Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 492/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- -12.07.2007
DECIZIA CIVILĂ NR. 492
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta "" L împotriva sentinței civile nr.2559/07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul - intimat CONSILIUL LOCAL L, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - recurentă avocat în substituirea avocatului, pentru pârâtul - intimat se prezintă consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită. Recursul legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar și taxa judiciară de timbru datorată la fond, în sumă de 676 lei Ron și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei Ron.
Nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.2559/07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, apreciind că este nelegală, nu este incident motivul de încetare a contractului, întrucât au fost îndeplinite obligații contractuale, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și onorariu de avocat, și depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală,pentru motivele arătate în scris în întâmpinare.
CU RTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civile nr. 2559/07.11.2007 pronunțată în dosar nr-de Tribunalul Arad respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu Consiliul Local L, pentru anularea Hotărârii nr. 134/28.11.2006, Hotărârii nr. 4/26.01.2007 emise de Consiliul Local L și suspendarea efectelor ambelor hotărâri.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond constată și reține:
Prin cererea înregistrată la 12 iulie 2007, reclamanta - SRL cu sediul în Lac hemat în judecată Consiliul Local L și a solicitat anularea Hotărârilor nr. 134 din 28 noiembrie 2006 și nr. 4 din 26 ianuarie 2007, emise de pârât, precum și suspendarea efectelor ambelor hotărâri.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat contractul de concesiune nr. 5735/2005 cu pârâta, iar prin Hotărârea nr. 134/2006 aceasta l-a reziliat în mod unilateral fără nici o motivare și fără vreun temei de fapt, întrucât toate obligațiile pe care și le-a asumat reclamanta prin contract, au fost îndeplinite, singurul care nu și-a îndeplinit sarcinile fiind Consiliul Local
Prin Hotărârea nr. 4/2007, pârâtul a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă în mod netemeinic și nelegal.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de concesiune în sensul că nu a realizat investițiile aferente concesiunii, cu referire expresă la cele ce puteau fi executate fără autorizație de construire, în termen de 6 luni de la încheierea contractului.
Prin memoriul depus ulterior, reclamanta a arătat că și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale făcând demersuri pentru autorizarea unor lucrări angajate prin contract și care nu pot fi executate fără autorizație de construcție, dar că nu a fost emisă autorizația respectivă de către Primarul Orașului L, organul competent.
A mai arătat, că în derularea unui program de atragere a unor fonduri Phare, reclamanta împreună cu pârâtul au efectuat un proiect care nu a fost avizat și că toate aceste demersuri au dus la neemiterea autorizației de construcție fapt de care este responsabilă autoritatea administrativă locală și nu reclamanta.
Din documentația depusă de părți, cele două hotărâri contestate, contractul de concesiune și depoziția martorei, instanța reține următoarea stare de fapt:
În urma câștigării unei licitații publice, între părți s-a încheiat contractul de concesiune nr. 5735 din 26 septembrie 2005 ( filele 13-18). Obiectul contractului îl constituie exploatarea clădirii și terenului situate în L str. - - FN, înscrise în CF L nr. 7828, de către reclamantă și efectuarea unui plan de investiții care să transforme imobilul concesionat în centru de consultanță în domeniul economic - financiar - fiscal.
s-a obligat, în capitolul VII al contractului, să realizeze obiectivele de investiții cuprinse în planul de investiții și în oferta de licitație. Parte dintre investiții, pentru lucrările care nu necesită emiterea autorizației de construire prevăzută de Legea nr. 50/1991 republicată, trebuiau realizate în termen de 6 luni de la data încheierii contractului. Termenul de realizare a lucrărilor, pentru care este necesară autorizația, urma să fie stabilit prin însăși autorizația de construire.
În capitolul VIII "încetarea contractului de concesiune", s-a prevăzut că acesta poate fi denunțat unilateral de către concedent, în cazul în care interesul național sau local o impune, precum și în cazul în care concesionarul nu își respectă obligațiile asumate.
Potrivit raportului de specialitate întocmit de Serviciul Urbanism din cadrul aparatului de specialitate al Primarului orașului L (fila 309), precum și raportului de specialitate din 23 noiembrie 2006 (fila 52), s-a constatat că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile de a efectua lucrările de investiții pentru care nu era necesară autorizarea, în termen de 6 luni de la încheierea contractului de concesiune, astfel că s-a emis Hotărârea nr. 134 la data de 28 noiembrie 2006, prin care pârâtul Consiliul Local L a reziliat unilateral contractul de concesiune, iar apoi prin Hotărârea nr. 4 din 26 ianuarie 2007, s-a respins plângerea prealabilă formulată de administratorul reclamantei împotriva hotărârii de reziliere unilaterală a contractului de concesiune.
Analizând datele financiare și tehnice referitoare la investiție, precum și planul de dezvoltare și exploatare pentru centrul de consultanță în domeniul economic-financiar - fiscal (fila 303 și 304), care fac parte din contractul de concesiune, instanța reține că reclamanta s-a obligat să efectueze la imobilul menționat o investiție în valoare de 109.200 Euro, constând în acoperiș și șarpantă pentru întreaga clădire, reparație capitală la învelitori exterioare, reparație capitală sau înlocuire tâmplărie, amenajări exterioare în jurul clădirii și împrejurimi, racord la utilități și dotări: încălzire, apă, canal, curent electric, telecomunicații, precum și reamenajări interioare, parter și etaj.
Dintre acestea obligația de executare a investițiilor în termen de 6 luni de la încheierea contractului de concesiune a fost asumată de reclamantă pentru reparațiile capitale sau înlocuirile de tâmplărie, pentru amenajările exterioare din jurul clădirii și împrejurimi, cât și pentru racorduri la utilități și dotări. Nici una dintre aceste investiții, nu a fost efectuată de către reclamantă, cu toate că în răspunsul la interogatoriu, (fila 312-313), reclamanta susține că a efectuat lucrări de investiții constând în realizarea documentației tehnice necesară emiterii autorizației de construire. Instanța stabilește că acest demers nu constituie o investiție, investițiile sunt cele expres menționate în capitolul corespunzător din contractul de concesiune și din capitolul datelor financiare și tehnice, din oferta de participare la licitație, reproduse mai sus.
În sfârșit, instanța reține și interesul local de schimbare a destinației imobilului, din centru de afaceri, propus și planificat de către reclamantă, dar nerealizat, în acela de sediu pentru Școala generală cu clasele I-IV din Astfel, fosta clădire a școlii generale, a fost retrocedată proprietarului de la care fusese preluată de către Statul Român, astfel că pârâtul a fost nevoit să stabilească pentru imobilul concesionat, o nouă destinație. În această situație, a început amenajarea imobilului din fonduri proprii ale Consiliului Local, dându-l în folosință școlii generale, la data de 15 septembrie 2007.
Însăși schimbarea destinației imobilului de către pârât, a fost ușurată de pasivitatea reclamantei care, în ciuda obligațiilor asumate prin contractul de concesiune, nu a efectuat nici o lucrare de investiție, manifestând un dezinteres total față de soarta contractului de concesiune și a centrului de afaceri proiectat.
Chiar dacă reclamanta împreună cu pârâtul au efectuat, ulterior încheieri contractului de concesiune, demersuri de atragere a unor fonduri Phare și de efectuare a unor investiții de o mai mare amploare, contractul de concesiune nu a suferit nici o modificare, astfel că reclamanta nu poate invoca pentru neexecutarea investițiilor la care s-a obligat în termen de 6 luni de la încheierea contractului, aceste noi aranjamente și parteneriate cu pârâtul.
În consecință, se concluzionează că acțiunea reclamantei nu este întemeiată și că actele administrative atacate nu pot fi anulate, întrucât au fost adoptate cu respectarea clauzelor de desființare unilaterală a contractului de concesiune în privința cărora reclamanta și-a dat acordul odată cu semnarea convenției.
De asemenea că,în cursul soluționării acțiunii, reclamanta nu a făcut dovada existenței unor cazuri bine justificate în scopul prevenirii unor pagube iminente, care să justifice suspendarea executării celor două hotărâri, astfel că și acest capăt de cerere s-a respins.
Hotărârea suscitată a fost atacată cu recurs de către reclamantă,cerând modificarea ei prin admiterea acțiunii, cu următoarele motive în fapt și în drept.:
1.Primul motiv de recurs este cel prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă. Contractul de concesiune nu cuprinde un pact comisoriu de gradul IV, iar conform art.1020-1021 Cod civil, în lipsa unui pact comisoriu de gradul IV, rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor de către una din părți trebuie constatată prin pronunțarea de către instanța judecătorească.
În speță, intimata nu a solicitat instanței constatarea și pronunțarea rezoluțiunii contractului de concesiune nr. 5735/2005 încheiat la data de 26.09.2005, în schimb a emis o hotărâre prin care aprobă rezilierea unilaterală a contractului de concesiune nr. 5735/26.09.2005 încheiat între Consiliul Local L și subscrisa.
Conform contractului de concesiune,concedentul la câteva zile după semnarea contractului de concesiune propus ca obiectul acestuia să fie realizat în cadrul unui proiect comun ca viza realizarea unui incubator de afaceri. Proiectul denumit Centrul de și Dezvoltare în, avea o valoare de 426.000 Euro care depășea cu 317.000 Euro angajamentele asumate de - SRL.
Consiliul Local al orașului L și-a asumat rolul de titular și beneficiar al proiectului pentru a putea accesa suma de 297.000 Euro din fonduri Phare nerambursabil Între concedent și concesionar s-a semnat o declarație de, exprimând astfel consimțământul asupra conținutului proiectului.
- SRL și-a îndeplinit obligațiile contractuale prevăzute la art. 7 din Contractul de concesiune cu privire la realizarea în termen de 6 luni a lucrărilor de investiții care nu necesită autorizație de construcție, respectiv realizarea studiului de fezabilitate, a studiului geotehnic, a raportului de expertiză tehnică, a proiectului tehnic și a cererii de finanțare, chiar înainte de termen cererea de finanțare fiind depusă la data de 30.11.2005.
Cererea de finanțare a proiectului a fost respinsă și comunicată Consiliului Local L la data de 04.09.2006 de către Ministerul Integrării Europene, biroul
Prin adresa nr.45 din data de 15.09.2006 subscrisa a fost de acord cu necesitatea și utilitatea realizării obiectivelor propuse prin proiect urmând să analizeze propunerea Consiliului Local L cu privire la accesarea fondurilor structurale pentru finanțarea proiectului.
Hotărârea nr. 134/28.11.2006 s-a luat fără a le fi comunicat prealabil societății noastre faptul că nu se mai dorește realizarea proiectului propus în valoare de 426.000 Euro și în consecință să ia măsuri doar pentru realizarea investițiilor asumate prin contractul de concesiune, respectiv în valoare de 109.000 Euro.
2.Al doilea motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Din lecturarea considerentelor hotărârii recurate rezultă că instanța nu face nici un fel de referire la legalitatea și temeinicia hotărârilor nr. 134/28.11.2006 și nr.134/28.11.2006 emise de Consiliul Local
Singura constatare făcută de către instanța de fond este aceea că într-adevăr există un interes local pentru a nu se mai derula contractul de concesiune amintit, deoarece pe același amplasament se dorește funcționarea unei școli.
Hotărârea nr. 134/28.11.2006 este nemotivată atât în fapt cât și îndrept.
În cuprinsul acestei hotărâri nu se indică în mod explicit care ar fi obligațiile pe care nu le-a îndeplinit așa cum sunt prevăzute în art. 7 din obligațiile contractului de concesiune nr. 5735/26.09.2005.
Simpla enumerare în preambului hotărârii atacate a raportului întocmit de către Serviciul Urbanism T și Protecția Mediului din cadrul aparatului de specialitate a primarului orașului L înregistrat sub nr. 6234/23.11.2006 nu este în măsură să acopere lipsa evidentă de motivare. Acest act este desigur un act intern, neopozabil susbscrisei. Pârâtul susține în mod neîntemeiat că acest raport ar face parte integrantă a Hotărârii în condițiile în care, hotărârea nu are anexe.
Art. 35 lit. c din Legea nr. 219/1998 nu își are aplicabilitatea în cauză. Astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, între părți s-a încheiat un contract de concesiune. Conform art. 9 lit. bac ontractului de concesiune nr. 5735/26.09.2005, contractul încetează prin denunțare unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste șși prealabile în sarcina concendentului doar în cazul în care interesul național sau local o impune, ori încetarea contractului nu s-a făcut pentru motive de interes local.
Având în vedere prevederile acestui articol coroborat cu prevederile art.969, 970 cod civil conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, consideră că denunțarea unilaterală din partea concendentului putea avea loc doar pentru cauza prevăzută de art. 9 lit. b din contractul de concesiune anterelevat.
În toate celelalte cazuri, rezoluțiunea /rezilierea contractului de concesiune se putea face valabil doar pe cale judiciară, potrivit art. 1020-1021 Cod civil.
Instanța reține doar faptul că subscrisa societate nu și-a îndeplinit anumite obligații cuprinse în contractul de conesiune anterelevat,fără a specifica care sunt obligațiile neîndeplinite.
Pârâtul susține în mod eronat că trebuia și putea să execute lucrările care nu necesitau eliberarea autorizației de construire și anume:reparații și înlocuiri de tâmplărie interioară și exterioară, reparații la instalații interioare, la branșamente și racordurile exterioare de orice fel, aferente construcțiilor, în limitele proprietății.
Conform art. 11 lit. b din legea nr. 50/1991 lucrările de reparații și înlocuiri de tâmplărie interioară și exterioară se pot executa fără obținerea unei autorizații doar dacă se păstre3ază forma, dimensiunile golurilor și tâmplăriei, inclusiv în situația în care se schimbă materialele din care sunt realizate respectivele lucrări,cu excepția clădirilor declarate monumente istorice, în condițiile legii. În concret, potrivit ofertei tâmplăria interioară și exterioară urma a fi înlocuită prin schimbarea materialelor folosite, deoarece vechile închideri(geamuri și uși) confecționate din lemn urmau a fi înlocuite cu tâmplărie termopan. Așadar și pentru aceste tipuri de lucrări se impunea emiterea autorizației de construire.
Celelalte lucrări enumerate și anume reparații la instalații interioare, la branșamentele și racordurile exterioare de orice fel,aferente construcțiilor, în limitele proprietății nu putea fi executate până când nu erau executate întâi lucrările de acoperiș cu șarpantă asupra întregii clădiri cu posibilitatea de mansardare.
Astfel, - SRL și-a îndeplinit obligațiile contractuale prevăzute la art. 7 din Contractul de concesiune cu privire la realizarea în termen de 6 luni a lucrărilor de investiții care nu necesită autorizație de construcție, respectiv realizarea studiului de fezabilitate, a studiului geotehnic, a raportului de expertiză tehnică, a proiectului tehnic și a cererii de finanțare.
Hotărârea nr. 4/26.01.2007 emisă de Consiliul Local L este netemeinică și nelegală.
La data de 15.01.2007 împotriva acestei Hotărâri am formulat plângere prin care am solicitat revocarea Hotărârii nr. 134/28.11.2006, adoptată de Consiliul Local
Soluționarea plângerii s-a făcut prin Hotărârea nr.4/26.01.2007 prin care mi s-a respins plângerea fără a exista o motivare în drept sau în fapt.
Hotărârea anterelevată este netemeinică și nelegală raportat la prevederile legale și raportat la contractul de concesiune mai sus amintit, atâta timp cât societatea și-a asumat toate obligațiile din contract considerând că și sub acest aspect, hotărârea nr. 134/28.11.2006 este netemeinică și nelegală.
Intimatul a formulat întâmpinare, susținând că:
În cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă în condițiile în care contractul de concesiune, nefiind un contract civil ci un contract asimilat actelor administrative, potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, concedentul este în măsură a rezilia unilateral acest contract în temeiul prevederilor art. 35 lit. c din Legea nr. 219/1998 act normativ aplicabil contractului în temeiul dispozițiilor art.9 lit. c din contractul de concesiune nr. 5735/26.09.2005; în acest sens s-a pronunțat într-o altă cauză Curtea de Apel Timișoara, sens în care depune practică judiciară.
Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă nu este incident în cauză în contextul în care contractul de concesiune a fost reziliat unilateral ca urmare a neîndeplinirii de către concesionară a obligațiilor ce-i reveneau, potrivit art. 7 din contract.
În privința criticii vizând nelegalitatea Hotărârii nr. 134/28.11.2006 adoptată de către Consiliul Local L, nelegalitate ce ar rezulta din nemotivarea în fapt a acesteia, învederăm instanței că actul administrativ menționat a avut la bază, așa cum rezultă din preambulul acestuia,raportul de specialitate întocmit de către Serviciul Urbanism al T și Protecția mediului, din cadrul aparatului de specialitate al primăriei orașului L, înregistrat sub nr. 6234/23.11.2006.
Raportul de specialitate menționat face parte integrantă din Hotărârea nr. 134/28.11.2006.
Dat fiind că reclamanta nu a executat, în termen de 6 luni toate lucrările de construire pentru realizarea cărora nu era necesară emiterea autorizației de construire, lucrări enumerate în cuprinsul ofertei, fapt ce rezultă din raportul de specialitate nr.6234/23.11.2006 precum și din depoziția martorei, măsura de reziliere unilaterală de către concedent a contractului de concesiune este legală.
Apoi, faptul că între reclamantă și Consiliul Local L, ulterior semnării contractului de concesiune s-a încheiat un parteneriat ce viza realizarea unui incubator de afaceri, nu este de natură a exonera concesionara de obligațiile asumate prin contractul de concesiune semnat, atât timp cât acest contract nu a fost modificat în acest sens,obligația realizării lucrărilor de investiții asumate prin ofertă rămânând în sarcina concesionarei.
Totodată învederează instanței că imobilul ce a fost concesionat reclamantei are în prezent destinația de unitate de învățământ, imobilul fiind amenajat în acest scop.
Curtea, analizând recursul de față prin prisma criticilor redate și în conformitate cu cerințele art.3041Cod procedură civilă constată că este nefondat.
Instanța de fond a reținut o stare de fapt rezultată din actele dosarului, care nu comportă discuții, susținerile și respectiv apărărilor părților fiind concordante sub acest aspect, așa încât Curtea și le va însuși.
În contractul de concesiune încheiat între părți sub nr.5735/26.09.2005 se prevăd la art. 9 cauzele de încetare a concesiunii, cu preluarea situațiilor de încetare a contractului din art.35 al Legii 219/1998 privind regimul concesiunilor.(Legea 219/1998 a fost abrogată prin art. 305 al OUG nr.34/2006, publicată la 15.05.2006.
actuale în materie se găsesc în OUG nr. 54/28.06.2006, privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, însă art. 70 din noua reglementare conține dispoziții tranzitorii în sensul că, în privința contractelor de concesiune încheiate până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, ele rămân supuse reglementărilor de la data încheierii lor.
Astfel, printre motivele de reziliere a contractului, la art. 35 lit. c din legea nr.219/1998 și la art. 9 lit. c din contractul părților("legea părților",potrivit art. 969 Cod civil),se statuează că încetarea contractului de concesiune are loc în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, prin rezilierea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului.
La lit. b din lege și contract este prevăzut motivul interesului național sau local, realizat prin denunțarea unilaterală de către concedent și cu plata unei juste și prealabile despăgubiri în sarcina concedentului și în favoarea concesionarului, dar acest temei, invocat de recurentă este amintit de instanță doar ca o relatare a consecințelor neîndeplinirii de către recurenta reclamantă a obligațiilor sale, asumate în temeiul art. 9 lit. c din contract și al art.35 lit. c din legea 219/1998 și nerespectate - cum reiese din probele scrise și cea testimonială și care au motivat soluția instanței de menținere a actelor administrative emise de pârâtul intimat vizând contractul în cauză.
Hotărârile date de intimat, fiind întemeiate pe legea specială aplicabilă și în respectarea clauzelor contractuale, nu se pot susține justificat că survine reglementarea de ordin general din art. 1020 Cod civil potrivit cu care condiția rezolutorie este subânțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice în caz de neîndeplinire a angajamentului vreunei părți și când desființarea se cere înaintea justiției.
Din însăși expunerile recurentei rezultă că obligațiile asumate prin art.7 din contract de realizare a investițiilor din planul de investiții în termen de cel mult 6 luni de la data încheierii contractului - pentru lucrările care nu necesită autorizare, nu s-au materializat, pentru că studiile de fezabilitate, geotehnic, expertiză și proiect tehnic, precum și cererile de finanțare, reprezintă simple demersuri anterioare executării lucrărilor la care s-a obligat.
Așa fiind, recursul nefondat se va respinge cat atare, în aplicarea prevederilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, menționându-se în consecință hotărârea tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.2559/7.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din data de 17 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - LIBER
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Arad.,
Red. CV-25.06.2008
Tehnored LM - 26.06.2008
2 expl/SM
Președinte:Cristian Alexandru DacuJudecători:Cristian Alexandru Dacu, Victoria Catargiu, Claudia
