Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 227/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 227
Ședința publică de la 14 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr.210 din 18 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenți avocat G, fiind prezent și primarul comunei -, iar pentru pârâtul Primarul comunei - avocat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Părțile prezente arată că nu mai au cereri pentru acest termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul pe fond.
Avocat G pentru recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs.
Arată că printr-o hotărâre din 2003, Consiliului Local, unde era primar actualul primar al comunei, s-a stabilit organizarea unui referendum pentru înființarea comunei, dobândind acest statut în anul 2005. Inițial comuna a existat până în anul 1950 și era compusă din 2 sate, satul și satul. Prin reînființare, în anul 2005, apare o diferență, rămânând numai satul, satul rămânând la comuna. Aceasta din urmă are în prezent trei sate:, și. Noile comune care se desprind prin reorganizare trebuie să aibă aceleași hotare pe care le-au avut la data desființării lor. Comuna nu mai are aceeași componență, având un sat în plus, astfel că la stabilirea hotarului au existat puncte de vedere diferite. Comuna s-a extins către comuna ajungând până la confluența cu satul, astfel că delimitarea trebuie făcută pe aliniamentul dintre satul și satul. În discuție se află suprafața de 214 ha care aparține comunei și pe care se află o stație de pompare, comuna revendicând acest teren motiva de faptul că dacă stația ar rămâne comunei, comuna nu ar mai fi alimentată cu apă, ceea ce nu este real, întrucât această stație deservește ambele comune.
Arată că s-a încercat o mediere a conflictului însă nu s-au prezentat părțile, iar Prefectul, care trebuia să facă medierea, a avut o poziție subiectivă, ireală.
Era necesar punctul de vedere al B, care este un punct de vedere obiectiv și care trebuie respectat. Acest punct de vedere a fost înaintat Instituției Prefectului pentru a fi comunicat celor două comune și din care rezultă că propunerea trebuie să vină de la Consiliul Local. Arată că în astfel de situații se întrunește o comisie care va analiza situația iar dacă nu se ajunge la o înțelege, acel consiliu local sau acea primărie care a inițiat proiectul are drept să facă propunerea. În cauza de față, inițiatorul a fost comuna prin primarul de atunci, actualul primar al comunei. Propunerea se face în baza unor criterii, dar după aflarea punctului de vedere al OCPI Acesta stabilește că inițiatorul este comuna și aceasta poate propune planul cadastral.
Nu poate fi reținută motivarea comunei cum că terenul în litigiu aparținut unui moșier, din comuna, întrucât din acest teren au fost împroprietăriți locuitori din ambele comune, astfel că argumentul nu este relevant. Mai mult, doar 6 cetățeni împroprietăriți din acest teren locuiesc în comuna, peste 200 fiind din satul. Criteriu care trebuia să primeze este cel al localizării terenului, hotarului iar comuna a făcut eforturi deosebite pentru a lămuri situația vecinătăților, rămânând nerezolvată doar cea cu privire la comuna, creându-se prejudicii cu consecințe economice.
Susține că s-au respectat de către Consiliul Local toate prevederile legale din toate punctele de vedere și s-au parcurs toate etapele necesare.
În punctul de vedere al OCPI B, un singur aspect nu este relevant, în sensul că apare o situație atipică, în sensul că există doi inițiatori. Acest aspect nu poate fi reținut întrucât comuna nu exista la acea dată.
În concluzie, apreciază că se impune admiterea recursului, desființarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii de anulare a HCL 2/2007, cu cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar.
Primarul comunei achiesează la concluziile de mai sus cu precizarea că s-a respectat punctul de vedere al OCPI, renunțându-se la suprafața de teren aferentă celor 55 de case, teren intravilan, rămânând doar două case pentru satul.
Avocat pentru intimat arată că nu înțelege să combată toate motivele invocate de apărătorul recurentei întrucât nu sunt motive de recurs iar instanța nu a fost învestită cu stabilirea graniței dintre cele două comune.
Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Terenul în discuție, în suprafață de 214 ha a fost preluat în mod abuziv prin HCL 2/2007, neexistând o operațiune strictă de delimitare. Conform Ordinului nr.534/2001 al, este obligatorie stabilirea unei comisii de delimitare însă în cauză, recurenta-pârâtă a stabilit singură acest hotar.
Hotărârea nr.2/2007 a fost emisă fără respectarea normelor legale în vigoare, Legea nr.215/2003 stabilind că orice modificare a limitelor teritoriale ale comunelor se pot efectua numai prin lege și după consultarea cetățenilor, printr-un referendum.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 1701/110/07 martie 2007 reclamantul primarul comunei în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei și primarul comunei a solicitat anularea 2 din 26 ianuarie 2007.
În motivarea cererii reclamantul arată că prin hotărârea contestată s-a dispus stabilirea graniței dintre comuna și comuna deși nu există un acord cu privire la aceasta fiind un litigiu o suprafață de 214 ha. Că actul contestat este abuziv deoarece încalcă dispozițiile art. 22 din Legea 215/2001 și art. 13 (3) din Legea iar prin aceasta se ia din teritoriul comunei suprafața de 214 ha. încălcând satisfacerea nevoilor comunitare prevăzute de art. 2 (1) lit. l din Legea 308/2006.
În susținerea acțiunii s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâții arată că prin hotărârea contestată s- hotărât întocmirea planului cadastral de delimitare a celor două comune. se arată că înființarea actualei comune prin Legea 67/2005 a avut în vedere doar componența unei singure localități în cadrul comunei deși anterior din cadrul acestei comune făcea parte și satul care a rămas în componența comunei. Că grănițuirea se realizează conform art. 5 din Legea 351/2001 modificată prin Legea 308/2006, planul cadastral întocmit realizându-se după punctul de vedere al Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară
Prin sentința 210/18 mai 2007 s-a admis acțiunea și s-a anulat 2/2007 fiind obligată reclamantă să achite pârâtei 1800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit art. 4.1.1 din Ordinul 534/2001 al Ministerului Administrației și Internelor delimitarea cadastrală este definită ca fiind operațiunea prin care se identifică, se măsoară și se oficializează limitele unităților administrativ teritoriale, lucrare ce se execută înaintea introducerii cadastrului general, că pârâta emis hotărârea fără a exista operațiunea de delimitare, procedura fiind prevăzută în art. 4.2 din Ordin. În plus pârâta trebuia să comunice în scris data și locul întâlnirii pentru a proceda la operațiunea de delimitare, obligație care nu a fost îndeplinită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții care arată că hotărârea constată are ca obiect stabilirea planului cadastral dintre cele două comune, că delimitarea se realizează conform legii 351/2001 cu modificările ulterioare, că satul face parte din comuna iar delimitarea trebuie să se realizeze pe aliniamentul dintre acest sat și comuna. Mai arată recurentul că au existat divergențe între cele două comune, că au fost constituite comisii de delimitare prin Ordinul Prefectului. Arată recurenți că instanța a interpretat greșit dispozițiile Ordinului 534/2001, că nu a stabilit unilateral hotarul ci doar a hotărât doar întocmirea noului plan cadastral cu respectarea punctului de vedere al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Prin întâmpinare intimatul - reclamant arată că nu a avut loc o mediere de către Instituția Prefectului, că orice modificare limitelor teritoriale se realizează prin lege și după consultarea prealabilă a cetățenilor, că instanța nu este investită pentru stabilirea granițelor celor două comune, că contestată nu respectă art. 20 din Legea 215/2001 și Ordinul 534/2001.
Curtea, verificând sentința recurată cu respectarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă și în limita motivelor de recurs formulate constată fondat recursul pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare:
Prin Legea 67/2005 s-a aprobat înființarea comunei prin reorganizarea comunei, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea 351/2001 în forma în vigoare la data înființării comunei. În componența comunei se află o singură localitate, localitatea.
În raport de dispozițiile legale în vigoare la data reorganizării comunei, comuna a fost înființată și nu neînființată, dispozițiile privind reînființarea comunelor prevăzute de art. 51din Legea 351/2001 fiind în vigoare prin modificările aduse prin Legea 308/2006, dispoziții ulterioare înființării comunei și care nu pot retroactiva.
Deși prin Legea 67/2005 s-a aprobat înființarea comunei acest act normativ nu reglementa modul în care comuna reorganizată și cea rezultată prin reorganizare își stabilesc hotarele administrative statuând doar că patrimoniul comunelor nou - înființate se predă - primește prin protocoale (art. 3 alin. 4 din Legea 67/2005).
În tăcerea legii sunt aplicabile dispozițiile generale privind cadastrul general consacrate prin Legea 7/1996 și Ordinul 534/2001 privind aprobarea Normelor tehnice de introducere cadastrului general.
În acord cu aceste norme de stabilire a hotarelor administrative recurenta a emis Hotărârea 2/26 ianuarie 2007 prin care la art. 1 se aproba introducerea noului plan cadastral al comunei ca urmare a reorganizării acesteia, hotărând totodată ca hotarul să fie stabilit conform punctului de vedere al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară -
Potrivit art. 23 din legea 215/2001 autonomia locală se realizează prin consiliile locale iar potrivit art. 36 al. 5 lit. c alin. 9 din aceeași lege, consiliul local aprobă, în condițiile legii documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților precum și orice alte atribuții stabilite prin lege. Prin Legea 7/1996 cu modificările ulterioare s-a impus unităților administrativ teritoriale obligația de realizare, întreținere și avizarea lucrărilor de cadastru (Cap. 3 din lege).
Față de dispozițiile legale menționate recurentul nu numai că avea dreptul dar și obligația de a emite o hotărâre prin care să definitiveze lucrările de introducere a cadastrului general. De altfel prin hotărârea contestată de reclamant se aprobă doar "întocmirea planului cadastral al comunei " susținerea reclamantului că acesta ar fi stabilit unilateral hotarul administrativ dintre cele două unități administrativ teritoriale fiind nefondat, sub acest aspect Hotărârea Consiliului Local nr. 2/2007 fiind legală.
Este adevărat că prin alin. 2 s-a hotărât ca hotarul administrativ să fie stabilit conform punctului de vedere al Oficiului de Castru și Publicitate Imobiliară B, însă această dispoziție nu este nelegală și nici de natură a vătăma drepturile reclamantului ci o materializare dispozițiilor art. 4.2.20 din Ordinul 534/2001, o exprimare a uneia dintre variante când există neînțelegeri între vecini, o abilitare membrilor comisiei - reprezentanți ai comunei - de a aborda litigiul în cadrul procedurii de delimitare.
Așa fiind nici sub acest aspect criticile aduse hotărârii emisă de recurentă nu sunt fondate.
Celelalte criticile ale recurentei nu sunt fondate. Astfel nu poate fi aplicată procedura prevăzută de Legea 351/2001 modificată prin Legea 308/2006 privind divergențele referitoare la hotarele administrative, deoarece această procedură este anterioară organizat pentru înființarea/reînființarea unităților administrativ - teritoriale și implicit a legii de înființare or, în cauză divergențele sunt ulterioare legii de înființare. pe de altă parte dispozițiile Legii 308/2006 nu pot fi aplicate situațiilor anterioare intrării în vigoare, legea civilă neretroactivând.
În ceea ce privește activitatea comunicării pentru delimitarea cadastrală aceasta excede cauzei de față și nu poate fi valorificată prin prezenta acțiune.
În ceea ce privește susținerile intimatei din întâmpinarea acestora le sunt incidente argumentele instanței privitoare la fondul cauzei. Susținerea că recurenta ar fi preluat o suprafață de teren fără temei urmează să fie valorificată în procedura de delimitare, limitele investirii instanței fiind stabilite chiar de intimată la verificarea legalității 2/2007.
În ceea ce privește afirmația intimatei că limitele teritoriale se stabilesc prin lege, sunt conforme cu dispozițiile art. 20 din Legea 215/2001 (art. 22 după republicare) însă în cauză susținerea este irelevantă prin hotărârea 2/2007 aprobându-se doar întocmirea planului cadastral.
Față de considerentele ce precedă curtea reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3041, 304 pct. 9, 312 Cod procedură civilă, hotărârea recurată fiind dată cu încălcarea legii și în consecință va admite recursul, va modifica în tot hotărârea recurată și va respinge acțiunea ca nefondată.
Potrivit art. 271 Cod procedură civilă intimata, fiind parte căzută în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorar avocat conform chitanței 182/14 martie 2008 (fila 78).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenții - pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, JUDEȚUL B șiPRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 210 din 18 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant cu domiciliul în comuna, județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Obligă intimatul să plătească recurentului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,14 martie 2008.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red.
tehnored. 3 ex. 01/01 aprilie 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Mona Gabriela
