Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3/CA
Ședința publică de la 05 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Erol Geli
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul pârât CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, județul C, sediul ales în C,-, județul C, la #. și, împotriva sentinței civile nr.1129 din 11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în C, str.-.- nr.48, județul C, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 05.01.2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.01.2009.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 1129/11.09.2008 a Tribunalului Constanțaa fost admisă acțiunea formulată de - SRL C în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei, anulându-se Hotărârea nr. 25/ 18.07.2007 a respectivei unități administrative locale.
Instanța de fond a fost sesizată cu cererea reclamantei - SRL C prin care a solicitat să se dispună anularea acestei hotărâri a, fiind adoptată cu încălcarea legii.
A susținut reclamanta că între prezentele părți litigante s-a încheiat contractul de concesiune nr.1/23.06.2004 având ca obiect utilizarea și exploatarea unui teren de 195,3 ha.
Cu adresa nr.2939/29.08.2005 pârâtul i-a comunicat că prin HCL nr.25/ 18.07.2007 Consiliul Local a hotărât rezilierea contractului de concesiune motivat de faptul că reclamanta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile din contract cu privire la plata redevenței, invocându-se art.4.5 din contract.
La 01.10.2007 reclamanta a formulat plângere prealabilă.
Reclamanta - SRL Caa rătat că HCL contestată este un abuz, întrucât, prin ordinul de plată și foaia de vărsământ din 21.06.2007 s-a virat suma reprezentând redevența aferentă perioadei 23.06.2007 -31.12.2007.
Potrivit art.4.1 din contract, obligația a luat naștere la 23.06.2007 și trebuia plătită pe un an, semestrial, cel târziu până la finele ultimei luni.
Susținerea pârâtei, potrivit căreia art.4.5 din contract constituie un pact comisoriu de gradul IV este greșită.
Clauza a constituit în opinia reclamantei un pact comisoriu de gr. II, prevedere interpretată în sensul că desființarea contractului va opera pe baza declarației unilaterale de reziliere.
În dovedirea acțiunii au fost depuse copii de pe următoarele înscrisuri: contract de concesiune, adresa nr.2939/2007, HCL nr.25/2007, dovada procedurii prealabile, foaie vărsământ.
La 26.06.2008, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, și, arătând că prezenta cauză are natură comercială, a cerut să se dispună înaintarea dosarului la Tribunalul Constanța - Secția comercială.
De asemenea, s-a solicitat conexarea prezentei cauze cu dosarul - aflat pe rolul Tribunalului Constanța - Secția comercială.
Prin încheierea din 11.09.2008 instanța a constatat natura de contencios administrativ a cauzei motivat de obiectul prezentei acțiuni, respectiv anularea HCL nr.25/18.07.2007 și temeiul juridic regăsit în dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Procedând la judecata cauzei, reținut prima instanță că, între părți s-a încheiat contractul de concesiune nr.1/23.06.2004 având ca obiect utilizarea și exploatarea unui teren de 195,3 ha.
Prin HCL nr.25/2007 Conciliul Local a aprobat rezilierea unilaterală a contractului de concesiune nr.1/2004 pentru neîndeplinirea de către concesionar a obligațiilor contractuale, invocându-se pactul comisoriu de gr. IV prevăzut de art.4.5 din contract.
Reclamanta a efectuat procedura prealabilă, iar ulterior s-a adresat instanței de contencios administrativ pentru anularea hotărârii consiliului local.
În ceea ce privește dispozițiile art.4.5 din contract instanța a apreciat că aceasta a reglementat un pact comisoriu de gr. IV, prin care părțile au stipulat ca, în caz de neexecutare a obligației de plată a redevenței pentru un an de zile contractul se consideră desființat de drept, fără a mai fi necesară intervenția instanței de judecată.
Instanța a considerat că termenul de grație prevăzut de art.4.2 din contract a fost de 2 ani, întrucât reclamanta nu a făcut dovada prezentării unui memoriu justificativ acceptat de pârât.
Din susținerile părților s-a reținut că punerea în posesie a avut loc la data încheierii contractului, astfel că perioada de grație prevăzut de art.4.2 din contract a fost cuprinsă între 23.06.2004 și 23.06.2006.
În ceea ce privește data plății redevenței pentru perioada 23.06.2007-31.12.2007 (fila 19), reclamanta trebuia să achite redevența pentru perioada 23.06.2006-23.06.2007, plată care s-a efectuat la 21.06.2007, neavând relevanță în ceea ce privește sancțiunea prevăzută de art.4.5 din contract, dată la care pârâta a primit efectiv banii.
Trecând peste acest aspect, instanța a apreciat că nu erau întrunite condițiile pentru punerea în aplicare pactului comisoriu prevăzut în art.4.5 pentru că, interpretând clauza contractuală și condițiile cerute pentru rezoluțiune, s-a constatat că pentru a opera rezoluțiunea era necesar ca reclamanta să fi fost pusă în întârziere în formele prevăzute de lege, știut fiind că simpla ajungere la termen a obligației neexecutate nu era suficientă pentru a pune pe debitor în întârziere.
Astfel, chiar dacă s-ar fi apreciat că debitorul și-a executat obligația de plată la 29.06.2007, tardiv față de termenul de 23.06.2007, dar înainte de punerea în întârziere, rezoluțiunea contractului nu se putea aplica.
Pentru aceste considerente, instanța a anulat HCL nr.25/18.07.2007 a Consiliului Local.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Consiliul Local, solicitând, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, respectiv Tribunalul Constanța, secția comercială, iar în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
A susținut recurentul că în mod greșit a apreciat instanța investită cu cererea reclamantei - SRL C că acțiunea are un caracter contencios administrativ, cât timp contractul părților avea ca obiect concesionarea unui bun din domeniul privat al comunei, iar prin hotărârea nr. 25/2007 a CL s-au constatat efectele pactului comisoriu de gradul IV cuprins în convenție.
De altfel, a precizat recurentul că au fost formulate două acțiuni în justiție, una având ca obiect constatarea valabilității contractului de concesiune nr. 1/ 2004, soluționată de secția comercială a Tribunalului Constanța, cealaltă fiind acțiunea de față, în care s-a pronunțat o instanță de contencios administrativ, deși se impunea ca cele două dosare să fie conexate.
Recurentul a susținut că natura litigiului era, evident, una comercială, dat fiind că toate actele întreprinse de către Comuna au fost realizate în exercitarea calității de titular al unui drept de proprietate privată, nu publică, ceea ce nu putea atrage o competență administrativă.
Un alt motiv de recurs, referitor la fondul cauzei, a fost legat de interpretarea greșită a instituțiilor de drept incidente în analiza cererii de chemare în judecată.
Astfel, în opinia recurentului, dintr-un prim punct de vedere, - SRL C nu și-a respectat o obligație esențială, cea de punerea în funcțiune a investiției în cadrul termenului acordat, motiv suficient pentru rezilierea unilaterală a contractului, iar sub un doilea aspect, s-a interpretat eronat că data plății a fost 21.06.2007, data reală fiind cea la care s-a creditat contul Consiliului Local, respectiv 20.06.2007.
S-a mai criticat soluția dată și prin prisma analizei asupra condițiilor de existență a pactului comisoriu de gradul IV, fiind eronate susținerile instanței de fond în privința obligativității punerii în întârziere a reclamantei intimate, fiind confundate regulile rezoluțiunii convenționale cu cele ale rezoluțiunii judiciare.
În drept nu s-a precizat temeiul juridic al cererii de recurs.
Legal citată, intimata - SRL Caf ormulat întâmpinare invocând, în principal, excepția tardivității recursului declarat de Consiliul Local, iar în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat.
A arătat intimata că hotărârea recurată a fost comunicată la sediul instituției, nu la domiciliul ales de parte, însă acest aspect nu este de natură a repune recurentul în termenul de formulare a cererii de recurs.
Pe fondul cauzei a apreciat intimata că soluția pronunțată de prima instanță este legală, natura cauzei fiind una de contencios administrativ, iar cele două aspecte, privind plata redevenței în termen și obligația concedentului de a notifica pe concesionar, au fost corect apreciate de către judecătorul fondului.
În plus, a considerat intimata că sunt incidente în cauză și dispozițiile art. 6.9 și 9.2 din contractul părților, referitoare la obligația de notificare și la soluționarea eventualelor litigii între părți pe cale amiabilă.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate de Consiliul Local, Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Asupra excepției tardivității recursului, cu respectarea dispozițiilor art. 137 proc. civ. se constată că excepția este neîntemeiată, pentru că pârâtul recurent și-a ales domiciliul procesual ales la sediul apărătorului său, conform întâmpinării depuse la fila 32 din dosarul de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 93 proc. civ. "în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană", iar comunicarea sentinței civile nr. 1129/11.09.2008 a Tribunalului Constanțas -a realizat la sediul Consiliului Local, nu la domiciliul ales convențional.
De altfel, recursul declarativ a fost formulat la data de 1.10.2008, înlăuntrul termenului de 15 zile calculat de la data comunicării hotărârii, conform dispozițiilor art. 301 proc. civ. astfel că excepția invocată de intimata reclamantă - SRL C este neîntemeiată.
Pe fondul recursului:
Prima instanță a fost sesizată cu cererea de anulare a unei hotărâri a Consiliului Local, temeiul juridic indicat fiind dispozițiile art. 8 din legea nr. 554/2004.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea unui act administrativ, unilateral, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, prin care se sting anumite raporturi juridice, astfel că sunt îndeplinite premisele unei acțiuni în contencios administrativ, întemeiate pe art. 8 din Legea 554/2002 raportat la prevederile art. 2, lit. din același act normativ.
Așadar, susținerile recurentului pârât Consiliul Local privitoare la competența de soluționare a litigiului de către o instanță de comercial sunt nefondate, în raport de obiectul acțiunii și temeiul juridic indicat de titularul acțiunii.
În ceea ce privește soluția pronunțată de prima instanță asupra fondului cererii de chemare în judecată, Curtea apreciază că se impune menținerea acestei soluții, cu următoarea motivare în fapt și în drept:
Hotărârea contestată de către - SRL C are ca obiect "aprobarea rezilierii unilaterale a contractului de concesiune nr. 1/23.06.22004, încheiat între Consiliul Local, în calitate de concedent, și - SRL C, în calitate de concesionar, pentru neîndeplinirea de către concesionar a obligațiilor contractuale, dându-se efect pactului comisoriu de gradul IV prevăzut de art. 4.5 din contract."
Pentru a ne afla în prezența unui pact comisoriu de ultim grad este necesar a se insera că, în caz de neexecutare, contractul se consideră desființat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă.
În lipsa unei asemenea stipulații, menționându-se, potrivit clauzei contractuale de la art. 4.5 din convenția părților, că, "neplata redevenței pentru un an de zile dă dreptul concedentului la retragerea concesiunii fără intervenția instanțelor și la executarea silită în vederea recuperării daunelor", formula sacramentală aleasă de părți reglementează un pact comisoriu de gradul III, în care, de asemenea, nu este necesară intervenția instanței în a aprecia asupra oportunității rezoluțiunii ori în acordarea unui termen de grație.
Ceea ce deosebește însă acest pact pe care părțile au înțeles a-l insera în contractul de concesiune nr. 1/2004 de cel de gradul IV este cerința punerii în întârziere a debitorului, în formele prevăzute de lege.
În legătură cu plata redevenței, în cuprinsul contractului s-a prevăzut ca aceasta să fie achitată semestrial, cel târziu la finele ultimei luni din semestru, iar concesionarul primește o perioadă de grație de 2 ani de la data punerii în posesia terenului, în vederea edificării și punerii în funcțiune a instalațiilor și construcțiilor, dar nu mai mult de 3 ani de la data încheierii contractului, sub condiția prezentării unui memoriu justificativ acceptat de concedent, care să argumenteze motivația prelungirii.
În prezenta cauză nu s-a făcut dovada că a fost prelungit termenul inițial de 2 ani, deși intimata reclamantă a depus la dosar o adresă privind intenția sa de a supune atenției concedentului un memoriu justificativ.
În această situație, plata redevenței a devenit exigibilă la data de 23.06.2006, dată de la care se calculează și termenul de un an pe care părțile l-au prevăzut pentru a da eficiență clauzei cuprinse în art. 4.5 din contractul de concesiune.
Cum prin acordul de voință al părților s-a prevăzut ca plata redevenței să se efectueze semestrial, cel mai târziu la finele ultimei luni din semestru, concesionara - SRL C avea obligația de a achita redevența pentru semestrul iulie-decembrie 2006 până la 31.12.2006, iar pentru semestrul ianuarie - iunie 2007 până la 30.06.2007.
În situația în care aceste plăți nu ar fi fost efectuate, era necesară punerea în întârziere a debitorului obligației de plată, după care se putea da eficiență pactului comisoriu inserat în art.4.5 din contractul de concesiune nr. 1/2004.
Verificând condițiile în care a fost adoptată hotărârea de consiliu local prin care s-a aprobat rezilierea unilaterală a contractului părților, instanța reține că a fost făcută plata redevenței pe un semestru, astfel că nu se consideră că redevența a rămas neplătită pe o durată de un an, iar la momentul exigibilității fiecărei tranșe din redevență era necesară punerea debitorului în întârziere, cu toate consecințele ulterioare aplicabile în cazul neîndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor asumate contractual de către - SRL
Nefiind îndeplinite premisele statuate în dispozițiile art. 4.5. din contractul părților, Curtea constată că, în aplicarea prevederilor art. 969 civ. hotărârea adoptată de concedent încalcă voința părților contractante, deci chiar legea părților ce guvernează raporturile juridice cuprinse în contractul de concesiune nr. 1/2004.
Sunt lipsite de relevanță susținerile recurentului în sensul că intimata reclamantă nu și-a respectat obligația esențială de punere în funcțiune a investiției în cadrul termenului stipulat, cât timp rezilierea unilaterală a contractului a fost determinată strict de neplata redevenței, astfel cum se arată în adresa nr. 2939/29.08.2007.
Dat fiind faptul că în hotărârea nr. 25/18.07.2007 s-a aprobat rezilierea unilaterală a contractului de concesiune nr. 1/2004, invocându-se neîndeplinirea de către concesionar a obligațiilor convenționale, urmare a aplicării pactului comisoriu cuprins la art. 4.5 din contract, Curtea reține caracterul nelegal al hotărârii în raport de legea părților, calificând pactul comisoriu ca fiind unul de gradul III, pentru care era necesară punerea în întârziere a debitorului anterior aplicării sancțiunii rezilierii.
Totodată, se va reține că nu a fost dovedit de către recurent că nu s-a achitat redevența pentru un an de zile, așa cum s-a prevăzut la art. 4.5 din contract pentru a se putea "retrage concesiunea", plata efectuată la 29.06.2007 fiind în interiorul acestui termen stipulat convențional.
Pentru aceste considerente, constatând caracterul nelegal al hotărârii nr. 25/18.07.2007 a CL, Curtea va menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 1129/11.09.2008 a Tribunalului Constanța, urmând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 312 proc. civ. raportat la prevederile art. 304, pct. 9 proc. civ. să respingă ca nefondat recursul formulat de Consiliul Local.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului ca nefondată.
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ declarat de recurentul pârât CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, județul C, sediul ales în C,-, județul C, la #. și, împotriva sentinței civile nr.1129 din 11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în C, str.-.- nr.48, județul C, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
13 Ianuarie 2009
Jud.fond-
Jud.red-- /26.01.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Erol Geli
