Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 293/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 293/CA
Ședința publică de la 29 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul Consiliul Local al Municipiului P în contradictoriu cu intimata SC" - M" SA B - Sucursala I, având ca obiect
anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 19 mai 2008, fiind consemnate în încheierea din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2788/ca/19 octombrie 2007 Tribunalul Iași - Comercial și Contencios Administrativ a respins excepțiile invocate de pârâtul Consiliul Local P privind lipsa calității procesuale active a reclamantei - M B - Sucursala I, inexistența unui drept recunoscut de lege și care să fi fost vătămat și excepția neefectuării procedurii prealabile.
A admis acțiunea formulată de reclamanta - M, A B - Sucursala I, cu sediul în I,-, prin reprezentant, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local P, cu sediul în P,-, jud.
A fost anulată Hotărârea Consiliului Local P nr. 93/12.10.2005, în parte, respectiv art. 1 lit. a - anexa 13 - și numai în ceea ce privește pe - M B - Sucursala I (fostă M - I).
A reținut instanța că prin cererea formulată, reclamantul - M Sucursala Ias olicitat să se constate nulitate parțială a P nr. 93/12 octombrie 2005 alin. 1 lit. a anexa 13, în ceea ce o privește, întrucât conform art. 16 alin. 2 - 8 din Legea nr. 318/2003 a energiei electrice nu datorează taxe și impozite autorităților administrative ale Municipiului P pentru utilizarea domeniului public.
Având de soluționat cu prioritate excepțiile invocate de către pârât, conform art. 137 Cod procedură civilă, instanța a reținut că prin P nr. 93/2005 s-au stabilit obligații în sarcina reclamantei, astfel încât aceasta își justifică calitatea de persoană vătămată, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, și existența dreptului vătămat.
De asemenea, prin adresele nr. 14081/24 noiembrie 2005, nr. 118/9 ianuarie 2006 și 1888/22 februarie 2006, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 318/2003 a energiei electrice, lucrările de realizare și retehnologizare ale capacităților energetice pentru care se acordă autorizații precum și activitățile și serviciile pentru care se acordă licențe sunt de interes public [.].
2: Asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice sau juridice și asupra activităților desfășurate de persoanele fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice, titularii autorizațiilor de înființare și titularii licențelor beneficiază în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de funcționare a capacității energetice, de următoarele drepturi:
8: Titularii de autorizații și licențe, beneficiari ai drepturilor de uz și de servitute asupra proprietății publice sau private a statului și a unităților administrativ - teritoriale, sunt scutite de plata de taxe, impozite și alte obligații de plată instituite de către autoritățile publice centrale și locale.
Așadar, din dispozițiile legale menționate, rezultă expres scutirea reclamantei de la plata oricăror taxe și impozite, având în vedere că activitatea pe care o desfășoară reclamanta este de interes public.
În consecință, față de dispozițiile legale menționate, Tribunalul reține că dispozițiile din P nr. 93/2005, referitoare la obligarea reclamantei la plata de taxe pentru utilizarea domeniului public, sunt nelegale, urmând a fi înlăturate.
Mai reține Tribunalul ca fiind nefondate susținerile pârâtului potrivit cărora această taxă se datorează pentru instalațiile electrice realizate după data intrării în vigoare Legea nr. 318/2003, respectiv 8.07.2003, întrucât legea nu cuprinde nici o menține cu privire la această situație.
De altfel, această lege nu a intrat în vigoare la data de 8.07.2003, ci potrivit art. 66 din lege, a intrat în vigoare în termen de 30 zile de la publicarea ei, în Monitorul Oficial (respectiv de la 16 iulie 2003).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului P, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Recurentul a invocat excepția lipsei capacității juridice civile a Sucursalei Ia S. - M B, arătând că, potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, Sucursala nu are personalitate juridică, neputând astfel să stea în judecată.
În al doilea rând s-a invocat excepția neefectuării procedurii prealabile atât timp cât din adresa 14081/24 noiembrie 2005 rezultă că reclamanta s-a adresat Primăriei Municipiul P, care nu are capacitate juridică și este definită de Legea nr. 215/2001 art. 91 ca o structură funcțională cu activitate permanentă.
În al treilea rând arată recurentul că nu există interesul legitim al reclamantei în promovarea acțiunii, inexistând un drept recunoscut de lege care să fi fost vătămat. P nr. 93/12 octombrie 2005 este legală și temeinică, fiind emisă pe baza Legii nr. 215/2001, nr.HG 797/2005, privind aprobarea valorilor impozabile, impozitele și taxele locale, Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, a Codului d e Procedură Fiscală și a Normelor Metodologice de aplicare a acestuia, a nr.HG 1050/2004, OUG nr. 45/2003 privind finanțele publice locale și a Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naționale.
Reclamantei i s-au solicitat date despre instalațiile electrice realizate după data de 8 iulie 2003, contestată nereferindu-se la instalații electrice realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 318/2003 a energiei electrice.
Taxa utilizare domenii publice este legală, are regimul juridic al impozitelor și taxelor locale, iar emisă cu respectarea normelor legale incidente și în vigoare este corect adoptată.
Depunând întâmpinare, intimata a răspuns criticilor formulate și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Cu privire la primul motiv de recurs, prin care se reiterează excepția referitoare la lipsa capacității juridice a reclamantei - M - Sucursala I, este de reținut că această excepție a fost ridicată în fața instanței de fond și, ca atare, urmează a fi tratată ca și motiv de recurs,
Astfel precum s-a dovedit cu actele depuse la dosar, - este succesoarea în drepturi și obligații a A ca urmare a privatizării acesteia din urmă, în baza HG531/ 2004.
Prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 3/30 aprilie 2002, a MS. privind de Competență către Sucursalele de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice din componență s-a prevăzut că sucursalele au calitatea de a îndeplini toate actele de procedură și de a reprezenta unitatea în raporturile cu beneficiarii, furnizorii, băncile, instanțele judecătorești, organele penale, organele administrației de stat, organele de control permanente.
În urma privatizării, reclamanta a devenit succesoarea în drepturi a M și, mai mult, ea este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, având capacitate juridică civilă și calitatea de a sta în judecată ca reclamant.
Nu este întemeiată nici susținerea potrivit căreia nu există un drept recunoscut de lege care să fi fost vătămat, atât timp cât prin contestată i se impune reclamantei "taxa de utilizare domeniu public", iar aceasta susține că prin dispoziții legale speciale ce i se aplică, este scutită de plata de taxe, impozite ori alte obligații.
De altfel, este de arătat că problema lipsei capacității juridice civile a reclamantei a fost irevocabil soluționată prin decizia civilă 103/CA/5 aprilie 2007 a Curții de Apel Iași și, ca atare, nu mai poate fi adusă în discuție în acest stadiu procesual.
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile se impune a fi evidențiat că prin adresele depuse la dosar reclamanta a dovedit efectuarea acesteia în raport cu unitatea care i-a adus la cunoștință impunerea taxei - Primăria - Serviciul Finanțe Publice Locale - iar solicitările și întreaga corespondență privind problema taxelor impuse s-au adresat și s-au purtat cu autorizațiile publice locale ale Municipiului P, care și-ai făcut cunoscut punctul de vedere.
Nici criticile formulate de către recurent pe fondul cauzei nu sunt întemeiate.
Prin P nr. 93/2005 se instituie în sarcina reclamantei la modul generic, obligația de plată a taxei contestate, în privința cuantumului acesteia.
Potrivit art. 16 alin. 8 din Legea energiei electrice nr. 318/2003: "Titularii de autorizații și licențe, beneficiari ai drepturilor de uz și servitute asupra proprietății publice sau private a statului și a unităților administrativ - teritoriale sunt scutite de plata de taxe, impozite și alte obligații de plată instituite de către autoritățile publice centrale și locale".
Textul de lege mai sus - enunțat, coroborat cu dispozițiile art. 1 și 2 din art. 8 a fost corect interpretat de către instanță și având în vedere că activitatea desfășurată de reclamant este de interes public, ea beneficiază de scutirea arătată, ceea ce face ca dispozițiile P nr. 93/2005 referitor la obligarea la plata de taxe pentru utilizarea domeniului public să fie nelegale.
Dispozițiile Legii nr. 318/2003 nu cuprind mențiuni referitoare la data realizării instalațiilor electrice, în raport de care taxele ar fi sau nu datorate, condiții în care și aceste susțineri ale recurentei apar ca nefondate.
Apreciind, astfel, că motivele de casare și de modificare a sentinței, invocate de către recurent, nu sunt incidente, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 312 Cod procedură civilă, menținând astfel decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului P împotriva sentinței civile nr. 2788/ca/19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. - 27.06.2008
Tehnored.
2 ex.
02.07.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Iustinian Obreja Manolache, Violeta
