Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 31/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 22.11.2007

DECIZIA CIVILĂ NR. 31

Ședința publică din 23 ianuarie 2008

PREȘEDINTE: Barbă Ionel

JUDECĂTOR 2: Olaru Rodica

JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 155/21.09.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și și pârâta intimată Primăria, având ca obiect anulare act emis de autorități locale.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți lipsă avocat, pentru pârâta intimată se prezintă consilier juridic, lipsă reclamanții intimați.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic depune la dosar împuternicire pentru reprezentarea în cauză a pârâtei intimate Primăria.

Curtea pune în dezbaterea părților excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei.

Avocatul reclamanților recurenți solicită admiterea excepției, în litigiu este vorba de prețul unui contract de vânzare-cumpărare, care are natură civilă, astfel că prima instanță a greșit soluționând cauza.

Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea excepției, deoarece recurenți au solicitata anularea unor hotărâri ale Consiliului Local al Comunei.

CURTEA

Deliberând asupra excepției necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bozovici sub nr- la data de 25.01.2007, reclamanții, au chemat în judecată Primăria comunei contestând prețul de vânzare al apartamentelor puse în vânzare.

Prin sentința civilă nr. 58/8.07.2007 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Bozovicia dispus declinarea competenței materiale de soluționare în favoarea Tribunalului C-S ca primă instanță.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul C- sub nr- la data de 20.03.2007, ca acțiune în contencios administrativ.

Prin acțiune se contestă prețul supraevaluat al apartamentelor puse în vânzare iar reclamanții sunt chiriași. Valoarea stabilită este superioară față de alte localități din județul C-S iar apartamentele au numai 46. au o vechime de 30 de ani,încălzire cu combustibil solid, blocul este neacoperit și în stare de degradare.

Prin completarea de acțiune, intitulată "concluzii scrise" din data de 6.04.2007 reclamantul fac referire la. nr. 30/29.06.2005, se solicită expertizarea juridică a prețurilor apartamentelor puse în vânzare dar în final se arată că această hotărâre nu poate fi revocată.

S-a introdus în cauză Consiliul local al comunei în calitate de pârâtă.

Prin întâmpinarea nr. 954/4.05.2007, intitulată "notă de ședință", Primăria prin primar solicită respingerea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 iar pe fond faptul că evaluarea apartamentelor s-a făcut în baza unui raport de evaluare de către o comisie tehnică, s-a respectat legislația în vigoare iar chiriașii au numai dreptul de a cumpăra apartamentele, nu și obligația.

Prin sentința civilă nr. 155/21.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, împotriva pârâtelor Primăria Comunei și Consiliul Local.

Din examinarea probelor scrise administrate în cauză, instanța de fond a constatat următoarele:

Toți cei cinci reclamanți sunt chiriași în blocul de locuințe situat în centrul comunei, lângă primărie, identificat în nr. 590 situat la nr. 265, comuna și compus din nouă apartamente.

A fost construit și dat în folosință în anul 1980, din fondurile statului și dat în administrare B, care în anul 1994 cedat acest drept în favoarea Consiliului Local. A avut ca destinație drept locuințe de serviciu pentru persoane care nu aveau locuințe în comună și se acorda numai pe bază de închiriere.

Prin nr. 62/31.08.2004s-a aprobat trecerea imobilului din domeniul public în domeniul privat al comunei,conform Legilor nr.213/1998și nr. 215/2001.

Prin nr. 30/06.2005se aprobă scoaterea la vânzare a celor 9 apartamente din bloc.

Prin Raportul de evaluare din data de 1.12.2005 întocmit de către SRL C s-a stabilit valoarea de circulație a fiecăruia dintre cele 9 apartamente, conform legislației în vigoare, inclusiv Legea nr. 112/2005, prețurile limită de vânzare al locuințelor din fondul locativ de stat dar și de uzurile în timp ale locuințelor.

Prin adresele nr. 1277/5.12.2006 Primăria comunei comunică numai la 7 chiriași oferta de vânzare și cu indicația de a exprima cererea fermă de cumpărare sau de refuz de cumpărare, prezentând și ultimul contract de închiriere.

Dintre cei 7 chiriași, cei 5 reclamanți nu și au exprimat nici o opinie ci doar au contestat prețul stabilit de vânzător, acesta fiind și obiectul concret al acțiunii.

Conform art. 942 cod civil, contractul este un act juridic,prin care doi sau mai mulți subiecți de drept,persoane fizice sau juridice, își dau acordul pentru a constitui sau a stinge între ei raporturile juridice.

Contractul de vânzare - cumpărare impune transmiterea unui drept de proprietate, real ori de creanță, cu obligația cumpărătorului de a plăti prețul stabilit de vânzător. Conform art. 1295 cod civil, vânzare - cumpărare este perfectă dacă părțile s-au învoit asupra lucrului și prețului, chiar dacă lucrul nu s-a predat și prețul nu s-a plătit.

Principiul consensualității impune că vânzătorul nu-l obligă pe cumpărător să cumpere însă nici cumpărătorul nu-l poate obliga pe vânzător să vândă un anumit lucru, într- anumită cantitate și mai ales la un anumit preț.

În cazul când vânzător este o instituție publică, respectiv autoritate publică de interes local, persoană juridică, formată din persoane fizice alese sau numite pe o perioadă temporară, acestea dobândesc răspunderi suplimentare privind bunurile pe care doar le administrează și față de comunitatea care le-a încredințat administrarea, ținându-se cont și de interesul lor general și colectiv.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și solicitând casarea în totalitate a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a motivat hotărârea făcând o expunere cronologică a situației de fapt, fără nici un fel de apreciere sau de judecată cu privire la legalitatea deciziei nr. 30/29.06.2005 a Consiliului Local. Reclamanți au contestat prețul apartamentelor prin contestarea hotărârii 30/29.06.2005 a Consiliului Local, deoarece apartamentele au fost construite din banii statului și făceau obiectul vinderii la Decretul Lege nr. 61/7.02.19990.

Mai arată că pârâta intimată nu avea dreptul să pună în vânzare apartamente la Legea nr. 112/1995, ci la Decretul Lege nr. 61/1990, deoarece au fost construite din bani statului și nu naționalizate, lucru specificat și în extrasul CF nr. 590, situat la nr. 265 din. În concluzie solicită ca expertizarea apartamentelor puse în vânzare să se facă conform cu litera legii din Decretul Lege nr. 61/1990 așa cum au procedat și celelalte primării din țară.

Analizând actele dosarului, criticile recurenților prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:

Prezentul litigiu are ca obiect contestarea de către reclamanții, și a hotărârii nr. 30/29.06.2005 a Consiliului Local al comunei, hotărâre prin care s-a aprobat scoaterea la vânzare a celor nouă apartamente situate în blocul primăriei cu nr. 295A, reclamanții fiind nemulțumiți de prețul vânzării apartamentelor în care locuiesc în calitate de chiriași.

În privința naturii juridice a hotărârii nr. 30/29.06.2005 a Consiliului Local al comunei, Curtea apreciază că aceasta nu este un act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".

Curtea apreciază, în acest sens, că deși Consiliului Local al comunei este o autoritate publică în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu toate actele emise de această autoritate au natură juridică administrativă, deoarece nu toate manifestările de voință ale acestei autorități sunt emiseîn regim de putere publică, astfel cum impune textul citat.

Astfel, prin hotărârea nr. 30/29.06.2005, Consiliul Local al comunei a aprobat scoaterea la vânzare a unor apartamente proprietate privată a comunei, exprimând voința unității administrativ-teritoriale, de proprietară a imobilelor.

Conform art. 36 alin. 5 lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 123, din 20 februarie 2007, "în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), consiliul local:-

b)hotărăște vânzarea,concesionarea sau închiriereabunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului,după caz, în condițiile legii;"

Curtea subliniază și că, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. 1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, "Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale". Acest text legal stabilește competența generală a Consiliului Local de a decide cu privire la actele juridice prin care unitatea administrativ teritorială respectivă înstrăinează diferite bunuri al căror proprietar este.

Nefiind în discuție înstrăinarea unui bun proprietate publică a unității administrativ teritoriale, Curtea constată că regimul aplicabil înstrăinării apartamentelor în litigiu este cel de drept comun, astfel cum dispune art. 5 alin. 2 din Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, text conform căruia "dreptul de proprietate privată al statului sau al unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel".

Același regim juridic de drept comun este impus și de art. art. 44 alin. 2 teza I din Constituția României, conform căruia "proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".

În acest condiții, Curtea apreciază că manifestarea de voință a Consiliului Local al comunei de a aproba scoaterea la vânzare a unor apartamente proprietate privată ale comunei nu constituie un act administrativ, în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, deoarece această manifestare de voință nu a fost sunt emisă de Consiliul Localîn regim de putere publică, astfel cum impune textul citat, ci în calitate de organ deliberativ al titularului dreptului de proprietate privată asupra bunului în litigiu.

În consecință, date fiind acest considerente, Curtea apreciază că instanțele de contencios administrativ nu sunt competente să soluționeze prezenta cauză, impunându-se soluționarea acestei cauze de instanța de drept comun, respectiv de Judecătoria Bozovici.

Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. art. 304 punctul 3 Cod de Procedură Civilă, și - ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. 3 teza I Cod de Procedură Civilă, conform cărora "modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi," - Curtea, apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus, îl va admite și va dispune casarea sentinței civile nr. 155/21.09.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, iar în temeiul art. 312 alin. 5 Cod de Procedură Civilă, va trimite cauza spre rejudecare la instanța competentă - Judecătoria Bozovici.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 155/21.09.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.

Casează sentința civilă recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la instanța competentă - Judecătoria Bozovici.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

- -

Red. /21.02.2008

Tehnored. /26.02.2008/ 2 ex.

Primă instanță:Tribunalul C

Judecători:,

Președinte:Barbă Ionel
Judecători:Barbă Ionel, Olaru Rodica, Pătru Răzvan

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 31/2008. Curtea de Apel Timisoara