Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 401/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.401
Ședința publică din 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - Production and - T împotriva sentinței civile nr.953/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Fiscală a Municipiului T, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentă avocat, lipsă fiind.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere din partea recurentei - -, prin care se solicită acordarea unui termen pentru a depune decizia Curții de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Reprezentantul recurentei solicită termen pentru depunerea deciziei Curții de APEL TIMIȘOARA din dosarul nr-.
Instanța, în deliberare, respinge cererea ca neconcludentă în depunerea soluției din dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, și în raport cu motivele de recurs.
Reprezentantul recurentei depune la dosar note de ședință, însoțite de înscrisuri în dovedirea cererii de recurs.
Având în vedere ca s-au depus note de ședință și nu există obligativitatea comunicării acestora, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, în cuantum de 1200 lei, conform chitanței de la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.953/18.11.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de recurenta - - T împotriva pârâtei Direcția fiscală din cadrul Municipiului T având ca obiect anularea Dispoziției nr.19 din 21.12.2007 emisă de pârâtă, comunicată reclamantei la 27.12.2007, anularea Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. E 12006--/12.11.2007 care a stat la baza emiterii Dispoziției 19/2007, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și obligarea conducătorului instituției Primăriei T, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2005, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim de economie pe zi, în cuantum de 37.800 lei pentru perioada de la rămânerea irevocabilă a Deciziei Civile nr. 515/07.06.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA Secția Contencios Administrativ, obligarea Primăriei Municipiului T la plata cu titlu de despăgubiri, a sumei de 75.535 lei, reprezentând sume reținute abuziv de către Primărie din contul societății reclamante la bănci, conform Titlului executoriu nr. 10/20.04.2006 în Anexă, a dobânzii de scont pentru nefolosirea acestor sume si reactualizarea sumei până la data plății, precum și daune în cuantum de 100.000 Euro, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a refuzului de eliberare a actului de nesechestrare a imobilului.
În motivare s-a reținut că prin Decizia Civilă nr. 515/07.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în Dosarul - (filele 46-50 dosar) s-a dispus anularea Dispoziției nr. 1020 din 18 aprilie 2006 (filele 86-88 dosar) și a Procesului - Verbal de Control nr. E 12006-- din 23 februarie 2006 (filele 89-98 dosar).
Urmare pronunțării acestei hotărâri pârâta Direcția Fiscală Municipiului Taf ost nevoită să refacă actele de control fiscal privind-o pe reclamanta - Production Sa T, control cu privire la perioada trim.I 2001 - trim.IV 2005.
Așa încât, i s- încheiat reclamantei Raportul de inspecție Fiscală nr. E 12006--/12.11.2007 (filele 61-71 dosar), având în vedere și în considerarea hotărârii judecătorești.
Împotriva Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. E 12006--/12.11.2007 reclamanta a înregistrat contestație în procedură prealabilă administrativă, iar pârâta a soluționat-o în sensul respingerii ca neîntemeiată prin Dispoziția nr. l9 din 21.12.2007 (filele 17-22 dosar).
Aceste două acte administrativ-fiscale: Raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. E 12006--/12.11.2007 și Dispoziția nr. l9 din 21.12.2007 constituie obiectul acțiunii de față.
În analiza legalității și temeiniciei celor două acte administrative, se constată că sunt în conflict practic, susținerile contradictorii ale părților privind aplicarea sau nu a Deciziei Civile nr. 515/07.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în Dosarul -, în modul de calcul conținut în Raportul de inspecție Fiscală nr. E 12006--/12.11.2007. Reclamanta susține că pârâta nu a respectat considerentele hotărârii judecătorești, iar pârâta, dimpotrivă, astfel cum a precizat chiar și în conținutul actului atacat (Raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. E 12006--/12.11.2007), dar și ulterior în conținutul Dispoziției nr. l9 din 21.12.2007 prin care a soluționat plângerea în procedură prealabilă administrativă, susține că a făcut aplicarea considerentelor hotărârii judecătorești.
Prin Decizia Civilă nr. 515/07.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în Dosarul - s-a dispus (filele 46-50 dosar) anularea Dispoziției nr. 1020 din 18 aprilie 2006 (filele 86-88 dosar) și a Procesului - Verbal de Control nr. E 12006-- din 23 februarie 2006 (filele 89-98 dosar) reținându-se: "Prima instanță, în mod greșit a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată reținând că reclamanta are calitatea de proprietar a modernizărilor si construcțiilor efectuate ulterior la imobilul din litigiu, deoarece, așa după cum rezultă din contractul de asociere depus la dosar, toate îmbunătățirile si modernizările care se vor face la imobil vor fi proprietate comună proporțional cu cota de contribuție a fiecărui asociat și nu este proprietatea exclusivă a reclamantei."(fila 49 dosar).
Deci rezultă din conținutul acestor considerente faptul că organul fiscal trebuia să se raporteze la clauzele prevăzute de părți în contractul de asociere în participațiune, spre a stabili impozitul datorat în funcție de cota de proprietate convenită de părți prin contract cu privire la îmbunătățirile și modernizările realizate la imobilul din T Calea - nr.94.
Verificând conținutul clauzelor Contractului de Asociere în încheiat între reclamantă si -, înregistrat de reclamantă sub nr. 2/26.11.1996, iar de cealaltă parte, -, sub nr. 5490/1996, (filele 103-108 dosar), se constată că sunt prevăzute de către părțile contractante următoarele:
Potrivit art. 5.1 din Contractul de Asociere în, inclus la Capitolul IV cu titlul "Obiectul asocierii, activități ce se vor desfășura în comun", obiectul asocierii îl constituie exploatarea în comun a terenului si clădirilor situate în T-, aportul reclamantei la această asociere constând, atât în aport social în numerar pentru realizarea lucrărilor, cât si în întocmirea documentației si executarea lucrărilor de modernizare la clădirile arătate mai sus, aspecte deduse din art. 5.2, 7.1 si 7.2 din contract (ultimele articole fiind incluse în Capitolul V cu titlul "Aportul și obligațiile părților".
Potrivit art. 10.1 din contractul de asociere în participațiune inclus în Capitolul VII cu titlul " evidenței și răspunderea părților", reclamantei îi revine obligația de a organiza contabilitatea distinctă a activităților ce formează obiectul contractului, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, a Legii contabilității.
Cota de contribuție a fiecăruia dintre asociați rezultă din art. 11.1 al contractului de asociere în participațiune inclus în Capitolul VIII cu titlul "Modalitatea de împărțire a rezultatelor activităților desfășurate în comun" Articolele care compun acest capital sunt relevante soluționării cauzei de față:
"11.1 - . rezultatelor financiare se va efectua lunar, proporțional cu aportul (cota de participare) fiecărui asociat, astfel: - 80% -, 20 % APPS
11.2 - Cotele de împărțire a rezultatelor financiare a activităților desfășurate în baza prezentului contract vor fi modificate pe bază de act adițional în raport de mărimea aporturilor corectate conform prevederilor art.8.
11.3 - Noile valori de patrimoniu create în urma asocierii, prin aportul celor doi asociați, devin proprietate comună în indiviziune proporțional cu aportul părților."
Prin motivarea acțiunii sale reclamanta a contestat procentul de - 80% -, 20 % APPS, aplicat prin actele administrativ-fiscale atacate, în ciuda evidenței rezultând din prezentarea punctuală a clauzelor contractuale redate supra, susținând că aceste procente sunt aplicabile numai în ceea ce privește . rezultatelor financiare, dar nu și cu privire la suportarea cotei de impozit datorat de către fiecare coproprietar, întrucât, susține reclamanta, în contractul invocat nu s-a stabilit procentul de proprietate pentru bunurile imobile rezultate în urma modificărilor și modernizărilor.
Nu este întemeiată afirmația reclamantei din moment ce art. 11.3 din contract stabilește foarte clar faptul că:"- Noile valori de patrimoniu create în urma asocierii, prin aportul celor doi asociați, devin proprietate comună în indiviziune proporțional cu aportul părților."; iar aportul părților este fixat la art. 11.1 din contract.
Astfel încât, pârâta calculând impozitul datorat prin aplicarea procentelor - 80% -, 20 % APPS a procedat întemeiat și legal la emiterea Raportului de inspecție Fiscală nr. E 12006--/12.11.2007 si a Dispoziției nr. l9 din 21.12.2007 pronunțată în procedură prealabilă administrativă, cu respectarea prevederilor din Codul Fiscal art.249 pct.4 care prevede: "în cazul în care o clădire se află în proprietate comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spațiile situate în partea de clădire aflată în proprietatea sa."
În speța de față nu este vorba de situația în care:" In cazul în care nu se pot stabili părțile individuale ale proprietăților în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.", conform aceluiași art.249 din Codul fiscal, întrucât prin conținutul clauzelor contractuale redate supra sunt stabilite și cotele de proprietate.
Față de faptul că prin actele atacate s-a respectat conținutul intrat în puterea lucrului judecat, al Deciziei Civile nr.515/07.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în Dosarul -, se constată că este neîntemeiată și completarea de acțiune formulată în baza prevederilor art. 24 din Legea nr.554/2004 prin care s-a solicitat constatarea nepunerii în executare hotărârii judecătorești cu consecințe pecuniare pentru cei ce se fac vinovați.
Conform principiului că accesoriul urmează soarta principalului, fiind nefondată acțiunea în anularea actelor administrativ-fiscale: Raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr.E 12006--/12.11.2007 și Dispoziția nr.19 din 21.12.2007 pronunțată în soluționarea plângerii administrative prealabile, în baza acelorași argumente redate în considerentele de față se va respinge și completarea de acțiune cu pretenții bănești decurgând din pretinsa nerespectare a unei hotărâri judecătorești, întrucât, atât motivarea în fapt a completării cât și cea în drept, susțin limitele cererii completatoare în cadrul contenciosului administrativ și nu al unei contestații la executare care să atragă competența judecătoriei în primă instanță, potrivit și principiului disponibilității în civil.
Văzând toate cele prezentate supra în considerentele de față s-a respins acțiunea precizată și completată, ca fiind neîntemeiată, menținându-se ca legale și temeinice Raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr.E 12006--/12.11.2007, precum și Dispoziția nr.19 din 21.12.2007 pronunțată în soluționarea procedurii prealabile administrative.
În motivare s-a reținut că prin Decizia Civilă nr. 515/07.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în Dosarul - (filele 46-50 dosar) s-a dispus anularea Dispoziției nr. 1020 din 18 aprilie 2006 (filele 86-88 dosar) și a Procesului - Verbal de Control nr. E 12006-- din 23 februarie 2006 (filele 89-98 dosar).
Urmare pronunțării acestei hotărâri pârâta Direcția Fiscală Municipiului Taf ost nevoită să refacă actele de control fiscal privind-o pe reclamanta - Production Sa T, control cu privire la perioada trim.I 2001 - trim.IV 2005.
Așa încât, i s-a încheiat reclamantei Raportul de inspecție Fiscală nr. E 12006--/12.11.2007 (filele 61-71 dosar), având în vedere și în considerarea hotărârii judecătorești.
Împotriva Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. E 12006--/12.11.2007 reclamanta a înregistrat contestație în procedură prealabilă administrativă, iar pârâta a soluționat-o în sensul respingerii ca neîntemeiată prin Dispoziția nr. l9 din 21.12.2007 (filele 17-22 dosar).
Aceste două acte administrativ-fiscale: Raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. E 12006--/12.11.2007 și Dispoziția nr. l9 din 21.12.2007 constituie obiectul acțiunii de față.
În analiza legalității și temeiniciei celor două acte administrative, se constată că sunt în conflict practic, susținerile contradictorii ale părților privind aplicarea sau nu a Deciziei Civile nr. 515/07.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în Dosarul -, în modul de calcul conținut în Raportul de inspecție Fiscală nr. E 12006--/12.11.2007. Reclamanta susține că pârâta nu a respectat considerentele hotărârii judecătorești, iar pârâta, dimpotrivă, astfel cum a precizat chiar și în conținutul actului atacat (Raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. E 12006--/12.11.2007), dar și ulterior în conținutul Dispoziției nr. l9 din 21.12.2007 prin care a soluționat plângerea în procedură prealabilă administrativă, susține că a făcut aplicarea considerentelor hotărârii judecătorești.
Prin Decizia Civilă nr. 515/07.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în Dosarul - s-a dispus (filele 46-50 dosar) anularea Dispoziției nr. 1020 din 18 aprilie 2006 (filele 86-88 dosar) și a Procesului - Verbal de Control nr. E 12006-- din 23 februarie 2006 (filele 89-98 dosar) reținându-se: "Prima instanță, în mod greșit a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată reținând că reclamanta are calitatea de proprietar a modernizărilor si construcțiilor efectuate ulterior la imobilul din litigiu, deoarece, așa după cum rezultă din contractul de asociere depus la dosar, toate îmbunătățirile si modernizările care se vor face la imobil vor fi proprietate comună proporțional cu cota de contribuție a fiecărui asociat și nu este proprietatea exclusivă a reclamantei."(fila 49 dosar).
Deci rezultă din conținutul acestor considerente faptul că organul fiscal trebuia să se raporteze la clauzele prevăzute de părți în contractul de asociere în participațiune, spre a stabili impozitul datorat în funcție de cota de proprietate convenită de părți prin contract cu privire la îmbunătățirile și modernizările realizate la imobilul din T Calea - nr.94.
Verificând conținutul clauzelor Contractului de Asociere în încheiat între reclamantă si -, înregistrat de reclamantă sub nr. 2/26.11.1996, iar de cealaltă parte, -, sub nr. 5490/1996, (filele 103-108 dosar), se constată că sunt prevăzute de către părțile contractante următoarele:
Potrivit art. 5.1 din Contractul de Asociere în, inclus la Capitolul IV cu titlul "Obiectul asocierii, activități ce se vor desfășura în comun", obiectul asocierii îl constituie exploatarea în comun a terenului si clădirilor situate în T-, aportul reclamantei la această asociere constând, atât în aport social în numerar pentru realizarea lucrărilor, cât si în întocmirea documentației si executarea lucrărilor de modernizare la clădirile arătate mai sus, aspecte deduse din art. 5.2, 7.1 si 7.2 din contract (ultimele articole fiind incluse în Capitolul V cu titlul "Aportul și obligațiile părților".
Potrivit art. 10.1 din contractul de asociere în participațiune inclus în Capitolul VII cu titlul " evidenței și răspunderea părților", reclamantei îi revine obligația de a organiza contabilitatea distinctă a activităților ce formează obiectul contractului, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, a Legii contabilității.
Cota de contribuție a fiecăruia dintre asociați rezultă din art. 11.1 al contractului de asociere în participațiune inclus în Capitolul VIII cu titlul "Modalitatea de împărțire a rezultatelor activităților desfășurate în comun" Articolele care compun acest capital sunt relevante soluționării cauzei de față:
"11.1 - . rezultatelor financiare se va efectua lunar, proporțional cu aportul (cota de participare) fiecărui asociat, astfel: - 80% -, 20 % APPS
11.2 - Cotele de împărțire a rezultatelor financiare a activităților desfășurate în baza prezentului contract vor fi modificate pe bază de act adițional în raport de mărimea aporturilor corectate conform prevederilor art.8.
11.3 - Noile valori de patrimoniu create în urma asocierii, prin aportul celor doi asociați, devin proprietate comună în indiviziune proporțional cu aportul părților."
Prin motivarea acțiunii sale reclamanta a contestat procentul de - 80% -, 20 % APPS, aplicat prin actele administrativ-fiscale atacate, în ciuda evidenței rezultând din prezentarea punctuală a clauzelor contractuale redate supra, susținând că aceste procente sunt aplicabile numai în ceea ce privește . rezultatelor financiare, dar nu și cu privire la suportarea cotei de impozit datorat de către fiecare coproprietar, întrucât, susține reclamanta, în contractul invocat nu s-a stabilit procentul de proprietate pentru bunurile imobile rezultate în urma modificărilor și modernizărilor.
Nu este întemeiată afirmația reclamantei din moment ce art. 11.3 din contract stabilește foarte clar faptul că:"- Noile valori de patrimoniu create în urma asocierii, prin aportul celor doi asociați, devin proprietate comună în indiviziune proporțional cu aportul părților."; iar aportul părților este fixat la art. 11.1 din contract.
Astfel încât, pârâta calculând impozitul datorat prin aplicarea procentelor - 80% -, 20 % APPS a procedat întemeiat și legal la emiterea Raportului de inspecție Fiscală nr. E 12006--/12.11.2007 si a Dispoziției nr.19 din 21.12.2007 pronunțată în procedură prealabilă administrativă, cu respectarea prevederilor din Codul Fiscal art.249 pct.4 care prevede: "în cazul în care o clădire se află în proprietate comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spațiile situate în partea de clădire aflată în proprietatea sa."
În speța de față nu este vorba de situația în care:" In cazul în care nu se pot stabili părțile individuale ale proprietăților în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.", conform aceluiași art.249 din Codul fiscal, întrucât prin conținutul clauzelor contractuale redate supra sunt stabilite și cotele de proprietate.
Față de faptul că prin actele atacate s-a respectat conținutul intrat în puterea lucrului judecat, al Deciziei Civile nr. 515/07.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în Dosarul -, se constată că este neîntemeiată și completarea de acțiune formulată în baza prevederilor art. 24 din Legea nr.554/2004 prin care s-a solicitat constatarea nepunerii în executare hotărârii judecătorești cu consecințe pecuniare pentru cei ce se fac vinovați.
Conform principiului că accesoriul urmează soarta principalului, fiind nefondată acțiunea în anularea actelor administrativ-fiscale: Raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. E 12006--/12.11.2007 și Dispoziția nr. l9 din 21.12.2007 pronunțată în soluționarea plângerii administrative prealabile, în baza acelorași argumente redate în considerentele de față se va respinge și completarea de acțiune cu pretenții bănești decurgând din pretinsa nerespectare a unei hotărâri judecătorești, întrucât, atât motivarea în fapt a completării cât și cea în drept, susțin limitele cererii completatoare în cadrul contenciosului administrativ și nu al unei contestații la executare care să atragă competența judecătoriei în primă instanță, potrivit și principiului disponibilității în civil.
Văzând toate cele prezentate supra în considerentele de față, tribunalul a respins acțiunea precizată și completată, ca fiind neîntemeiată, menținându-se ca legale și temeinice Raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. E 12006--/12.11.2007, precum și Dispoziția nr.19 din 21.12.2007 pronunțată în soluționarea procedurii prealabile administrative.
În cauză a declarat recurs reclamanta - - T solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare recurenta critică prima instanță pentru că nu a luat ca probă decizia civilă nr.515/2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, ocupându-se doar de cotele părți a coproprietarilor ce rezultă din Contractul de Asociere în participațiune din care rezultă că - - deține o cotă de proprietate de 80%, iar - o cotă de 20%.
Prin decizia 515/2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA se arată că potrivit art.253 alin.4 din Codul fiscal, impozitul pe clădiri se datorează de proprietari începând cu luna următoare celei în care construcția a fost finalizată și se plătește de coproprietari proporțional cu cota de proprietate a fiecăreia.
Ori, prin raportul de inspecție fiscală din 12.11.2007 deși se menționează că acest raport s-a întocmit în concordanță cu cele reținute de instanță, în realitate au fost reluate datele din procesul verbal de inspecție fiscală din 23.02.2006 și din dispoziția 1020 din 18.04.2008, care a fost anulată.
Întrucât lucrările de investiții la imobile au fost terminate, potrivit procesului verbal de recepție, în luna august 2007 conform codului fiscal calculul impozitului pe clădiri trebuia efectuat începând cu luna septembrie 2007.
Direcția fiscală a refuzat să ne prezinte fișa fiscală a contribuabilului - B-, pentru că noi să nu luăm cunoștință pentru faptul că această regie a plătit impozitul integral pe clădiri la valoare declarată.
În prezent - B- SRL a acționat în judecată pe - - pentru pretenții, deoarece această regie a plătit o sumă cu titlu de impozit, mai mare decât îi revenea codului fiscal.
Acțiunea este înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș cu nr. de dosar - în care s-a încuviințat efectuarea unei expertize contabile, care au fost efectuate, având ca obiect desocotirea părților, cu privire la impozit.
Practic, primăria municipiului Tap erceput impozit pe imobile, integral, de la - - B- SPR și încă o cotă de 80% de la - -.
În urma motivelor arătate mai sus, și față de considerentele deciziei recurate, solicită a se constata că instanța de fond nu a analizat motivul invocat cu privire la data de la care începe calculul impozitului deși, așa cum a arătat prin decizia nr.515/2007 a curții de apel se precizează acest fapt.
Pe de altă parte, solicită să se constate că față de data când a fost întocmit raportul de inspecție fiscală, 12.11.2007, controlul a fost efectuat, cu încălcarea codului fiscal, pe o perioadă mai mare de 5 ani în urma, adică pe trimestrul I 2001-trim.IV 2005, deși controlul trebuia să se efectueze pe perioada 12.11.2002-12.11.2007.
Examinând recursul reclamantei în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă se constată că este fondat, motiv pentru care se admite împotriva sentinței civile nr.953/18.XI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, se casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș, pentru că:
Potrivit acțiunii reclamanta a contestat impunerea calculată de pârâta Direcția fiscală din cadrul municipiului T atât sub aspectul că aceasta nu a respectat decizia civilă nr.515/2007pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr.- și totodată pentru că s-a încălcat art.63 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, titlu IX privitor la taxe și impozite locale, în privința momentului de la care se calculează impozitul pe clădiri.
Prin considerentele cuprinse în sentință nu s-a analizat acest din urmă aspect, ci numai aplicabilitatea prevederilor art.249 pct.4 din Codul fiscal, ceea ce înseamnă nepronunțarea instanței asupra tuturor cererilor care au format obiectul acțiunii deduse judecății, motiv de casare cu trimitere spre rejudecare conform art.312 alin.3 Cod procedură civilă, considerent pentru care recursul reclamantei se consideră întemeiat și se admite conform precizării anterioare.
Cu ocazia rejudecării cauzei, urmează a se avea în vedere și celelalte motive cuprinse în cererea de recurs, inclusiv cele legate de perioada verificată de pârâtă, prin raportare la termenul de prescripție al răspunderii fiscale reglementat de legislație în domeniu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - T împotriva sentinței civile nr.953/18.XI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 18.III.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-23.03.2009
Tehnored.-30.03.2009/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
