Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 431/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--17.09.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.431
Ședința publică din 10.04.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.421/08.05.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local și Primarul Orașului, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente, consilier juridic în reprezentarea pârâților intimați și președintele Alianței pentru Uniunea din România - în calitate de intervenient.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, intervenienta a depus precizare a cererii de intervenție.
Reprezentanta pârâților intimați depune note scrise în două exemplare iar instanța comunică notele scrise cu reprezentantul reclamantei recurente și precizarea cererii de intervenție cu reprezentanta pârâților intimați.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul de a anula hotărârea Consiliului Local privind rezilierea contractului de concesiune încheiat de reclamantă cu Primăria, pentru motivele arătate și prin concluziile scrise pe care le depune, cu cheltuieli de judecată. Arată că HCL nr.37/2006 a fost emisă cu încălcarea Legii nr.219/1998, de unde rezultă nelegalitatea procedurii actului administrativ de reziliere a contractului de concesiune. Totodată solicită admiterea cererii de intervenție formulată în cauză.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului ca neîtemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Arată că la data perfectării contractului de concesiune Legea nr.219/1998 era în vigoare, iar apoi, după abrogarea ei, acest contract reprezintă înțelegerea părților. Totodată solicită respingerea cererii de intervenție având în vedere că prin această cerere se face referire la probe pentru cazul în care instanța ar casa sentința atacată.
Reprezentantul intervenientei solicită admiterea recursului formulat de reclamantă pentru motivele arătate în scris, precum și admiterea cererii de intervenție, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.421/08.05.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamantei împotriva pârâților Consiliul Local și Primăria.
Instanța a reținut în motivarea sentinței următoarele:
Între reclamanta și pârâtul Consiliul Local s-a încheiat contractul de concesiune nr.578 în 8.02.2005 asupra suprafeței de teren intravilan de 359 mp, înscris în nr.6230 situat în,-, zona D, pentru construcție locuință parter + etaj. Terenul s-a concesionat pe o perioada de 10 ani conform Legii nr.219/1998 cu obligația reclamantei de a construi pe teren casa în termen de un an de zile și în condițiile prevăzute de Legea 50/1991 modificată.
La punctul 5 alin.2 al contractului se prevede că "nerespectarea clauzelor stipulate expres, precum și a celor prevăzute de normele legale în vigoare, duce la rezilierea pe cale administrativă a contractului, în mod unilateral, fără procedura judecătorească".
Deoarece reclamanta, în termenul de un an de zile nu a ridicat casa de locuit în regim parter + etaj, prin hotărârea nr.37/20.04.2006 pârâtul Consiliul Local a reziliat contractul de concesiune teren nr.578/8.02.2005.
Din verificarea dosarului, instanța a reținut că într-adevăr reclamanta nu a ridicat casa de locuit pe terenul concesionat în termenul de un an, condițiile prevăzute de lege pentru construirea unui imobil fiind de realizare a ei în baza unei autorizații de construcție. Reclamanta, în perioada de un an de zile a obținut doar certificatul de urbanism nr.14/13.06.2005, dar conform art.1 alin.1 din Legea nr.50/19991 "Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, în condițiile prezentei legi." Iar art.6 din același act normativ prevede că "(1) Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării." Iar regimul sau juridic este bine definit și în alin. 5 din art.6 "(5) Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții." Ori, în aceste condiții, reclamanta nu a respectat prevederile art.1 din clauzele speciale ale contractului, motiv pentru care în mod corect pârâta a reziliat contractul de concesiune prin hotărârea nr.37/20.04.2006.
Motivul invocat de către reclamantă, că pârâta a refuzat de mai multe ori a lua documentația prezentată de aceasta în vederea obținerii autorizației de construcție, este irelevantă, atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada refuzului de nesoluționare în termen a cererii de emitere a autorizației. Pe de altă parte, faptul depunerii documentației la pârâta se realizează fie prin prezentarea la registratura pârâtei pentru depunerea personală a documentației, fie prin poștă cu confirmare de primire. Astfel că instanța a constatat că este irelevant acest aspect, raportat la faptul ca până în 08.02.2006 reclamanta trebuia, conform clauzelor contractuale acceptate de ea, să construiască pe terenul respectiv casa de locuit.
Motivul invocat de reclamanta, că certificatul de urbanism este din 13.06.2005 și trebuia în termen de un an de zile de la acest act să obțină și să construiască casa, este de asemenea netemeinic deoarece se confundă termenul de valabilitate a actului de informare privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării, cu termenul contractual de executare a casei.
Față de excepția de nelegalitate a hotărârii nr.37/20.04.2006 emisă de Consiliul Local, în sensul că aceasta nu ar avea competență în rezilierea contractului de concesiune, instanța a constatat că și acest motiv este neîntemeiat deoarece:
Conform art.28 din Legea nr.219/1998 - lege aplicabilă raporturilor juridice dintre părți ca lege în vigoare la momentul încheierii actului juridic reziliat, este prevăzut că "(4) Contractul de concesiune va cuprinde clauzele prevăzute în caietul de sarcini și clauzele convenite de părțile contractante, în completarea celor din caietul de sarcini și fără a contraveni obiectivelor concesiunii prevăzute în caietul de sarcini. (5) La încheierea contractului de concesiune părțile vor conveni asupra cazurilor de încetare a contractului. În contract părțile vor putea înscrie clauze specifice referitoare la rezilierea unilaterală sau la răscumpărare." Iar art.35 din aceeași lege prevede că "Încetarea contractului de concesiune poate avea loc în următoarele situații:
a) la expirarea duratei stabilite în contractul de concesiune;
b) în cazul în care interesul național sau local o impune, prin denunțarea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste și prealabile în sarcina concedentului;
c) în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, prin rezilierea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului;
d) în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concedent, prin rezilierea unilaterală de către concesionar, cu plata de despăgubiri în sarcina concedentului;
e) la dispariția, dintr-o cauză de forță majoră, a bunului concesionat sau în cazul imposibilității obiective a concesionarului de a-l exploata, prin renunțare, fără plata unei despăgubiri".
Deci, în ambele texte legale este prevăzută posibilitatea rezilierii unilaterale a contractului atât din cauze imputabile cât și din cauze neimputabile concendentei - reclamantă, de către concesionar-pârâtă. Față de competența de reziliere, instanța a constatat că în cuprinsul capitolului 4 din lege nu este prevăzută o normă specială de competență, dar având în vedere normele generale de drept în baza cărora contractul de concesiune este un act de gestiune, comercial căruia i se aplică normele civile și comerciale, văzând și existența legală a posibilității inserării în contract a pactelor comisorii, instanța în baza art. 969 cod civil raportat la art. 28-30 din Legea nr.219/1998 a constatat că motivul este neîntemeiat.
Motivul invocat de reclamantă de nelegalitate a hotărârii, că trebuia să se aplice art.70 din nr.HG216/1999, este neîntemeiat deoarece, pe de o parte, exista principiul ierarhiei actelor juridice conform cărora legea este superioară hotărârilor de guvern și ordonanțelor iar pârâta a reziliat contractul conform legii și clauzelor contractuale, iar pe de altă parte, există acordul de voință al părților contractante reglementata de art.969 Cod civil conform cărora "convenția legal făcută are putere de lege între părțile contractante".
Față de cele arătate mai sus, instanța a constatat că pârâta a reziliat în mod întemeiat contractul de concesiune ca urmare a nerespectării din culpă a clauzelor contractuale a edificării pe terenul concesionat în termen de un an de zile a unei case de locuit în regim parter + etaj în baza unei autorizații de construcții, că în contractul de concesiune nr.578/8.02.2005 exista pact comisoriu de gradul III, pârâta avea competența legală de a rezilia unilateral acest contract, motiv pentru care hotărârea nr.37/20.04.2006 a Consiliului Local de reziliere a contractului este temeinic și legal, motiv pentru care în baza art.1, 10 și 18 din Legea nr.554/2004 raportat la art.28 și 35 din Legea nr.219/1998 și art.969 Cod civil a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, solicitând anularea hotărârii nr.37/2006 a Consiliului Local.
În motivare, a invocat, în esență, că pârâtul intimat nu avea competență să rezilieze contractul, această hotărâre fiind de competența instanței de judecată, rezultând că s-a substituit puterii judecătorești.
A mai menționat că nu este în culpă, întrucât a ridicat fundația, însă nu a primit autorizația de construcție, deși a depus toate documentele necesare.
Prin înscrisul depus la 27.XI.2007, intitulat "precizare a motivelor de recurs", a reiterat susținerea admisibilității excepției de nelegalitate a hotărârii, întrucât competența rezilierii contractului de concesiune aparținea instanței judecătorești, precum și motivarea lipsei culpei sale în neexecutarea obligației de ridicare a construcției.
S-a formulat o cerere de intervenție în interesul reclamantei, din partea Alianței pentru unitatea romilor din România, încuviințată în principiu la 13.III.2008.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate cât și din oficiu, precum și cererea de intervenție, Curtea de Apel constată că nu sunt întemeiate și le va respinge conform următoarelor considerente:
Contractul de concesiune, încheiat la 08.02.2005, având ca obiect concesionarea unei suprafețe de teren, în scopul construirii unei case de locuit în termenul prevăzut de Legea nr.50/1991 modificată, a stabilit în art.5 alin. II că "nerespectarea clauzelor stipulate expres, precum și a celor prevăzute de normele legale în vigoare, duce lareziliere pe cale administrativă a contractului, în mod unilateral, fără procedură judecătorească".
Acest pact comisoriu, de forță maximă, acceptat de reclamantă prin semnarea contractului, dă legitimitate și temeinicie hotărârii consiliului local, prin care, constatându-se neîndeplinirea obligației de ridicare a construcției, s-a dispus rezilierea contractului, fără intervenția instanței de judecată.
Instanța fiind sesizată cu cererea de anulare a hotărârii consiliului local, a constatat în mod corect că susținerile reclamantei nu sunt fondate, iar pârâtul avea competență să rezilieze unilateral contractul, nefiind încălcate atribuțiile puterii judecătorești.
Asupra culpei reclamantei, reținută de asemenea în hotărârea recurată, se observă că aceasta avea obligația să ridice casa de locuit în termen de un an, condiție obligatorie, acceptată de reclamantă, și neexecutată. Motivele invocate, referitoare la faptul că întârzierea s-ar datora unor angajați ai Consiliului Local și neobținerii autorizației de construcție, nu justifică înlăturarea culpei reclamantei, și a obligației de a depune toate diligențele pentru respectarea termenului imperativ stabilit de lege.
În consecință, constatându-se că motivele de recurs nu sunt întemeiate, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat, astfel că și cererea de intervenție făcută în interesul reclamantei va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamantei împotriva sentinței civile 421/2007, pronunțată în dosarul - al Tribunalului Timiș și cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de pentru unitatea romilor din România.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.IV.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./14.05.2008
Tehnored. /15.05.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
