Contestație act administrativ fiscal. Decizia 424/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.424
Ședința publică din 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.1040/08.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, văzând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.1040/8.XII.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de T prin întâmpinare, a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, a dispus anularea chitanței seria - nr.-/24.01.2008 emisă de T- Trezoreria T, prin care reclamantul a achitat suma de 5441 lei, taxa specială la prima înmatriculare și a Adresei nr. 73008/17.07.2008 emisă de T- Biroul, a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 5441 lei reprezentând taxa specială auto la prima înmatriculare, achitată de reclamant, cu chitanța seria - nr.-/24.01.2008, actualizată cu dobânda legală, de la data de 18.09.2008, până la restituirea efectivă și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 4,30 lei reprezentând taxa de timbru.
În motivare s-a reținut că pârâta stabilit în sarcina reclamantului achitarea taxei de prima înmatriculare în cuantum de 5441 lei, pentru autoturismul marca AUDI A4 pe care reclamantul a achitat-
Instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă pentru că actul atacat de reclamant este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice T de a refuza restituirea taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamantă, refuz explicit, manifestat în regim de putere publică, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de Procedură Fiscală, care definesc actul administrativ fiscal dispoziții conform cărora "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
Or, în condițiile în care actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice potrivit competenței sale, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, nu se poate reține absența caracterului administrativ al acestor acte, indiferent care ar fi denumirea lor.
Apărarea pârâtei că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu este respectata procedura prealabila este neîntemeiată.
În cauză dedusă judecății instanța a constatat că sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta prevede că " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură sau mai mari decât cele care se aplică,direct sau indirect, produselor naționale similare".
A considera că reclamantul nu poate contestat încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Deoarece, România este stat comunitar de la 1 ianuarie 2007 care și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratele originare ale comunității, dinainte de aderare, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în celelalte state.
Tribunalul a reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
A admite teza aplicării OUG nr. 50/2008 ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâtele în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, tribunalul reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nici o influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului.
Considerând demonstrată încălcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art. 2141-2143Cod fiscal, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și a anulat actul administrativ reprezentat de adresa nr. 73008/17.07.2008 emisă de către T.
Instanța obligat pârâta T să restituie reclamantului suma de 5441 lei achitata cu chitanța seria - nr.-/24.01.2008 actualizata cu dobânda legala calculata de la data introducerii acțiunii și până la data plații efective.
Tribunalul a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 4.30 lei reprezentând taxa de timbru.
În cauză a declarat recurs pârâta Administrația finanțelor publice T solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În principal recurenta critică prima instanță pentru că a admis acțiunea deși este inadmisibilă față de prevederile OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule având în vedere următoarele:
Prin intrarea în vigoare la data de 01.07.2008 a OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule legiuitorul a oferit o soluție legală cu privire la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare prevăzând la art.11 restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art.2141-2143din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008.
"Art.11 taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Având în vedere faptul că prezenta acțiune a fost introdusă după data de 01.07.2008 apreciază că aceasta este inadmisibilă, reclamantul având posibilitatea legală de a solicita diferența dintre taxa de primă înmatriculare în cuantum de 5.44.1 lei achitată cu chitanța seria - nr.-/24.01.2008 emisă de T și cuantumul taxei pe poluare, pe cale administrativă direct organului fiscal.
Pe fondul cauzei recurenta susține că acțiunea este și fără obiect parțial în raport cu OUG nr.50/2008, pentru că art.11 din ordonanță prevede că taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Din acest punct de vedere și pentru această parte din sumă, acțiunea reclamantului este fără obiect, existând o procedură de restituire de care acesta poate să uzeze și în urma căreia va primii suma ce i se cuvine, drept pentru care, pe fond, solicită reținerea cauzei pentru judecare și în consecință respingerea ei.
Cu privire la partea de taxă a cărei restituire nu se face la cerere potrivit OUG nr.50/2008, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recurenta mai solicită respingerea cererii privind dobânzile aferente taxei pentru că în materia fiscală se aplică prevederile art.2 din nr.OG9/2000 care prevede că dobânda legală se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii, astfel în cazul în care potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este putătoare de dobânzi fără se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală."
Or, în speță pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul statului contribuabilii au dreptul la dobânda la nivelul majorării de întârziere prevăzută de Codul d e procedură fiscală, iar nu la nivelul dobânzii legale prevăzute de nr.OG9/2000 așa cum în mod nelegal a solicitat reclamanta, în conformitate cu dispozițiile exprese și obligatorii ale art.124 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, privitor la dobânzi în cadrul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget.
Se mai invocă netemeinicia cererii pentru cheltuieli de judecată, având în vedre faptul că încasarea taxei speciale de primă înmatriculare nu s-a făcut în mod incorect și abuziv de către T, ci în baza prevederilor art.2141și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Examinând recursul pârâtei în raport cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat în parte, motiv pentru care, se admite împotriva sentinței civile nr.1040/8.XII.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalul Timiș și se modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta Administrația finanțelor publice T la dobânzi în condițiile art.124 Cod procedură fiscală față de reclamantul, pentru că:
În privința dispoziției de obligare a pârâtei la plata de dobânzi, instanța de fond a făcut aplicarea art.1082 Cod civil, stabilind ca acestea să fie plătite începând cu data introducerii acțiunii și până la data restituirii integrale a sumei încasată de pârâte.
Potrivit dispozițiilor legale cu caracter special prevăzute în Codul d e procedură fiscală, art.70, termenul de soluționare a cererilor de restituire a sumelor plătite bugetului de stat se soluționează în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Art.70 alin.2 din Cod dispune că "În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate", iar în conformitate cu prevederile art.124 din Codul d e procedură fiscală privitor la " în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget": Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Deci, în materie fiscală nu sunt aplicabile dispozițiile Codului civil ci cele prevăzute în Codul d e procedură fiscală, aspect sub care sentința este nelegală și recursul pârâtelor se admite, modificându-se sentința așa cum s-a arătat mai sus.
Acțiunea nu este parțial fără obiect, cum eronat se susține prin recurs, întrucât OUG nr.50/2008 nu este aplicabil în litigiu, atâta timp cât este un act normativ ulterior încasării taxei în cauză, fiind de principiul dreptului administrativ că legalitatea unui act administrativ se verifică prin raportare exclusivă la temeiurile legale în baza cărora s-a emis, deci în speță, în funcție de art.214 ind.1 și ind.2 Cod fiscal.
Legat de invocarea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, pentru că a intervenit OUG nr.50/2008, Curtea constată că este de asemenea nefondată juridic pentru argumentele susmenționate și de asemenea pentru că nu există nicio dispoziție legală cuprinsă în ordonanța care să interzică promovarea unor acțiunii în restituirea taxelor de înmatriculare încasate conform art.2141-2143Cod fiscal.
Curtea respinge ca neîntemeiată și critică legată de acordarea cheltuielilor de judecată, atâta timp cât recurenta nu a făcut dovada neincidenței prevăzute de art.274 Cod procedură civilă, care se aplică indiferent de caracterul neabuziv al încasării taxei din litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Administrația finanțelor publice T împotriva sentinței civile nr.1040/8.XII.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalul Timiș.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta Administrația finanțelor publice T la dobânzi în condițiile art.124 Cod procedură fiscală față de reclamantul.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 18.III.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.--20.III.2009
Tehnored. /26.03.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
