Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 470/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 470/2008
Ședința publică din data de 21 februarie 2008 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTORI: Liviu Ungur, Lucia Brehar Delia Marusciac
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantele SRL C-N și SERVICII SRL C-N și de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C împotriva sentinței civile nr.575 din data de 02.03.2007 și împotriva încheierii civile nr.425/ pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect suspendarea executării HCL nr.491/2005 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă avocat, din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, în reprezentarea intereselor reclamantelor-recurente, lipsă fiind pârâtul-recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat de reclamante este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru ( fila 16 ) și 0,15 lei timbru judiciar.
Recursul formulat de pârât, este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru ( fila 21 ) și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că, după închiderea dezbaterilor de la termenul anterior s-a depus răspunsul solicitat de la Inspectoratul de Poliție Județean C, prin care se arata că în perioada indicată au fost comise 26 de infracțiuni de furt calificat și 230 contravenții.
Curtea consideră necesar a se pune în discuție incidentul procedural cu privire la citarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj în calitate de parte civilă.
Reprezentantul recurentei arată că dacă se înțelege să se mențină Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în acest proces este un viciu de procedură atâta timp cât alineatul 7 din art.7 din Legea nr. 554/2004 a fost declarat neconstituțional în legătură cu participarea procurorului în asemenea procese. Astfel că, în opinia sa, citarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nu era necesară în prezenta cauză.
Curtea, față de incidentul procedural cu privire la citarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, reține prevederile art. 1 alineat 9 din Legea nr. 554/2004, așa fost modificat prin Legea nr. 262/2007, participarea procurorului în procesele contenciosului administrativ nu este obligatorie, rămânând la latitudinea acestuia să participe, și având în vedere că Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj nu și-a exprimat dorința, voința de a participa la acest proces nu este necesar a se cita reprezentantul Ministerului Public.
Reprezentantul recurentei invederează că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune, atâta timp cât s-a răspuns din partea Inspectoratului de Poliție Județean
Curtea nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită instanței admiterea recursului și în consecință modificarea în partea a sentinței recurate, după cum urmează: să se dispună rectificarea dispozitivului sentinței în sensul că instanța ia act de renunțarea reclamantei recurentă la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune materiale și morale, precum și să se dispună obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2800 lei, cu cheltuieli de judecată. În susținerea recursului arată că: prin încheierea din 31 martie 2006 pronunțată în dosarul de fond se reține că reprezentantul reclamantei declară că renunță la pretențiile materiale și morale formulate prin precizarea de acțiune, cu alte cuvinte această declarație are semnificația unei renunțări la judecată cu privire la capătul de cerere având ca obiect pretențiile formulate de această reclamantă. Cu toate acestea instanța de fond, consemnează, în dispozitivul sentinței că respinge petitul privind obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și morale, în acest sens solicită modificarea acestei formulări așa cum se impunea, respectiv " ia act de renunțarea reclamantei - SRL, privind capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Local al municipiului C N la plata de daune materiale și morale". Totodată mai arată că această reformulare este necesară întrucât ea permite reclamantei ca pe viitor să promoveze o nouă acțiune cu același obiect împotriva aceluiași pârât, pe când formularea din sentința recurată o obligă pe reclamantă să declare recurs, deoarece în caz contrar se crează autoritate de lucru judecat în problema dreptului ei de a cere despăgubiri în viitor.
Un alt motiv pentru admiterea recursului este acela că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, deși au fost depuse aceste dovezi la dosarul de fond. Pentru toate aceste motive și având în vedere prevederile art. 3041Cod procedură civilă, apreciază că sentințe recurată este nelegală și netemeinică.
CURTEA:
asupra recursurilor de față
reține că prin sentința civilă nr. 575 din 2 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dos. nr- s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantele - SRL C- și - SERVICII SRL C-N împotriva pârâtului CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și ca o consecință s-a anulat HCL nr. 491/28 iunie 2005 adoptată de pârât; a fost respins petitul privind obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și morale și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei - SERVICII SRL C-N suma de 1428 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantele au desfășurat activitate comercială care potrivit obiectului principal astfel cum a fost înregistrat la Camera de Comerț și Industrie nu s-a dovedit a fi contrară celei autorizate iar prin hotărârea contestată adoptată se interzice desfășurarea acestor activități permise de lege și prevăzute în catalogul ca posibil de exercitat sens în care instanța a dispus admiterea în parte a acțiunii precizate și a anulat actul administrativ atacat.
Totodată, s-a mai reținut că ambele reclamante au încheiat abonament pentru terenul pe care este amplasată societatea comercială pe care l-au achitat pârâtului și-au făcut investiții emițându-se autorizații de construire pentru amenajarea spațiului comercial.
În fine a mai reținut instanța de fond că potrivit scriptului de la fila 49 reclamantele au solicitat fiecare obligarea pârâtului la plata sumei de câte 45.000 RON cu titlu de daune materiale și 45.000 RON cu titlu de daune morale, capăt de cerere respins pe considerentul că acestea nu au făcut dovada că prin hotărârea Consiliului Local le-ar fi fost produse aceste daune, iar actul colaționat la filele 51-52 nu poate fi reținut ca o dovadă în acest sens deoarece nu are suport probator.
Mai apoi prin încheierea civilă nr. 425/CC/2007 pronunțată la data de 24 august 2007 de aceeași instanță de fond în același dosar s-a respins cererea formulată de petentele - SRL C-N și - SERVICII SRL C-N în contradictoriu cu intimatul pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N având ca obiect îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința civilă nr. 575/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în același dosar.
Pentru a dispune în acest sens instanța de fond a reținut, în esență, că dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă se referă numai la greșeli materiale nu și la omisiuni de fond sau greșeli de fond, că cererea petentelor nu se încadrează în aceste prevederi deoarece prin încheierea de ședință din 31 martie 2006 s-a consemnat că reprezentantul reclamantei de rând I, administrator, a învederat instanței că renunță la pretențiile materiale și morale formulate prin precizarea de acțiune de la fila 49 din dosar dar nu și în numele pârâtei de rând II. Pe de altă parte, instanța a mai reținut că prin hotărârea respectivă acea instanță s-a pronunțat asupra acestui petit prin respingere arătând în acele considerente care sunt motivele pentru care s-a adoptat această soluție.
Împotriva sentinței mai sus arătate și a încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale reclamantele au declarat recurs în termen legal criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.
Astfel, împotriva sentinței civile nr. 575/2007 a declarat recurs exclusiv reclamanta - SRL prin care a solicitat instanței de recurs să se dispună rectificaeea dispozitivului sentinței în sensul de a se lua act de renunțarea reclamantei recurente la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune morale și materiale. Totodată, s-a solicitat să se dispună obligarea pârâtului intimat CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2800 lei.
A invocat în drept dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat în esență că prin încheierea din 31 martie 2006 pronunțată în dosarul Tribunalului Clujs -a consemnat următoarele:
"Reprezentantul reclamantului de rând I- administrator - declară că renunță la pretențiile materiale și morale formulate prin precizarea de acțiune de la fila 49 din dosar".
Se arată că în alți termeni această declarație are semnificația unei renunțări la judecată cu privire la capătul de cerere având ca obiect pretențiile formulate de această reclamantă. Cu toate acestea, în dispozitivul sentinței s-a consemnat că cererea în pretenții a fost respinsă pe fond în pofida faptului că această formulare nu corespunde realității procedurale a dosarului și este important să fie operată în dispozitivul sentinței permițând astfel reclamantei ca în viitor să promoveze o nouă acțiune cu același obiect împotriva aceluiași pârât pe când formularea actuală din dispozitiv o obligă pe reclamantă să declare recurs deoarece în caz contrar se creează autoritate de lucru judecat, în această chestiune a dreptului ei de a cere despăgubi în viitor.
În final, reclamanta mai reproșează instanței de fond că a omis acordarea cheltuielilor de judecată pentru - SRL C-N deși la dosar au fost depuse dovezi privind achitarea sumei de 2800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din partea acestui reclamant.
Reclamantele au mai declarat recurs împotriva încheierii civile nr. 425 pronunțată de Tribunalul Cluj prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale.
În recurs au solicitat să se dispună modificarea în tot a acestei încheieri judecătorești si să se admită cererea de îndreptare a erorii materiale a dispozitivului sentinței așa cum a fost ea precizată în fața instanței de fond cu cheltuieli de judecată care urmează a fi precizate în fața instanței de recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantele critică soluția adoptată de instanța de fond prin aceea că s-a omis să se pronunțe asupra cererii de renunțare la judecată în ceea ce privește petitul privind plata daunelor materiale și morale precizare de acțiune formulată la fila 49 din dosar, că pentru a se înlătura această omisiune sunt îndeplinite prevăzute de art. 281 Cod procedură civilă, judecătorul fondului calificând astfel eronat această omisiune nu ca o omisiune compatibilă cu procedura prevăzută de textul legal anterior menționat ci ca reprezentând o eroare de judecată, reproșând astfel interpretarea greșită a acestor dispoziții legale inclusiv sub aspectul omisiunii acordării cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 575/2007 a Tribunalului Cluja mai declarat recurs în termen legal și pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantelor.
S-a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct 9 și 3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul pârât reiterează starea de fapt care a fost avută în vedere la adoptarea hotărârii Consiliului Local nr. 491/2005. Învederează astfel că acest act administrativ a fost adoptat de pârât la sesizarea Poliției Mun. C-N care a identificat principalele zone, locuri și medii cu potențial criminogen ridicat unde, se comit fapte antisociale stradale care induc o stare de nesiguranță în rândul cetățenilor și în același timp creează o imagine dezagreabilă și de disconfort atât pentru locuitorii acelei zone cât și pentru trecător și turiști, că una dintre zonele la care se face referire în adresa poliției este pasajul din P-ta -, pasaj care este traversat zilnic de un număr foarte mare de persoane, că în acest pasaj funcționează patru baruri care comercializează băuturi alcoolice, în general ieftine, fapt care atrage o clientelă din persoane cu venituri reduse, cu tendințe spre alcoolism, cerșetori, boschetari, copiii străzii, rromi, persoane fără adăpost și din alte localități și cu preocupări infracționale, că pe fondul consumului de alcool și în urma unei altercații în pasaj, în luna octombrie 2003 avut loc un omor, că în numeroase rânduri s-au aplicat amenzi contravenționale de circa 2,8 miliarde lei.
La recursul formulat de către recurente împotriva sentinței și împotriva încheierii pârâtul intimat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea tuturor recursurilor (fila 13-14).
A reiterat în întâmpinare aceleași chestiuni de fapt evocate și în memoriul de recurs.
La rândul lor recurentele intimate reclamante au formulat întâmpinare față de recursul recurentului pârât solicitând respingerea recursului formulat de acesta arătând în esență că, hotărârea deliberativului local supusă cenzurii în dosarul de față a fost adoptată cu depășirea atribuțiilor și competențelor acestui organism întrucât nici o dispoziție legală în vigoare nu-l îndreptățește să interzică exercitarea unor acte de comerț permise de lege și prevăzute în catalogul ca fiind posibil de exercitat, că textele legal invocate în sprijinul acestei hotărâri se referă la cu totul alte prerogative ale Consiliului Local și nicidecum la limitarea libertății comerțului și la dreptul acestuia de a lua măsuri discriminatorii față de operatorii de comerț în ceea ce privește exercitarea comerțului pentru care aceștia au fost autorizați în mod legal (fila 23-26).
Examinând recursurile, Curtea reține următoarele.
Prin hotărârea Consiliului Local al Mun C-N nr. 491/28 iunie 2005 adoptată cu 24 de voturi s-a hotărât ca începând cu data de 1 august 2005 să fie interzisă desfășurarea activităților comerciale de tip bar-cafenea (comercializarea și consumul vinurilor, berii și băuturilor alcoolice), în pasajele pietonale din P-ta -. Totodată s-a precizat că încălcarea acestor prevederi constituie contravenție și se sancționează cu amenda cuprinsă între 1500 lei-2500 lei și suspendarea activității agenților economici în condițiile prevăzute de hotărârea nr. 830/2004.
Curtea constată că prima instanță a fost învestită prin acțiunea introductivă cu cererea de anulare a acestei hotărâri iar ulterior prin precizarea de acțiune de la fila 49 din dosar ambele reclamante au solicitat să fie obligat pârâtul la plata sumei de câte 45.000 RON cu titlu de daune materiale și 45.000 RON cu titlu de daune morale în favoarea fiecăreia. Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 31 martie 2006 (fila 67 dosar fond) s-a consemnat că reprezentantul reclamantei de rândul I - administrator - declară că renunță la pretențiile materiale și morale formulate prin precizarea de acțiune de la fila 49 din dosar, o declarație asemănătoare fiind consemnată a fi făcută și în fața instanței și de către reprezentanta reclamantei de rând II asociat unic-.
Din cuprinsul sentinței prin care instanța de fond a rezolvat fondul cauzei nu rezultă că aceasta ar fi luat act de manifestarea de voință făcută de cele două recurente prin reprezentanții lor legali.
Cum această critică a fost adusă în discuție exclusiv de recurenta - SRL C-N doar față de aceasta se va verifica în ce măsură hotărârea atacată a încălcat dispozițiile legale criticate de către această recurentă.
Este fără dubiu că și în procesul grefat pe legea contenciosului administrativ se aplică dispozițiile procedurii civile de drept comun așa cum rezultă din dispozițiile art. 28 alin 1 din Legea nr. 554/2004 cu precizarea că dispozițiile legii contenciosului administrativ se completează cu prevederile legii procesuale civile în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice pe de o parte și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime pe de altă parte, asupra compatibilității aplicării normelor de procedură civilă pronunțându-se instanța cu prilejul soluționării cauzei.
Pe cale de consecință, Curtea statuează că instituția desistării manifestată prin renunțarea la judecată a unei cereri făcută în condițiile prevăzute de art. 246 din Codul d e procedură civilă este perfect compatibilă cu regimul raporturilor juridice dintre particular și administrație care se grefează pe procedura contenciosului administrativ mai ales că manifestarea de voință de desistare provine din partea particularului.
acestei manifestări de voință de către instanța de fond încalcă principiul disponibilității procesului civil care guvernează și procedura contenciosului administrativ și în aceeași măsură nesocotește dispozițiile art. 129 alin final din Codul d e procedură civilă.
Drept urmare, Curtea constată că în cauză este dat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct 6 Cod procedură civilă prin aceea că instanța de fond a încălcat și a nesocotit limitele cu care a fost învestită hotărând înafara obiectului cererii deduse judecății.
Pentru a restabili legalitatea Curtea reține că recursul recurentei reclamante - SRL C-N este întemeiat și ca o consecință urmează să fie admis conform art. 20 alin 3 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin 1 din Codul d e procedură civilă și hotărârea urmează a fi modificată în parte în sensul că se va înlătura mențiunea din dispozitiv referitoare la respingerea petitului privind obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și morale către reclamanta - SRL C-
Rejudecând în aceste limite, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă Curtea va lua act de renunțarea de judecare a acestei cereri formulată de reclamanta - SRL C-
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL împotriva aceleiași sentințe, Curtea reține în esență că din conținutul memoriului de recurs nu rezultă care este în mod expres motivul de nelegalitate evocat reținându-se doar că s-au invocat în mod formal dispozițiile art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, altfel spus Curtea nu prevede că pârâtul ar fi criticat în mod expres hotărârea atacată prin aceea că ar fi lipsită de temei legal ori ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Pârâtul s-a mărginit doar să evoce starea de fapt și actele preparatorii care au stat la baza adoptării hotărârii de către deliberativul local.
Cu toate acestea, față de împrejurarea că pârâtul a invocat dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, că regimul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de către instanțele de contencios administrativ nu este atât de restrictiv având în vedere principiului dublului grad de jurisdicție în această materie, că recursul declarat împotriva unei atari hotărâri judecătorești nu este limitat la motivele de nelegalitate prevăzute la art. 304 din Codul d e procedură civilă, instanța va examina cauza sub toate aspectele sale referitoare la limitele învestirii în recurs, mai precis cu privire la legalitatea și temeinicia sentinței în ceea ce privește soluționarea cererii de anulare a HCL nr. 491/20005.
Curtea constată că deși sentința pronunțată de instanța de fond nu excelează printr-o motivare exhaustivă, pertinentă, coerentă și structurată la argumentele și contraargumentele deduse în fața acesteia sentința prin care a fost anulată hotărârea de Consiliu Local atacată este legală și temeinică. Astfel, Curtea reține că prin efectul hotărârii de Consiliu Local autoritatea administrației publice locale deliberative a urmărit interzicerea comerțului în pasajele pietonale din P-ța - calificând încălcarea acestei interdicții ca și contravenție sancționată cu sancțiunea principală a amenzii.
Pentru a adopta o astfel de hotărâre așa cum rezultă din partea introductivă a acesteia Consiliul Local a avut în vedere referatul nr. 45280/48/23 iunie 2005 al Direcției Control prin care s-a propus interzicerea desfășurării activităților comerciale de tip bar-cafenea (interzicerea comercializării și consumului băuturilor alcoolice, cafele, etc. în pasajele pietonale subterane din P-ța -).
Examinând acest referat depus în copie la fila 42 dosar fond Curtea reține că face trimitere la adresa nr. -/15 iunie 2005 emisă de Poliția Mun C-N fără să evidențieze alte împrejurări, fără să concretizeze și să precizeze care sunt rațiunile legale și de fapt care impun autorității deliberative adoptarea unui atare act administrativ.
În cuprinsul adresei la care se face trimitere în referat, Poliția Mun C-N învederează cu caracter general aspecte de infracționalitate și care au tangență cu legislația contravențională ce s-ar fi săvârșit sau care ar fi fost cauzate în locațiile aparținând - CFR mai precis în pasajele subterane ale - CFR.
Pentru a se edifica asupra realității și concreteții acestor fenomene Curtea a formulat o adresă către Poliția Mun C-N pentru a releva care este în concret activitatea infracțională și contravențională săvârșită în aceeași locație după emiterea hotărârii de interzicere a comerțului. În adresa de răspuns, fila 37 s-a comunicat că în această perioadă au fost comise un număr de 26 infracțiuni de furt calificat și un număr de 230 contravenții pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 61/1991.
Curtea observă că la baza adoptării acestei hotărâri a Consiliului Local nu a stat o serioasă fundamentare, nu s-a făcut o cercetare privind cauzele concrete ale comiterii acestor fapte antisociale și dacă între aceste cauzei și activitatea comercială care se desfășoară în locațiile deținute de reclamantă există o legătură nemijlocită.
Pe cale de consecință Curtea reține că ambele adrese emise de Poliția Mun C-N cât și referatul care a stat la baza adoptării hotărârii Consiliului Local sunt extrem de generale și nu confirmă potențialul criminogen care l-ar deține spațiile în care se exercită comerțul din pasajele subterane ale - CFR și nici legătura de cauzalitate dintre locul săvârșirii infracțiunilor respectiv al contravențiilor și faptele de comerț săvârșite de cele două reclamante.
Pe cale de consecință, în gerința autorității publice în dreptul reclamantelor de a exercita comerțul trebuie să fie puternic și obiectiv justificată iar în lipsa unor atari justificări limitarea exercitării comerțului apare ca fiind neconformă cu legea iar actul administrativ care înmagazinează o astfel de voință vatămă drepturile recunoscute de lege reclamantelor.
Din această perspectivă, și față de aceste considerente Curtea apreciază că sentința prin care s-a dispus anularea hotărârii Consiliului Local adoptată sub nr. 491/2005 este legală și temeinică încât față de aceasta recursul pârâtului se privește a fi nefondat sens în care în temeiul art. 20 alin 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 alin 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat.
În ceea ce privește recursurile reclamantelor împotriva încheierii nr. 425/24 august 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj Curtea reține că procedura prevăzută de art. 281 Cod procedură civilă este incompatibilă cu procedura de îndreptare a erorilor de judecată, altfel spus înlăturarea greșelilor de judecată nu pot face obiectul cererii grefate pe art. 281 Cod procedură civilă.
În speță, Curtea reține că omisiunea instanței de a menționa în dispozitiv și de a statua în considerente asupra manifestării de voință a reclamantelor de renunțare la judecată în condițiile în care cererea față de care s-a renunțat la judecată a fost soluționată în fond nu poate fi îndreptată decât prin intermediul căilor de atac.
Procedura prevăzută de art. 281 Cod procedură civilă nu este aplicabilă așadar atunci când se invocă greșita aplicare a legii (încălcarea principiului disponibilității corelat cu art. 129 alin 6 Cod procedură civilă) sau omisiunea aplicării unui text de lege, pentru aceasta existând calea de atac a recursului, pe care de altfel reclamanta - SRL C-N l-a si declarat în cauză.
Cât privește omisiunea instanței de a acorda cheltuieli de judecată în sumă de 2800 lei C reține că la dosarul instanței de fond s-au depus dovezi privind cheltuielile angajate cu procesul derulat în fața acesteia doar în sumă de 1428 lei (fila 106 dosar fond) cheltuieli care de altfel au fost acordate reclamantei - SERVICII SRL.
Așa încât cererea de îndreptare a omisiunii cu privire la eventualul calcul greșit al acestor cheltuieli de judecată nu are nici un fundament.
Pe cale de consecință, Curtea urmează să constate ca nefondat recursul declarat de recurentele reclamante împotriva încheierii civile nr. 425/CC/24 august 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj și conform art. 281 Cod procedură civilă corelat cu art. 2813alin 1 Cod procedură civilă să îl respingă ca atare.
Având în vedere că recursul pârâtei a fost respins și că recursul reclamantei - SRL C-N a fost admis conform art. 274 Cod procedură civilă și al principiului potrivit căruiacheltuieli de judecată sunt suportate de partea care pierdeCurtea urmează să oblige pe pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3323 lei față de - SRL și în sumă de 3380 lei față de - SERVICII SRL (fila 28-32 și fila 40-50).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL CNî mpotriva sentinței civile nr. 575 din 02.03.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în parte în sensul că înlătură mențiunea din dispozitiv referitoare la respingerea petitului privind obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și morale către reclamanta - SRL C
Ia act de renunțarea la judecarea acestei cereri formulată de către reclamanta - SRL C
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CNî mpotriva aceleași sentințe.
Respinge recursul declarat de reclamante împotriva încheierii civile nr. 425/CC/24 august 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă pârâtul să achite reclamantei - SRL CNs uma de 3323 lei, iar reclamantei - SERVICII SRL CNs uma de 3380 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./18.03.2008
Jud.fond.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Lucia Brehar Delia Marusciac
