Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 246/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.246
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.02.2010
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul, împotriva încheierii din data de 23.2009. pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta - intimată - și pârâtul - intimat CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI NOI și cu intervenienții - intimați PARTIDUL CONSERVATOR - FILIALA JUDEȚEANĂ T și. având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta - intimată personal și intervenientul - intimat personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 17.02.2010 întâmpinare din partea reclamantei - intimate.
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității cererii de recurs și acordă cuvântul pe excepție.
Reclamanta - intimată cât și intervenientul au pus concluzii de admitere a excepției, de respingere a recursului ca inadmisibil.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin încheierea din data de 23.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins cererea de recuzare formulată de pârâtul împotriva judecătorului.
În motivare s-a reținut că potrivit art.27 Cod procedură civilă, judecătorul poate fi recuzat dacă și-a spus părerea cu privire la pricina care se judecă. Acest text legal este de strictă interpretare și aplicare, dat fiind că înlăturarea unui magistrat din completul de judecată, urmare a recuzării, constituie o excepție de la principiul continuității, care guvernează principiul civil. Astfel fiind, trebuie dedus ca norma în discuție nu poate fi aplicată decât în situațiile expres enunțate în cuprinsul său, adică doar în situația în care judecătorul și-a exprimat public opinia supra soluției susceptibil a fi pronunțate în cauză, iar nicidecum în alte situații, cum ar fi atunci când acesta a respins alte cereri, formulate în cursul procesului, cum este cea de amânare la care face referire pârâtul care a promovat cererea de recuzare.
Cât privește susținerea pârâtului, potrivit căreia cererea de amânare ar fi fost respinsă în mod neîntemeiat, raportat la nelegala sa citare în cauză și la nerespectarea termenului prescris de lege pentru pregătirea apărării, se constată că aceasta nu poate constitui motiv de admitere a cererii de recuzare, dat fiind că nu se încadrează, așa cum s-a arătat, în dispozițiile art.27 Cod procedură civilă, ci poate constitui, eventual, motiv de promovare a unei căi de atac împotriva hotărâri ce va fi pronunțată în cauză ori a încheierii de ședință din data de 21.10.2009, o dată cu fondul, în condițiile art.282 alin.2, coroborat cu art.299 alin.1 Cod procedură civilă, în măsura în care s-ar constata că soluția pronunțată în cauză nu este favorabilă menționatului pârât.
Raportat la cele mai sus expuse, se constată că sunt nefondate susținerile pârâtului, potrivit cărora judecătorul recuzat în cauză nu ar oferi suficiente garanți pentru a exclude orice îndoială legitimă asupra imparțialității sale, astfel încât procesul de față să respecte cerințele art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și să fie, deci, echitabil. Aceasta deoarece afirmația petentului referitoare la caracterul neechitabil al procesului (în măsura în care acesta ar continua să fie instrumentat de magistratul recuzat), nu poate fi calificată decât ca o îndoială exprimată de acesta asupra imparțialității judecătorului învestit cu soluționarea pricinii, în timp ce, pentru admiterea cererii de înlăturare a acestuia de la judecată, ar fi necesar a se dovedi și faptul că îndoiala astfel exprimată poate fi justificată în mod rezonabil (a se vedea hotărârea din 24 mai 1989 CEDO, în cauza Hautschild Danemarca, seria A, nr.154, paragraf 48). Or așa cum s-a arătat, respingerea în cursul procedurii a unei cereri de amânare formulate pentru studierea dosarului, la mai bine un an de la înregistrarea acțiunii, nu este de natură să creeze în mod rezonabil o îndoială asupra imparțialității magistratului, astfel încât procedura derulată până la acest moment oferă garanțiile impuse de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel a fost respinsă cererea de recuzare formulată, ca nefondată.
Împotriva încheierii a formulat recurs pârâtul.
În motivare recurentul susține că a cerut recuzarea judecătorului pentru că și-a spus părerea cu privire la prezenta cauză în condițiile în care i-a refuzat un termen de apărare deși nu a fost citat legal pe parcursul procesului, nefiind citat la domiciliul său și cu 15 zile de termenul de judecată. Mai arată că judecarea cauzei de către judecătorul care i-a respins cererea de pregătire a apărării face ca acest proces să fie unul neechitabil.
Se menționează că cererea de recuzare i-a fost respinsă în mod nejustificat. Astfel, în condițiile în care nu se poate exercita calea de atac a apelului motivele de recurs pot fi de orice natură, de legalitate sau temeinicie. Se arată că după comunicarea hotărârii atacate și studiul motivării acesteia își rezervă dreptul de a completa motivele de recurs.
La termenul de judecată din data de 23.II.2010, Curtea de Apel Timișoaraa invocat excepția inadmisibilității cererii de recurs și examinând-o pe excepție o respinge pentru că:
Potrivit sentinței civile nr.892/11.XI.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis în parte contestația, cererea de intervenție în interes propriu și cererea de intervenție în interesul reclamantei, a acțiunii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Secretarul Comunei Noi -, Consiliul Local al comunei Noi și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Partidul Conservator - Filiala Județeană T și cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenientul.
A dispus validarea mandatului de consilier al contestatoarei în cadrul Consiliului Local al comunei Noi în urma rezultatului alegerilor locale din data de 01.06.2008.
A respins în rest contestația și a dispus obligarea intimatului Consiliul Local al comunei Noi la 1.000 lei cheltuieli de judecată față de contestatoare.
Sentința poartă mențiunea de "irevocabilă", fiind pronunțată în condițiile art.311din legea nr.215/2001, care prevede la alin.1 că hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor poate fi atacată de cei interesați la instanța de contencios administrativ în termen de 5 zile de la adoptare sau, în cazul celor absenți de la ședință, de la comunicare.
Instanța de contencios administrativ se pronunță în cel mult 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă și irevocabilă.
Deci, calea de atac a recursului este inadmisibilă în condițiile când hotărârea primei instanțe se pronunță în temeiul textelor legale susmenționate.
Art.34 alin.2 Cod procedură civilă prevede că încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.
Cum în speță, fondul litigiului nu poate fi atacat cu recurs, nu este admisibil nici recursul împotriva încheierii prin care instanța de fond a respins cererea de recuzare, motiv pentru care recursul pârâtului se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul împotriva încheierii din data de 23.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 23.II.2010
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/02.03.10/TEHNORED:/02.03.10/2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș /Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
