Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1968/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1968
Ședința publică de la 01 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr Președinte Secție
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva sentinței nr. 757 din data de 13 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D, lipsind intimata reclamantă -, fostă - " "SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.4962 din 6 decembrie 2007, Tribunalul Dolja admis cererea reclamantei -" "SRL, în contradictoriu cu pârâta DGFP
S-a dispus anularea deciziei nr.6205/30.10.2006, a raportului de inspecție fiscală nr.6205/30.10.2006 și a deciziei nr.3/05.02.2007, emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în mod legal organul fiscal a respins excepțiile invocate, însă în mod greșit a respins contestația formulată de reclamantă.
Astfel, s-a reținut, în ce privește nerespectarea dispozițiile art. 102 alin 3 din Codul d e Procedură Fiscală, că verificarea contribuției în cauză pe perioada ianuarie 2003 - iulie 2006 s-a făcut o singură dată prin raportul de inspecție fiscală parțială nr. 6205/30.10.2006. Societatea reclamantă a fost verificată anterior de către pârâtă prin raportul de inspecție fiscală 4653/31.08.2005, inspecție care însă nu vizează contribuțiile reglementate de OUG 102/1999.
În privința nerespectării art. 105 alin 2 și 3 din Codul d e Procedură Fiscală, tribunalul a reținut că aspectele invocate de reclamantă sunt neîntemeiate, organul fiscal informând reclamanta la nr. de fax care figurează în declarațiile aflate în evidența acesteia până în luna august 2007, după care a fost declarat un alt număr de fax. Totodată s-a reținut că persoana care a primit invitația a confirmat-o, însă nu a informat reclamanta în timp util asupra conținutului acesteia.
În ce privește fondul cauzei, s-a constatat că în perioada supusă controlului reclamanta a solicitat AJOFM D trimestrial, repartizarea de persoane cu handicap în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin 2 din OUG 102/1999, conform adreselor depuse la dosar.
Totodată s-a reținut din răspunsul la adresă înaintat de AJOFM Tribunalului DOLJ că pe perioada analizată nu au existat în evidența instituției persoane cu handicap care să poată îndeplinii funcția de conducător auto.
La data de 01 februarie 2008, reclamanta a formulat cerere privind completarea hotărârii nr.4692 din 06 decembrie 2007 Tribunalului DOLJ.
S-a arătat că prin înscrisul intitulat "Note de ședințe" a învederat instanței faptul că prin nr.899 din 25.06.2007 a achitat suma de 78.832 lei, reprezentând obligații fiscale stabilite prin actele administrativ fiscal contestate.
A mai arătat că solicitat obligarea DGFP D la restituirea acestei sume.
A precizat că instanța a admis cererea, dar a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind obligarea DGFP la restituirea sumei de 78.832 lei.
Prin sentința nr.757 din 13 martie 2008, Tribunalul Dolja admis cererea de completare formulată de reclamanta -" "SRL, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 78.832 lei, reprezentând obligații fiscale stabilite prin actele administrativ fiscale contestate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice D, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat că soluția primei instanțe este rezultatul unei erori de interpretare a prevederilor legale, deoarece din instrucțiunile 1008/220/20 mai 2003, rezultă că situația solicitării repartizării de persoane cu handicap în vederea încadrării în muncă se dovedește prin răspunsul scris al Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă, situație nedovedită în cauză.
S-a mai precizat că, pentru trimestrul I al anului 2005 se datorează contribuția la Fondul de solidaritate socială și cum acest fond nu a fost achitat reclamanta datorează și majorările de întârziere.
Prin decizia nr.810 din 23 aprilie 2008, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul, a modificat sentința, a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat decizia, raportul de inspecție fiscală în parte, cu excepția sumelor aferente trimestrului I 2005, reprezentând fond de solidaritate pentru persoanele cu handicap neîncadrate.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:
Organele de inspecție fiscală au efectuat un control, sub aspectul îndeplinirii obligațiilor de a vira la buget fondurile pentru persoanele cu handicap neîncadrate, context în care s-a reținut că reclamanta trebuie să achite suplimentar la bugetul de stat suma de 71.661 lei, reprezentând 41.640 lei fondul pentru persoanele cu handicap neîncadrate și 30.021 lei, majorări de întârziere.
S-a apreciat că reclamanta nu a prezentat comunicările de răspuns ale Agenției Județene a Forței de Muncă, la solicitările trimestriale făcute în vederea angajării persoanelor cu handicap, iar pentru trimestrul I 2005, societatea nu a transmis oferta pentru locuri de muncă.
Curtea a arătat că din probele administrate în cauză, rezultă că în cursul anilor 2003 și 2004 (fila 54 și următoarele dosar fond), reclamanta a solicitat Agenției județene de Ocupare a Forței de Muncă D oferta de locuri de muncă vacante pentru persoanele cu handicap.
Însă, pentru trimestrul I 2005, nu s-a făcut dovada că reclamanta și-a îndeplinit obligația prevăzută de OUG 102/1999, solicitarea fiind înaintată către AJOFM D la 19.04.2005.
Față de probele administrate, Curtea a reținut că soluția instanței de fond este întemeiată în parte, deoarece pentru anii 2003-2004 reclamanta a făcut dovada că a solicitat repartizarea în muncă de persoane cu handicap, însă pentru trimestrul I al anului 2005 solicitarea a fost transmisă ulterior, așa încât, pentru această perioadă, reclamanta s-a aflat în situația de a nu îndeplini cerințele legii.
La adoptarea soluției s-a avut în vedere că:
În conformitate cu prevederile art.42 din OUG 102/1999, genții economici care au cel puțin 75 de angajați, precum și autoritățile și instituțiile publice care au cel puțin 25 de funcții contractuale, au obligația de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, respectiv din numărul de funcții contractuale prevăzute în statul de funcții.
Același act normativ reglementează și sancțiunile care se acordă în cazul nerespectării obligației de angajare a persoanelor cu handicap, după cum și excepțiile de la regulă.
Potrivit prevederilior art.43 alin.1, agenții economici, autoritățile și instituțiile publice care nu respectă prevederile art. 42 alin. (1) au obligația de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap.
Textul prevede că sunt exceptați de la plata obligatorie prevăzută la alin. (1) agenții economici, autoritățile și instituțiile publice care fac dovada că au solicitat trimestrial la agențiile județene de ocupare a forței de muncă, respectiv a Municipiului B, repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective și că acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării.
În speță, reclamanta a făcut dovada că a solicitat la AJOFM D să-i repartizeze persoane cu handicap, iar lipsa repartizării unor astfel de persoane rezultă din faptul că nu există un refuz al reclamantei privind angajarea personalului cu handicap.
Adresele aflate la dosar demonstrează că reclamanta și-a îndeplinit obligația legală, așa încât acesteia nu-i pot fi stabilite obligații suplimentare pentru anul 2003-2004.
În confirmarea soluției de mai sus este și adresa nr.16526/5.11.2007 a AJOFM D, din car rezultă că în anul 2004-2007 nu au existat în evidența AJOFM D persoane cu handicap, care să poată îndeplini funcțiile, respectiv meseriile de care avea nevoie reclamanta.
În ceea ce privește Instrucțiunile 1008/2003, conform cărora dovada îndeplinirii obligației s-ar face numai prin răspunsul scris al AJOFM, Curtea a apreciat că măsurile respective cuprinse în ordin exced voinței legiuitorului.
Astfel, în situația în care un agent economic nu îndeplinește obligația prevăzută de OUG 92/1999, acestuia i se antrenează răspunderea materială, prin stabilirea unor obligații suplimentare către bugetul de stat.
Răspunderea civilă delictuală, în Dreptul civil român, este reglementată de art.998 și 999 Cod civil, care constituie temeiul pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii.
Din prevederile textelor citate rezultă că, pentru a se antrena răspunderea civilă delictuală, trebuie să se întrunească cumulativ mai multe condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu și existența vinovăției.
În ceea ce privește vinovăția, în speța de față s-a constatat că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile legale, așa încât nu se poate pune în discuție îndeplinirea acestei condiții.
De asemenea nu există nici o faptă ilicită, adică o faptă care să fi încălcat normele legale, motivul fiind acela că reclamanta a formulat solicitările către AJOFM.
În lipsa vinovăției și a faptei ilicite, nu poate fi antrenată răspunderea materială, respectiv obligarea la plata unor obligații suplimentare către bugetul de stat.
Din probele analizate de instanța de recurs a rezultat însă că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația legală pentru trimestrul I 2005, motiv pentru care s-a admis recursul, s-a modificat sentința primei instanțe, s-a admis în parte acțiunea și s-a anulat decizia și raportul de inspecție fiscală în parte, cu excepția sumelor aferente trimestrului I 2005, reprezentând fond de solidaritate pentru persoane cu handicap neîncadrate.
La data de 27 mai 2008 s-a înregistrat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva sentinței nr.757 din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
S-a susținut în motivele de recurs că sentința este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, că în cauză nu erau aplicabile prevederile art.2812Cod pr.civilă, privind completarea hotărârii.
A precizat că cererea analizată și admisă de prima instanță reprezintă o modificare a acțiunii, care se putea efectua conform prevederilor art.132 Cod pr.civilă numai până la prima zi de înfățișare sau ulterior, cu consimțământul pârâtei, că nu a fost pusă în discuția părților, că pentru restituirile de sume există o procedură specială.
Examinând recursul, Curtea îl găsește fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu prevederile art.2812alin.1 Cod pr.civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
Se constată din examinarea textului citat mai sus că instanța de fond poate să completeze o hotărâre dacă a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu.
În cauza de față, acțiunea reclamantei, prin care a fost sesizată instanța de judecată, a avut ca obiect anularea deciziei 03/05.02.2006, a deciziei de impunere nr.6205/30.10.2006 și a raportului de inspecție fiscală 6205/30.10.2006.
Tribunalul Dolj, soluționând cererea de completare a hotărârii, a avut în vedere, așa cum expres se arată în sentința cenzurată în prezent, notele de ședință depuse de reclamantă la data de 20.10.2007 aflate la fila 124 dosarului de fond.
Prin aceste note de ședință reclamanta a arătat că a achitat obligațiile stabilite prin actele administrative contestate, solicitându-se obligarea pârâtei la restituirea sumei de 78.832 lei achitată.
În niciuna dintre încheierile ulterioare acestei date, tribunalul nu a pus în discuția părților eventuala modificare a acțiunii.
De asemenea, cererea nu a fost comunicată pârâtei și de altfel în concluziile scrise nu s-a solicitat și restituirea sumei plătite în contul creanței stabilite prin actul de control a cărei anulare se cere.
În conformitate cu art.132 Cod pr.civilă, la prima zi de înfățișare, instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii.
În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cereri modificate pârâtului, în vederea depunerii întâmpinării.
Pentru a se observa dacă cererea modificatoare era depusă în termen, Curtea arată că în baza art.134 Cod pr.civilă este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.
În cauza de față s-a acordat primul termen de judecată la 12 aprilie 2007, dată la care pârâta a depus întâmpinare ce a fost comunicată reclamantei.
La termenul din 17 mai 2007 au fost întrunite condițiile pentru a se aprecia că aceasta constituie prima zi de înfățișare, întrucât părțile erau legal citate, acțiunea și întâmpinarea erau comunicate pârâtei și respectiv reclamantei în termenul legal.
Așadar, până la data de 17 mai 2007 putea interveni o modificare a acțiunii, în sensul adăugării unui capăt nou de cerere.
Cererea având ca obiect restituirea sumei constituie o modificare evidentă a acțiunii și cum a fost făcută după prima zi de înfățișare, respectiv la 22 decembrie 2007, nefiind comunicată pârâtei și nefiind pusă în discuția părților, instanța de fond nu putea să soluționeze cauza după procedura completării hotărârii reglementată de art.2812Cod pr.civilă.
De altfel, reprezentantul pârâtei a invocat excepția inadmisibilității cererii de completare a hotărârii, tocmai motivat de acest aspect al modificării acțiunii înafara procedurilor reglementate de lege.
Greșit prima instanță considerat că cererea în restituire are caracter accesoriu, aceasta fiind un capăt de cerere distinct de cel inițial, pentru soluționarea căruia legiuitorul a prevăzut o procedură administrativă distinctă.
Având în vedere motivarea de mai sus, Curtea constată că motivele de recurs formulate de pârâta DGFP D sunt întemeiate și în baza art.312 Cod pr.civilă va admite recursul, va modifica sentința și va respinge cererea de completare a hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva sentinței nr. 757/13.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Modifică sentința.
Respinge cererea de completare a hotărârii nr. 4692/06.12.2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Elena Canțăr - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Rd.jud.-
LF/ 3 ex/29.10.2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Sanda Lungu, Magdalena Fănuță
