Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 194/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
-Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 194
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - - Judecător
- - JUDECĂTOR 1: Doina Lupea
- - Președinte secție
Grefier:
*******
Pe rol judecarea recursului declarat de către reclamantul împotriva sentinței nr. 2014 din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul reclamant asistat de avocat, lipsind intimatul pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, solicită respingerea recursului, casarea sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj, iar pe fond admiterea contestației formulate și anularea deciziei de sancționare nr. 33 din 12 martie 2007 emisă de Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Apreciază că decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută întrucât nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 35 al. 1 și 2 din HG1210/2003, respectiv nu cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării prealabile.
Învederează instanței că a depus la dosar răspunsul primit de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici în care i s-a comunicat faptul că " din analiza deciziei nr. 33/12.03.2007 a Gs -a apreciat că aceasta a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 35 al. 2 din HG1210/2003, întrucât nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere ."
Arată că în mod greșit, instanța de fond a justificat lipsa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului în timpul cercetării prealabile, susținând că acesta nu și-a formulat apărări.
De asemenea, consideră că, printr-o interpretare greșită a prevederilor art. 24 al. 4 din HG1210/2003, Tribunalul Gorja respins excepția tardivității sesizării comisiei de disciplină, calculând termenul de 15 zile de la data de 01.02.2007 și nu de la data de 22.12.2006 (conform adresei nr. 8263 din 22.12.2006 prin care inspectorul șef adj. a luat la cunoștință despre Raportul Instituției Prefectului).
Susține că decizia de sancționare este neîntemeiată apreciind că nu au existat conflicte de interese în exercitarea funcției publice deținută de către reclamant care să justifice aplicarea unei sancțiuni.
Arată că în exercitarea funcției sale publice, reclamantul a efectuat controale la mai multe societăți unde, în urma constatării unor nereguli pe care le-a consemnat într-un proces-verbal a dispus măsuri pentru remedierea lor. După controalele efectuate, reclamantul nu a mai participat la verificarea modului în care societățile au realizat măsurile dispuse prin actul de control și nici nu a mai efectuat alte controale la aceste firme.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj, iar pe fond admiterea contestației formulate și anularea deciziei de sancționare nr. 33 din 12 martie 2007 emisă de Inspectoratul Teritorial d e Muncă
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2014 din 23 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că excepția nulității absolute a deciziei de sancționare este neîntemeiată întrucât în cuprinsul deciziei de sancționare este menționată fapta pentru care a fost sancționat reclamantul, iar descrierea amănunțită a faptei se regăsește în procesul verbal al Comisiei de Disciplină nr.19/06.03.2007 și în Raportul nr.1836/09.03.2007, acte menționate în decizia contestată, putând fi astfel analizate în detaliu fapta imputată reclamantului și pentru care a fost sancționat.
Susținerile reclamantului în sensul că în decizia contestată nu se regăsesc motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările nu au fost reținute întrucât s-a apreciat că, în actele din faza cercetării prealabile nu există referiri la faptul că, funcționarul public a indicat apărări, iar reclamantul nu a probat că ar fi formulat astfel de apărări.
De asemenea, s-a statuat că, a fost respectat termenul de 15 zile pentru sesizarea Comisiei de Disciplină prev. de art.24 alin.4 din HG 1210/2003.
Sancțiunea aplicată reclamantul s-a apreciat că este justificată, existând conflict de interese în exercitarea funcției publice de către reclamant conform art.79 lit.c din 161/2003, întrucât între agenții economici controlați de reclamant în baza funcției sale publice și societatea comercială administrată de soția acestuia, s-au încheiat în perioada în care reclamantul avea atribuții de verificare a agenților economici respectivi.
În cauză au reținute ca fiind incidente și disp. art.18 lit.a din 108/99 potrivit cărora inspectorii de muncă sunt obligați să nu aibă nici un interes, direct sau indirect de orice natură ar fi acesta, în unitățile care se află sub incidența controlului lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticînd-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs se menționează că, în mod greșit instanța a respins excepția invocată prin acțiune privind nulitatea absolută a deciziei de sancționare întrucât aceasta nu cuprinde mențiunile prevăzute de art.35 alin.1 și 2 din HG 1210/2003, respectiv, descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării prealabile de reclamant.
Se precizează că, nu are relevanță faptul că descrierea faptei se regăsește în procesul verbal al Comisiei de disciplină și în raport deoarece cerința expresă a legii privind aceste mențiuni se referă la decizia de sancționare.
Se arată de asemenea că, apărările sale de fond cât și excepția tardivității sesizării Comisiei de disciplină au fost depuse în notele de ședință la Comisia de disciplină însă, nu au fost analizate.
Cu privire la termenul de 15 zile pentru sesizarea Comisiei de disciplină, se menționează că potrivit art.24 alin.4 din HG 1210/2003, curge de la data la care conducătorul instituției a luat cunoștință despre eventualele abateri și nu de la data la care sugerează sesizarea Comisie de disciplină, astfel că, sub acest aspect decizia este tardivă.
Motivele de recurs care vizează fondul cauzei se referă la faptul că, instanța de fond a interpretat greșit actele și probele existente la dosarul cauzei întrucât recurentul nu a mai participat la verificarea modului în care societățile au realizat măsurile dispuse prin actul de control, astfel că, nu există conflict de interese, fapt confirmat și de Rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj din 17.05.2007 în dosarul 78/P/2007.
Se critică sentința recurată și pentru faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la daunele morale solicitate.
Au fost depuse la dosar Rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj din 17.05.2007 în dosarul 78/P/2007, acte care fac parte din dosarul Comisiei de disciplină, care cuprind apărările recurentului, procesul verbal din 26.02.2007 și anexele la acesta, emis de ITM G, adresa SC SRL nr.3/14.03.2007, factura din 12.04.2007, Rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj din 15.08.2007 în dosarul 2261/II/2/2007.
Au fost formulate concluzii scrise de către recurentul reclamant în care se reiterează motivele de recurs, precum și acte în susținerea motivelor de recurs.
Și intimata ITM Gaf ormulat concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului arătând că au fost respectate întocmai disp.HG 1210/2003, iar faptele imputate reclamantului au fost dovedite.
Curtea analizând decizia recurată în raport de motivele de recurs apreciază că recursul este fondat, urmând să fie admis pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Observându-se decizia de sancționare nr.33/12.03.2007 ce a constituit obiectul contestației, se constată faptul că aceasta nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de recurent așa cum prevăd dispozițiile exprese ale art.35 alin.1 și 2 lit.a și c din HG 1210/2003.
Faptul că aceste mențiuni apar în documentația care a stat la baza deciziei contestate nu suplinește cerința imperativă privind aceste mențiuni potrivit art.35 din HG 1210/2003.
Instanța de fond în mod greșit a apreciat că reclamantul recurent nu a formulat apărări întrucât acestea au fost formulate în scris la 19.02.2007, fiind înregistrate de intimată la nr.1290(fila 53).
Așa cum rezultă din referatul încheiat la 09.03.2007 de intimată cât și din celelalte acte care au stat la baza emiterii deciziei contestate nu au fost analizate apărările formulate de recurent.
Potrivit dispozițiilor art.35 alin.1 și 2 din HG 1210/2003, actul administrativ de sancționare a funcționarului public este emis de persoana competentă și cuprinde obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Avându-se în vedere aceste considerente, este lovită de nulitate absolută decizia de sancționare emisă reclamantului sub nr. 33/12.03.2007, în cuprinsul căreia nu sunt prevăzute aceste mențiuni.
De asemenea, analizându-se și motivele de recurs privind tardivitatea sesizării Comisiei de disciplină, în raport de disp.art.24 alin.4 din HG 1210/2003, Curtea constată că este tardivă sesizarea comisiei de către conducătorul unității intimate.
Potrivit art.24 alin.4 din HG 1210/2003, sesizarea se poate face în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință de către persoanele prevăzute la alin. (1), dar nu mai târziu de două luni de la data săvârșirii faptei care constituie abatere disciplinară.
Această concluzie rezultă din faptul că îi fuseseră aduse la cunoștință conducătorului unității faptele ce ar fi constituit abatere disciplinară la data de 12.01.2007prin raportul Prefectului G însă, sesizarea Comisiei de disciplină a avut loc la 14.02.2007, ca urmare a adresei primite de la prin care se dispunea sesizarea comisiei de disciplină, deci peste termenul de 15 zile prevăzut de art.24 alin.4 din HG 1210/2003. Nu are relevanță faptul că intimata a sesizat Comisia de disciplină la cererea deoarece obligația de a sesiza această comisie revenea conducătorului intimatei, fără a fi necesare îndrumări ale autorității ierarhic superioare.
Acest fapt este recunoscut de însăși intimata ITM G prin întâmpinarea formulată la dosarul de fond.
Mai mult din referatul nr.1157/14.02.2007( fila 52 dosar recurs), rezultă faptul că la 14.02.2007 Comisia de disciplină a hotărât clasarea sesizării care viza dispunerea măsurilor ce se impun privind încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități și conflicte de interese în exercitarea funcției publice de către recurentul. La aceeași dată, după clasare conducătorul unității formulează o nouă sesizare pentru aceleași fapte din iulie 2005 și ianuarie 2006, astfel că nu se poate reține faptul că intimata nu a avut cunoștință despre faptele imputate recurentului.
În raport de cele reținute anterior, se apreciază ca fiind întemeiată contestația formulată de recurentul reclamant împotriva deciziei nr.33/12.03.2007, emisă de ITM
În consecință, potrivit disp.art.304 pct.9, 312 și 316, Curtea urmează să admită recursul, să modifice sentința recurată în sensul admiterii în parte a contestației formulată de reclamant, dispunându-se anularea deciziei nr.33/12.03.2007 emisă de intimată.
Cu privire la cererea referitoare la daunele morale se apreciază că aceasta nu este întemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât potrivit disp.art.1169 cod civil, cel care face o solicitare în fața instanței trebuie să o dovedească, ori recurentul reclamant nu și-a îndeplinit această obligație.
Recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată astfel că, în cauză nu se va face aplicabilitatea disp.art.274 cod proc.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursul formulat de recurentul reclamant împotriva sentinței nr. 2014 din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Modifică sentința în sensul că admite în parte contestația reclamantului.
Dispune anularea deciziei nr.33/12.03.2007 emisă de ITM
Respinge cererea de daune morale formulate de reclamant.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Doina Lupea - - | JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu - - | JUDECĂTOR 3: Elena Canțăr - - |
Grefier, |
RED.IR
Jud.fond Gh.
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Iuliana Rîciu, Elena Canțăr
