Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 408/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 408/2010
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Radu Rareș
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 2900 din 23.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimații-pârâți INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ M și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ M, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale - proces verbal nr. 130/2008 emis de AJOFM M și decizia nr. 151/2008 emisă de AJOFM
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă d-l, în calitate de administrator al societății recurente, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 8 februarie 2010 s-a înregistrat la dosar întâmpinare formulată de intimatul ITM M iar la 16 februarie 2010 a depus întâmpinare intimatul AJOFM M, acte care au fost comunicate cu reprezentantul recurentei anterior deschiderii dezbaterilor.
Reprezentantul recurentei solicită încuviințarea probei testimoniale, arătând că deși această solicitare a fost făcută și la instanța de fond, nu a fost luată în considerare.
Curtea învederează reprezentantului recurentei că a luat act de această cerere, însă aduce la cunoștința acestuia că proba solicitată nu se poate administra în recurs, fiind incompatibilă cu probațiunea specifică acestei căi de atac, în temeiul prevederilor art. 305 pr.civ.
Prin urmare, Curtea respinge cererea în probațiune și, nefiind alte cereri de formulat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală. Critică sentința instanței de fond pentru că în mod nelegal nu a luat în considerare solicitarea privind proba testimonială iar în motivare instanța a luat drept probă adresa nr. 2924/11.03.2008, adică înscrisul a cărui anulare se solicită. Această adresă a fost greșit întocmită, eroarea fiind sesizată doar la un control ulterior.
La întrebarea Curții, reprezentantul recurentei arată că a fost înregistrată în evidențele societății, în registrul intrări-ieșiri, o declarație prin care fosta angajată își prezintă demisia, motivul demisiei fiind acela că a găsit un alt loc de muncă. La data de 06.02.2008 s-a comunicat către ITM M încetarea contractului de muncă, ia angajata a mai lucrat până în data de 21.02.2008.
Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, conform documentelor justificative pe care le va depune la dosar.
Curtea solicită acestuia să depună o notă de cheltuieli, până la sfârșitul dezbaterilor și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2900 din 23.09.2009 Tribunalul Maramureș, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Atlas SRL BMî mpotriva pârâților Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă M și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal nr. 130 din 4.09.2008 întocmit de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă M, s-a constatat că reclamanta nu a respectat prevederile art. 83 din Legea nr. 76/2002 și cele ale convenției nr. 281/1.XI.2007 încheiată cu, raportat la faptul că a încetat raportul de muncă cu absolventul unei instituții de învățământ anterior expirării duratei de 3 ani de la angajare, aspect ce determină obligația societății să plătească bugetului asigurărilor pentru șomaj, sumele încasate plus dobânda în sumă totală de 2488,08 RON, urmând ca pe o perioadă de 2 ani de la data încetării contractului de muncă, reclamanta să nu mai poată beneficia de o nouă subvenție din bugetul asigurărilor de șomaj.
Contestația formulată de Atlas SRL a fost respinsă prin Decizia nr. 151 din 15.2008 iar procesul verbal menținut în totalitate motivat de împrejurarea că din cererea doamnei precum și din adresa Atlas SRL reiese că voința reală a părților a fost desfacerea raporturilor de muncă prin acordul părților în baza art. 5 lit. b din Legea nr. 53/2003, ca atare nu se poate reține eroarea invocată de contestatoare.
Prin dresa nr. 2924 din 11.03.2008, reclamanta a comunicat Inspectoratului TERITORIAL D E Muncă M încetarea raportului de muncă cu salariatul începând cu 6.02.2008, în baza art. 55 lit. b din Codul Muncii, sens în care a fost formulată cererea de către angajată (13).
Din adeverința cu același număr, eliberată de M rezultă că numita a fot angajata societății reclamante în perioada 9.2007 - 6.02.2008 (28).
Față de cele de mai sus, nu poate fi primită susținerea reclamantei referitoare la eroarea determinată de formularul completat, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost invocată abia după controlul efectuat în ziua de 4.09.2008 de M, aspect ce rezultă din adresa nr. 851 din 5.09.2008 (19).
Din perspectiva celor arătate, este nejustificată emiterea deciziei nr. 012 din 6 februarie 2008 privind încetarea contractului individual de muncă prin demisie, începând cu 21.02.2008 și înregistrarea acesteia la Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă M sub nr. 7782/7.2008 (20), cu atât mai mult cu cât cererea formulată de angajata la 1 octombrie 2008 referitoare la eliberarea unei alte adeverințe privind încetarea raportului de muncă urmare demisiei, nu a fost înregistrată la pârâtul ITM (25).
Având în vedere cele descrise anterior, tribunalul a constatat că decizia nr. 151 din 15.2008 și procesul verbal de control nr. 130 din 4.09.2008 înregistrat la sub nr. 3286/19.09.2008, au fost întocmite cu respectarea prevederilor art. 83 din Legea nr. 76/2002, potrivit cărora, angajatorii care încetează raporturile de muncă ale absolvenților anterior expirării termenului prevăzut la alin. 1, sunt obligați să restituie, în totalitate, agențiilor pentru ocuparea forței de muncă sumele încasate pentru fiecare absolvent plus dobânda de referință a Băncii Naționale a României în vigoare la data încetării raportului, dacă aceasta a avut loc în temeiul art. 55 lit. b din Legea nr. 53/2003, modificată, urmând ca pe o perioadă de 2 ani de la data încetării contractului de muncă, angajatorul să nu mai poată beneficia de o nouă subvenție din bugetul asigurărilor de șomaj.
În considerarea celor de mai sus și având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ modificată, acțiunea în anulare cu toate capetele de cerere subsecvente este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta - Atlas SRL BMs olicitând instanței, admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs, reclamanta arată că sentința recurată este neîntemeiată deoarece instanța de fond a luat drept dovadă adresa nr.2924/11.03.2008, adică înscrisul a cărei anulare o cere pe motiv de eroare și invocat de pârâtă, Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă Arată că, a solicitat rectificarea acestui act aducând în probațiune înscrisuri și solicitând proba testimonială. În mod ilegal instanța nu a luat în considerare solicitarea sa, de probațiune testimonială, aspect care nu a fost motivat în sentința dată.
Reclamanta-recurentă invederează art.291 Codul Muncii, care dispune completarea acestuia cu prevederile proc.civ.și art.942 civ. prin care înțelege că "contractul este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânșii un raport juridic", solicită admiterea probei testimoniale din care să rezulte realul acord de voință a părților, și care are forță probantă superioară față de acel formulat eronat completat pe care se bazează sentința 2900/23.09.2009.
Prin întâmpinarea sa, Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă M, a motivat neconcordanța între înscrierea din cartea de muncă referitoare la încetarea raportului de muncă din data de 6.02.2008 și aceea din adresa nr.7782/7.10.2008, prin care s-a solicitat încetarea raportului de muncă la data de 21.02.2008 motivând și prin faptul că angajata a figurat cu 6 zile lucrate. Această motivație a fost reluată de instanța ca și fiind corectă fără a ține cont că din data de 6.02.2008 până la data de 21.02.2009 angajata a fost în perioada de preaviz iar ca dovadă sunt cele 6 zile lucrătoare, deoarece până în data de 6.02.2008 nu au fost decât 3 zile lucrătoare, dintre care una cu program redus, în continuare până în data de 21.02.2008 angajata a lucrat norme parțiale în perioada de preaviz conform art.79 pct.4 muncii.
Reclamanta-recurentă își întemeiază recursul pe dispozițiile art.299-308 pr.civ. și Legea 554/2004.
Pârâta-intimată Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă M prin întâmpinarea depusă la data de 8 februarie 2010 solicită respingerea cererii de recurs ca nelegală și nefondată și menținerea în totalitate a sentințe recurate ca legală și temeinică.
În fapt, intimata arată că, numita a fost angajata la reclamanta - Atlas SRL cu contract individual de muncă înregistrat la subscrisa pârâtă de rangul I - Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă Aceasta, a prestat muncă la reclamantă în perioada 9.10.2007-06.02.2008, pe funcția de secretară, iar raportul de muncă a încetat în temeiul art.55 lit.b) din Legea nr.53/2003, la data de 06.02.2008.
De asemenea, intimata arată că, din documentul emis de către reclamantă și înregistrat sub nr.2924/11.03.2008, rezultă cu exactitate că raporturile de muncă au încetat prin acordul părților, dată fiind cererea expresă a salariatului de încetare a raporturilor de muncă și acceptarea reclamantei, prin semnarea de către administratorul ei a încetării prin acordul părților. Se arată că, reclamanta a știut ce semnificație au dispozițiile art.55 lit.b) dată fiind și modalitatea de completare a formularului.
Ulterior, în luna septembrie 2008, printr-o adresă, reclamanta (după controlul efectuat de către AJOFM MM) a solicitat rectificarea prin modificarea al articolului de încetare a contractului individual de muncă. Astfel, i s-a cerut să modifice art.55 lit.b) din Legea nr.53/2003 cu art.79 al aceluiași act normativ. Date fiind dispozițiile legale imperative, respectiv art.7 din Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă, i s-a dat un răspuns prin care s-a arătat imposibilitatea operării acestei modificări. Documentele depuse de către reclamantă la momentul încetării raportului de muncă nu au cuprins și acea cerere de demisie a pârâtului de rangul
Mai mult, decizia de încetare a acestui raport de muncă, în temeiul art.79 din Legea nr.53/2003 - demisie reclamanta a prezentat-o și s-a înregistrat sub nr.7782 la pârâta de rangul I, ulterior controlului efectuat de pârâta de rangul II, respectiv la 7.10.2008.
În privința operării rectificării în carnetul de muncă a încetării raportului de muncă, intimata face precizarea ca societatea nu a depus cererea, intenția, de a demisiona a pârâtei de rangul În aceste condiții având în vedere dispoz.art.7 din Decr.92/1976 privind carnetul de muncă era imposibil să dea curs solicitării reclamantei de a proceda la rectificări.
În drept, își intemeiază întâmpinarea, pe dispozițiile art.115 pr.civ.; Legea nr.130/1999, Legea nr.53/2003 și Decretul nr.92/1976.
La data de 16 februarie 2010, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă M, prin întâmpinarea depusă la dosar, reiterează aceleași motive invederate de intimata-pârâtă Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă M prin întâmpinare, cu obligarea pârâtei-intimate AJOFM M la plata sumei de 2488,08 lei, la plata daunelor pretinse, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Examinând recursul formulat în cauză, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefundat, pentru următoarele considerente:
Recurenta a încheiat cu AJOFM M convenția nr. 281/01.11.2007 prin care a beneficiat de subvențiile acordate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2002, în urma încadrării unui absolvent de învățământ superior, constând în plata lunară a 1,5 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată la data încadrării în muncă.
Potrivit art. 83 din Legea nr. 76/2002, recurenta avea obligația menținerii raporturilor de muncă ale absolventei cel puțin 3 ani de la data încadrării în muncă a acesteia. În continuare, dispozițiile art. 83 slin. 2 din același act normativ stipulează că angajatorii care încetează raporturile de muncă ale absolvenților, anterior termenului prevăzut la alin. 1, sunt obligați să restituie, în totalitate, agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, sumele încasate pentru fiecare absolvent, plus dobânda de referință a Băncii Naționale a României în vigoare la data încetării raporturilor de muncă, dacă încetarea raporturilor de muncă a avut loc în temeiul art. 55 lit. b, 56 lit. c, e și f și art. 65 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare.
Or, din actele care au stat la baza emiterii procesului verbal de control, respectiv din cererea formulată de angajata, depusă la fila 13 dosar fond, rezultă cu certitudine intenția părților de încetare a raporturilor de muncă prin acordul părților, respectiv în conformitate cu dispozițiile art. 55 lit. b Codul Muncii. Din nici unul dintre actele dosarului nu rezultă intenția angajatei de a înceta raporturile de muncă în baza demisiei, demisie care nici nu există în cauză.
Curtea observă că toate înscrisurile invocate de recurentă în probațiune sunt ulterioare întocmirii procesului verbal de control contestat, fiind înscrisuri constituite pro causa, care nu pot fi avute în vedere pentru soluționarea favorabilă a recursului.
De asemenea, nu există nici o explicație rezonabilă care să justifice presupusa eroare în care s-ar fi aflat, atât angajata, în momentul completării formularului prin care solicita încetarea raporturilor de muncă, cât și angajatorul, în ceea ce privește adresa înaintată Inspectoratului TERITORIAL D E Muncă M prin care se solicita înscrierea mențiunii în carnetul de muncă al angajatei referitor la încetarea contractului de muncă în baza art. 55 lit. b din Codul Muncii.
O altă neconcordanță apare între cererea angajatei de încetare a raporturilor de muncă începând cu data 06.02.2008 (dată de la care s-a și constatat încetat contractul individual de muncă) și decizia nr. 012/2008, care emană tocmai de la recurentă și este înregistrată la ITM M ulterior întocmirii procesului verbal de control, respectiv la data de 07.10.2008, prin care se stipulează încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 21.02.2008. Afirmația recurentei potrivit căreia perioada 06.02.2008-21.02.2008 ar fi reprezentat perioada de preaviz în care angajata ar fi lucrat cu normă parțială, potrivit dispozițiilor art. 79 pct. 4 Codul Muncii, nu este susținută de nicio probă administrată în cauză.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că actele contestate au fost emise cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, recursul formulat fiind nefondat, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de - SRL BMî mpotriva sentinței civile nr.2900 din 23.09.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - ---
Red./
02.03.2010 - 5 ex.
Jud-fond.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Monica Diaconescu, Radu Rareș
