Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 509/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 509
Ședința publică de la 17 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Criatian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Catargiu Victoria
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta F C-S, împotriva sentinței civile nr.262 din 12.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, privind pe intimații, T, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, MINISTERUL FINANȚELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent d-na, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr-, reclamanții, T și au chemat în judecată pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții la plata sporului de fidelitate cuvenit pe anul 2005 actualizat cu rata inflației.
În motivare reclamanții au arătat că sunt funcționari publici cu statut special - polițist de frontieră, iar conform art.6 din OG nr.38/2003 aprobată prin Legea nr.353/2003, în raport cu perioada desfășurată beneficiază de un spor de fidelitate de 10% din salariul de bază.
Apreciază că suspendarea acestui drept nu echivalează cu inexistența dreptului, sens în care s-a pronunțat și ICCJ prin decizia XXII din februarie 2007.
În drept își motivează cererea pe dispozițiile Legii nr.188/1999.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât potrivit art.2 al.1 din OUG nr.118/2004 în anul 2005 s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art.6 din OG nr.38/2003, astfel că actul normativ invocat de reclamantă nu mai putea produce efecte juridice.
Pârâtul MIRA a formulat și cererea de chemare în garanție a MEF prin care solicită obligarea chematei în garanție să vireze MIRA sumele solicitate de reclamanți.
Pârâta C-S a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii formulate de reclamanți în baza acelorași motive susținute și de pârâtul MIRA.
Chematul în garanție MEF a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.262 din 12 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, T și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S și obligat pârâții să plătească reclamanților sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizat cu rata inflației, de la data nașterii acestui drept și până la data efectuării plății.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B formulat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și aceasta întrucât, nu este titularul alocațiilor bugetare prin care se face plata cheltuielilor de personal ale - minister care este ordonatorul principal de credite, calitate în care are obligația asigurării efective a drepturilor solicitate, împreună cu Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, prin intermediul căruia se face plata drepturilor respective.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit disp. art.6 din OG nr.38/2003 polițiștii beneficiază de spor de fidelitate în raport de perioada desfășurată în instituțiile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și că din anul 2005 prin art.2 al.1 din OUG nr.118/2004 s-a suspendat acestor dispoziții, pârâții având obligația să se încadreze în cheltuielile de personal alocate prin buget, reclamanta considerând însă că prin această suspendare se încalcă prevederile Constituției.
Referitor la disp. art.53 din Constituția României instanța de judecată a constatat că prin decizia nr.108/14.02.2006 s-a constatat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare iar nu drepturi fundamentale consacrate și garantate de Constituție, astfel că, nu este cazul să se sesizeze Curtea Constituțională cu privite la o astfel de excepție, din moment ce există deja o astfel de soluție.
Instanța de judecată a constatat însă că dispozițiile privind suspendarea de mai sus necondiționând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate ci doar la suspendarea exercitării acestuia, ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate că au înlăturat însăși existența dreptului, suspendarea neechivalând cu înlăturarea dreptului respectiv, acesta neputând astfel să fie golit de substanța sa prin suspendare, ceea ce ar constitui o ignorare nelegitimă a exercitării lui.
Chiar suspendată fiind aplicarea sa, dreptul material există și, dacă există acest drept, nimic nu împiedică pe titularul său, în cazul când nu a obținut realizarea acestuia pe cale amiabilă, să solicite concursul instanței de judecată pentru realizarea efectivă a acestuia, atât în virtutea principiului liberului acces la justiție, cât și al încrederii în statul de drept ce implică asigurarea aplicării legii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă în esență următoarele:
Pentru anul 2005, dispozițiile art.6 din nr.OG38/2003 au fost suspendate, motiv pentru care nu pot produce efecte juridice.
Mai mult, în Legea nr.511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 este prevăzută obligația ordonatorilor principali de credite să se încadreze în cheltuielile de personal, menționate pentru fiecare, în anexele la lege, iar conform prevederilor art.57 din nr.OG38/2003, "acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual" unităților, aflate sub incidența Legii nr.360/2002 privind statutul polițistului.
Reclamanții nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține următoarele:
Reclamanții, T și au calitate de funcționari publici cu statut special, respectiv polițiști de frontieră la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, începând cu data de 01.XI.1993 și până în prezent.
Prin art.6 din nr.OG38/30.01.2003, a fost introdus dreptul acestora de a beneficia de un spor de fidelitate, în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, drept ce a fost suspendat pentru anul 2005, în baza art.2 alin.1 din nr.OG118/28.XI.2004.
Faptul că exercițiul dreptului în discuție a fost suspendat, în cursul anului 2005, nu echivalează cu o înlăturare a existenței lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu s-a prevăzut acest lucru, iar prin nerecunoașterea sa, s-ar contraveni atât dispozițiilor art.53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Drept urmare, dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la data la care a încetat orice cauză de suspendare, care a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii prevederilor legale susmenționate și a cărei aplicare a fost suspendată în cursul anului 2005.
Că este așa, rezultă fără echivoc și din prevederile dispozițiilor art.64 al.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Față de cele ce preced, Curtea urmează să respingă ca neîntemeiat recursul de față, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta F C-S, împotriva sentinței civile nr.262 din 12.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2008
Pentru PREȘEDINTE Pentru JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - LIBER
A în CO, semnează A în CM, semnează
Vicepreședinte Vicepreședinte
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul C-S - Judecător,
Red.LC-06.06.2008
Tehnored LM - 09.06.2008
2 expl./SM
Președinte:Criatian Alexandru DacuJudecători:Criatian Alexandru Dacu, Catargiu Victoria, Claudia
