Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 3694/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 3694

Ședința publică de la 30 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător

- - - - Judecător

- - - - Judecător

Grefier: -

XXXXX

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Direcția Publică Comunitară Locală de Evidență a persoanelor Tg, J și Consiliul Local al Municipiului Tg. J, împotriva sentinței civile nr. 1227 din data de 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.

La apelul nominal au lipsit recurenții pârâți Direcția Publică Comunitară Locală de Evidență a persoanelor Tg. J și Consiliul Local al Municipiului Tg. J și intimata reclamantă.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, s-a trecut la soluționare.

CURTEA:

Asupra recursurilor de față:

Prin sentința nr. 1227 din data de 13 aprilie 2009, Tribunalul Gorja admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Direcția Publică Comunitară Locală de Evidență a persoanelor Tg. J și Consiliul local Tg-

A obligat pârâții să acorde reclamantei suplimentul postului în procent de 25 % și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază pentru perioada 02.03.2006 - 13.04.2009, data pronunțării sentinței, precum și pentru viitor, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

S-a respins ca prescrisă cererea pentru perioada februarie 2006 - 01.03.2006.

În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta este funcționar public în cadrul pârâtei și drepturile solicitate au fost inițial reglementate prin Legea nr. 188/1999 în art. 29 al.1 lit. c și d, cu 1 ianuarie 2007 în temeiul art. I pct. 30 și art. XIII din Legea nr. 251/2006. art. 29 lit. d devenind "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".

În forma actuală, republicată a Legii nr. 188/1999, art. 29 devenit art. 31, pentru activitatea desfășurată salariații publici având dreptul la un salariu care se compune din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, fără ca cele din lit. c și d să fie cuantificate.

Conform art. 44 din OUG 92/2004, aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188 R, cu modificările ulterioare a fost suspendată și în baza art. 48 din OG 2/2006, începând cu 23 ianuarie 2006, s-a suspendat aplicarea acelorași dispoziții până la 31 dec. 2006.

Având în vedere prevederile textului enunțat - art. 29 al. 1 lit. c și d (în prezent art. 31) din Legea nr. 188/1999 funcționarii publici au dreptul să primească prin efectul legii suplimentul postului și cel al gradului, chiar dacă prin ordonanțe de urgențe acordarea dreptului a fost suspendată temporar. Dreptul subzistă deci și după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.

Obligativitatea plății, după încetarea suspendării rezultă și din principul general constituțional prevăzut în art. 1 al. 5 din Constituție conform căruia în România respectarea Constituției, a supremației legilor este obligatorie întrucât în ipoteza contrarie drepturile bănești ar rămâne o simplă ficțiune și aceasta ar echivala înlăturării lor, ori în speță drepturile fac parte din categoria celor reglementate în privința muncii și protecției sociale, conform art. 41 din Constituție, ele fiind suspendate și nu înlăturate.

Pe de altă parte, drepturile prevăzute în art. 29 din Legea nr. 188/1999 trebuie să fie acordate reclamanților întrucât legea produce efecte de la data publicării ei în Monitorul Oficial și până la abrogare, printr-un act normativ cu putere identică.

Conform art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată reintră de drept în vigoare.

Continuând expunerea s-a reținut că prin OG 6 din 24 ianuarie 2007 s-au reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al Legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare făcând parte din noțiunea de sporuri (art. 31 al.1 din Legea nr. 188/1999, )

Dispozițiile acestui act normativ (OG 6/2007) nu au abrogat Legea nr. 188/1999, făcându-se mențiune în cuprinsul art. 48 că ordonanța se completează cu Legea nr. 188/1999.

Cu motivarea expusă, s-a concluzionat că drepturile solicitate de reclamantă sunt componente ale salariului de bază al funcționarului public și refuzul plății acestora încalcă disp. art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, suspendarea succesivă a plății lor privându-i pe funcționarii publici de drepturile licite și legitime dobândite prin efectul legii.

În raport de data sesizării instanței cu cererea dedusă judecății, respectiv 02 martie 2009, tribunalul a constat că reclamanta a solicitat acordarea drepturilor bănești în expresia celor două suplimente începând cu luna februarie 2006, ori aceste drepturi au caracter patrimonial.

Din oficiu, instanța a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la dispozițiile imperative ale art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958, reținând că, potrivit art. 1 ce se coroborează cu textele de lege enunțate, dreptul la acțiune având un caracter patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege de trei ani, calculat de la data nașterii dreptului la acțiune.

Cum creanța reclamantei a devenit exigibilă în fiecare lună în momentul efectuării plății, iar reclamanta a investit instanța cu soluționarea prezentei cereri la data de 02.03.2008, s-a constată din oficiu că a intervenit prescripția cu privire la drepturile bănești aferente perioadei februarie 2006 - 01.03.2006, acestea fiind solicitate după împlinirea termenului de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Direcția Publică Comunitară Locală de Evidență a persoanelor Tg. J și Consiliul Local al Mun. Tg J, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursurilor promovate de către pârâții Direcția Publică Comunitară Locală de Evidență a persoanelor Tg. J și Consiliul Local al Municipiului Tg. J, s-a arătat că potrivit dispozitivului sentinței recurate a fost admisă acțiunea reclamantei pentru perioada februarie 2006 - aprilie 2009 și au fost obligate pârâtele la plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 % pentru fiecare, fără a se preciza care pârâtă din cele două este obligată la plata celor două suplimente.

Recurenții pârâți au solicitat admiterea recursul formulat, modificarea sentinței pronunțate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Examinând recursul formulat de pârâți, Curtea îl găsește fondat, așa cum se va arăta în continuare.

Reclamanta are calitatea de funcționar public, fiind salarizat în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 rep. privind Statutul funcționarilor publici, OUG 92/2004, OG 2/2006 și OG 6/2007 modificată prin OG 9/2008.

Dispozițiile art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. stabilesc în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

În privința ultimelor două componente, prin art. 44 din OUG 92/2004 și art. 48 din OG 2/2006 s-a dispus suspendarea succesivă a acestora, suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a OG 6/2007 act normativ care nu a mai preluat dispozițiile legale anterioare ce privesc suspendarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.

În acest context legal, se pune problema aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. la calculul salariului cuvenit funcționarilor publici.

Astfel, se apreciază că Statutul funcționarilor publici reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei funcționarilor publici, drepturile și îndatoririle acestora, context în care definește structura salariului cuvenit funcționarilor fără să stabilească, în concret, modalitatea de calcul a acestuia.

Faptul că, alin. 3 al art. 31 din 188/1999 stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilitatea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, determină instanța să aprecieze că, în concret, modalitatea de stabilire a salariului funcționarilor se realizează prin lege organică în raport de cadrul legal general stabilit de Statut.

Mai mult decât atât, Statutul nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat de reclamantă în petitul cererii lor fiind fără susținere legală.

Aceste aspecte conduc la concluzia că Statutul funcționarilor publici, prin art. 31 alin. 1 stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior.

În atare situație, reclamanta este în imposibilitate de a realiza prin intermediul instanței o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoașterea vocației generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul său final - punerea în executare, și pe de altă parte o eventuală cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituia României, conform căruia deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora.

În acest sens, prin Decizia nr.820/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin. 3) și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Astfel, deși jurisprudența Curții de APEL CRAIOVA în această materie a fost contrară soluției adoptate în prezenta cauză, necesitatea schimbării acesteia s-a impus atât prin prisma dispozițiilor art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 cât și a jurisprudenței CEDO, care în Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în cauza Beian împotriva României a statuat că "divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței".

Pentru motivele expuse anterior, Curtea, în baza art. 312 alin.1, va admite recursurile declarate de pârâți, va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea și pentru perioada 02.03.2006 - 13.04.2009.

Se vor menține dispozițiile sentinței privind respingerea cererii ca prescrisă pentru perioada februarie 2006 - 01.03.2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâții Direcția Publică Comunitară Locală de Evidență a persoanelor Tg. J și Consiliul Local al Municipiului Tg. J, împotriva sentinței nr. 1227 din data de 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.

Modifică sentința în parte în sensul că respinge acțiunea pentru perioada 02.03.2006 - 13.04.2009.

Menține dispozițiile sentinței privind respingerea cererii ca prescrisă pentru perioada februarie 2006 - 01.03.2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 30 2009.

PREȘEDINTE: Carmen Ilie

- -

JUDECĂTOR 2: Alina Răescu

- -

JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru

- -

Grefier,

Red. GV

Tehn. MI 2 ex/09.10.2009

Președinte:Carmen Ilie
Judecători:Carmen Ilie, Alina Răescu, Gabriel Viziru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 3694/2009. Curtea de Apel Craiova