Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 5051/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5051
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței nr.619 din 07 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă INSTITUȚIA PEFECTULUI JUDEȚULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât PRIMARUL COMUNEI și intimata reclamantă INSTITUȚIA PEFECTULUI JUDEȚULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod pr.civilă și constatând cauza în stare de judecată, a reținut-o spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.619 din 7 octombrie 2009, Tribunalul Olta admis acțiunea reclamantei Instituția Prefectului Județul O, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei și a dispus anularea Dispoziției nr.137/30.04.2009.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că din dispoziția nr. 137/30.04.2009 rezultă că primarul localității a acordat sporuri pentru condiții vătămătoare de 15% din salariul de bază pentru personalul salarial care realizează sarcinile de serviciu prin utilizarea calculatorului și a copiatoarelor tip xerox.
Potrivit întâmpinării depuse de pârât rezultă că acest personal este bugetar incluzând atât funcționari publici cât și contractual.
Salarizarea funcționarilor publici este reglementată de dispozițiile art. 31 din legea nr. 188/1999 R, cât și OG nr. 6/2007 modificată și completată prin nr.OG9/2008. În ce privește personalul contractual, chiar dacă este bugetar, salarizare este reglementată de OG 10/2008.
In HG nr. 281/1993 cu modificările ulterioare, la art. 1 se face precizarea asupra domeniilor de activitate ce sunt reglementate de această hotărâre, printre altele fiind incluse unități bugetare și altele finanțate de la bugetul public național.
Actul normativ prevede sporurile care pot să fie acordate personalului bugetar precum și alte sporuri și drepturi reglementate prin acte normative specifice. Articolul 8 prevede posibilitatea acordării unui spor de până la 15 % pentru condiții vătămătoare pentru categoriile de personal, menționate în acest act normativ.
Pe de altă parte, în continuare se menționează că locurile de muncă, categoriile de persoane și cuantumul concret al sporului, se stabilesc prin regulamente elaborate de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, la propunerea instituțiilor interesate.
Atribuțiile în domeniul securității și sănătății în muncă aparțin Inspecției muncii, componentă a autorității publice centrale, Ministerul Muncii, conform HG nr. 766/1999, care își dă avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
In consecință, s-a constatat că, prin acte normative specifice precizate anterior, respectiv legea nr. 188/1999 R, OG nr. 6/2007 modificată și completată prin nr.OG9/2008 și.10/2008, aplicabile persoanelor cuprinse în dispoziția contestată, și care în ierarhia actelor normative sunt superioare față de Hotărârea de Guvern invocată, nu se prevede posibilitatea acordării unui asemenea spor, acestor categorii de personal.
Potrivit art. 8 din HG nr. 281/1993, invocat ca temei al emiterii dispoziției, sporul pentru condiții vătămătoare se poate acorda în anumite condiții, așa cum au fost menționate mai sus cu avizul Inspecției din cadrul Ministerului Muncii, și numai unor anumite categorii de personal, limitativ prevăzute de acest act, la care se adaugă și buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, emis de autoritățile prevăzute în actul normativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul Comunei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul pârât a arătat în motivele de recurs că funcționarii publici beneficiază de prime, sporuri și alte drepturi salariale, în condițiile legii, în cauză fiind incidentă HG 281/1993.
Analizând recursul, situația de fapt dovedită în cauză, precum și legislația aplicabilă, Curtea reține următoarele:
OG nr. 6/2007 reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
În secțiunea a doua a acestei ordonanțe sunt reglementate sporurile și condițiile, în care se acordă acestea funcționarilor publici.
Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10 % din salariul de bază este reglementat de art. 16 din OG nr. 6/2007.
Textul precizat prevede acordarea sporului de condiții vătămătoare funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice care generează electromagnetice de radio frecvență.
Același text prevede dreptul ordonatorului principal de credite de a stabili categoriile de funcționari și cuantumul sporului precum și condițiile de acordare a acestuia. Textul condiționează așadar acordarea acestui spor de existența unui act administrativ al ordonatorului principal de credite, cu precizarea că actul administrativ trebuie să aibă în vedere încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Curtea apreciază că însăși redactarea textului art. 16 alin. 1 din OG 6/2007 este de natură să conducă la soluția de mai sus.
Astfel, sporul poate fi de până la 10 % situație în care instanța nu poate să se substituie autorității și să stabilească procentul concret al cuantumului acestui procent.
De asemenea, prin condiționarea încadrării în cheltuielile de personal se instituie o altă limitare a posibilității acordării acestui spor.
Din întreaga economie a textului care reglementează sporul de condiții vătămătoare rezultă că legiuitorul a acordat competențe exclusive ordonatorului principal de credite, fără ca instanța să se poată substitui atribuțiilor acestuia.
Curtea mai arată că instanța de fond a confundat salarizarea personalului din unitățile bugetare cu salarizarea funcționarilor publici.
HG nr.281/1993 modificată reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, iar salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată pentru anul 2007 prin OG 6/2007.
Este adevărat că salarizarea funcționarilor publici se efectuează din resurse bugetare alocate în acest scop prin bugetul general sau bugetul asigurărilor sociale, însă aceștia sunt salarizați conform actelor normative cu aplicabilitate în domeniul respectiv.
Tot din bugetul statului sunt salarizate și alte categorii de personal din alte domenii de activitate, precum unitățile de învățământ, unitățile de cercetare, informatică, sanitare, etc. așa cum sunt expres prevăzute în art.1 al HG 281/1993.
Modul în care se efectuează salarizarea funcționarilor publici, salariile de bază și sporurile acestora sunt prevăzute în Legea 188/1999 și în legile anuale de salarizare a funcționarilor publici.
Având în vedere că HG 281/1993 reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, a categoriilor expres prevăzute în acest act normativ, Curtea arată că nu se pot extinde și aplica prin analogie drepturile salariale ale personalului bugetar și pentru funcționarii publici.
Aplicarea prin similitudine a normelor privind salarizarea personalului din unitățile bugetare și funcționarilor publici se constituie într-o adăugare la lege, cu precizarea că sistemul de drept român nu permite analogia legii.
În ceea ce privește aplicarea HG 1028/2006, Curtea arată că acest act normativ reglementează cerințele minime de securitate și sănătate în muncă, referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare.
Actul normativ precizat nu prevede acordarea de sporuri pentru personalul care utilizează echipamentele cu ecran de vizualizare, ci numai obligațiile angajatorilor în vederea protecției personalului utilizator.
Ca sancțiuni au fost prevăzute răspunderea contravențională, civilă sau penală, fără a se introduce obligativitatea acordării unui spor salarial.
HG 1028/2006 a transpus directivele nr.1990/270/CEE și nr.30/2007, care obligă statele membre ale Uniunii să ia măsuri de îmbunătățire a securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, fără însă a cuprinde și prevederi în temeiul cărora statele membre să oblige angajatorii să acorde sporuri salariale pentru utilizarea unor anumite echipamente.
În directivele precizate este instituit beneficiul unui examen oftalmologic al unor dispozitive de corecție speciale, iar protecția ochilor și a vederii lucrătorilor poate fi asigurată în cadrul sistemului național de sănătate (art.9 alin.5), întrucât art.9 alin.4 din directiva 270/1990 dispune că măsurile ce se pot lua pentru protecția lucrătorilor nu trebuie să implice costuri financiare suplimentare pentru aceștia.
Curtea mai arată că în expunerea de motive a directivei nr.270/29 mai 1970 se arată pe de o parte, că, în baza art.118 din Tratat, se impunea adoptarea unei directive în vederea garantării unei mai bune protecții a securității și sănătății lucrătorilor, iar pe de altă parte faptul că aceste măsuri nu trebuie să impună constrângeri administrative financiare și juridice, care ar împiedica crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.
Având în vedere cele expuse în prezenta hotărâre va fi respins recursul declarat de pârâtul Primarul comunei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței nr.619 din 07 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă INSTITUȚIA PEFECTULUI JUDEȚULUI
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/17.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Robert Emanoil Condurat, Costinel
