Autoritati publice locale - anulare acte. Sentința 52/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal -
SENTINȚA NR. 52/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de: 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate în temeiul Legii contenciosului administrativ de reclamantul Județul prin Președintele Consiliului Județean B - d-nul în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut cultelor din România, având ca obiect "anulare act emis de autoritățile publice locale".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 04 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării a amânat, pronunțarea pentru data de 11 martie 2009.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub nr-, reclamantul Județul B prin Președintele Consiliului Județean a formulat contestație împotriva Deciziei nr.1750/08 mai 2008 Comisiei Speciale de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România, solicitând anularea acesteia, ca vădit netemeinică și esențial nelegală și respingerea cererii de retrocedare formulată de CA
În motivare, reclamantul a arătat că imobilul care a făcut obiectul cererii de retrocedare nr.2507/21.02.2008 formulată de CA B este compus din terenuri și clădiri situat în municipiul B,- A, este sediul Muzeului de Etnografie B și face parte din domeniul public al Județului Acest imobil a fost preluat în proprietatea Statului Român de la Grupul din România în baza Legii nr.485/7 octombrie 1944, act normativ adoptat anterior perioadei 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Această lege a apărut ca o necesitate istorică la momentul respectiv, deoarece prin de la Viena din 30 august 1940, fost creat un regim de excepție minorității e din România.
Prin Sentința civilă nr.81/21 ianuarie 1950 Tribunalului Brașov, a fost respinsă acțiunea în revendicare intentată de Comunitatea CA din B, evidențiindu-se aspectele juridice și istorice menționate.
Reclamantul a susținut că imobilul pentru care s-a solicitat restituirea în natură nu intră sub incidența dispozițiilor art.1 din OUG nr.94/2000, deoarece preluarea în patrimoniul Statului s-a realizat anterior perioadei 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.
Reclamantul a precizat că pârâta Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România a făcut mai multe erori, reținând că imobilul a fost proprietatea Comunității CA B la momentul deposedării abuzive, când imobilele în cauză au fost preluate de la Grupul din România, după ce au fost transmise în proprietatea acestuia în mod abuziv prin "Convenția generală pentru reglementarea raportului Bisericii de Confesiune (CA) din România" față de Grupul din România; s-a apreciat că imobilul a fost preluat abuziv fără să se precizeze de ce Legea nr.485/1944 are caracter abuziv, pârâta neavând competența materială să stabilească dacă un act normativ adoptat anterior perioadei 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 este sau nu abuziv, acesta fiind atributul instanțelor judecătorești.
În susținerea cererii, au fost depuse Decizia nr.1750/8 mai 2005, Decretul Lege pentru constituirea Grupului din România, Legea nr.485/7 octombrie 1944 pentru abrogarea Legii nr.830/21 noiembrie 1940, pentru constituirea Grupului, Sentința civilă nr.81/21 ianuarie 1950 Tribunalului Brașov și "Convenția generală pentru reglementarea raportului Bisericii de Confesiune (CA) din România".
Pârâta Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Aceasta a arătat că din analiza actelor depuse împreună cu cererea de retrocedare, a rezultat că la momentul preluării abuzive, proprietar tabular al imobilului în cauză era Comunitatea CA B, astfel că cererea de retrocedare se încadrează în prevederile OUG nr.94/2000 republicată.
Pârâta a mai arătat că prin Decretul Lege nr.3884/20 noiembrie 1940, s-a înființat Grupul din România, persoană juridică română de drept public, care cuprindea toți cetățenii români de origine etnică În componența Grupului nu intra și CA din România, persoană juridică de drept public formată din Comunitatea tuturor de CA, având domiciliul permanent în România.
În anul 1942 s-a încheiat între Grupul și CA din România Convenția generală pentru reglementarea raporturilor dintre aceste părți. Această Convenție cuprindea și prevederi referitoare la stabilirea raporturilor patrimoniale dintre biserică și grupul etnic. Astfel s-a prevăzut ca în proprietatea grupului etnic se va preda gratuit cu toate sarcinile toată averea mobilă și imobilă care formează proprietatea Bisericii CA din România și care a servit scopurilor școlare și de educație.
Prin această Convenție s-a prevăzut și necesitatea transcrierii în cartea funciară a eventualelor transferuri ale dreptului de proprietate între CA din România și Grupul, simpla încheiere a Convenției neducând la schimbarea proprietarului bunurilor vizate de aceasta.
În cazul imobilului în litigiu nu s-a operat nici un transfer de proprietate din patrimoniul Comunității CA din B în patrimoniul Grupului, bunul fiind preluat de Statul Român la data de 5 august 1949 direct de la Comunitatea CA din B în baza adresei Comitetului Provizoriu al Comunei B nr.6452/1949 și a Consiliului de Miniștri nr.251/1949.
Din cuprinsul CF nr.25397 B se poate observa faptul că nu s-a făcut referire la transmiterea dreptului de proprietate din patrimoniul Comunității CA din B către Grupul și că imobilul a fost preluat de stat în perioada de referință a OUG nr.94/2000 din patrimoniul Comunității CA din
Pârâta a invocat și practică judiciară în acest sens.
În cauză a formulat cerere de intervenție în favoarea pârâtei Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România intervenienta CA din B prin care a solicitat respingerea contestației.
Aceasta a susținut că imobilul în litigiu nu s-a aflat niciodată în proprietatea Grupului, fapt ce rezultă din CF.
Convenția generală pentru reglementarea raportului Bisericii CA din România față de Grupul din România, încheiată în 1942 prin care s-a stabilit predarea bunurilor aparținând Bisericii CA din România către Grupul din România, a prevăzut și faptul că transcrierea în CF a dreptului de proprietate asupra acestor imobile urma să se facă la inițiativa Grupului. Intervenienta a precizat că Grupul nu a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu deoarece nu și-a intabulat acest drept, iar intabularea are efect constitutiv.
De asemenea, Muzeul de Etnografie Baf ormulat cerere de intervenție în favoarea reclamantului Județul B solicitând admiterea acțiunii și anularea Deciziei nr.1750 din 8.05.2008 emisă de pârâtă. Acesta a arătat că imobilul ce a făcut obiectul retrocedării este sediul Muzeului de Etnografie B și face parte din domeniul public al Județului Acest imobil a fost preluat de Stat de la Grupul în baza Legii nr.485/7.10.1944, act anterior perioadei 6.03.1945-22.12.1989.
Intervenientul a susținut că este irelevant faptul că Grupul nu s-a intabulat în CF deoarece Convenția constituie un act perfect valabil de transmitere a dreptului de proprietate. Legea nr.7/1996 a Cadastrului și Imobiliare nu mai introduce principiul caracterului constitutiv de drepturi prin intabulare.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarea stare de fapt:
Prin cererea înregistrată sub nr.2508 din 21.02.2003 CA Bas olicitat Comisiei Speciale de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România retrocedarea imobilului înscris în CF nr.410 B nr.top 5471/1/b, 5721/3, 5721/4 situat în B,-
Prin decizia nr.1750/8.05.2008 Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România a decis retrocedarea acestui imobil reținând că în momentul deposedării abuzive acesta a aparținut Comunității CA din B și că în prezent se află în domeniul public al județului B fiind sediul Muzeului de Etnografie
Susținerea reclamantei potrivit căreia imobilul în litigiu a fost preluat în proprietatea Statului Român de la Grupul din România este nefondată.
În urma înființării Grupului din România, în anul 1940, s-a încheiat Convenția Generală pentru reglementarea raporturilor Bisericii CA față de Grupul.
Potrivit prevederilor acestei convenții toate bunurile mobile și imobile care au aparținut Bisericii trec în mod gratuit în proprietatea Grupului.
Art.III pct.7 prevede că această convenție intră în vigoare după ce Congresul General va lua hotărârea corespunzătoare cu excepția acelor prevederi care se referă la predarea averii. Astfel, predarea efectivă a averii se face prin hotărârile titularilor de drept ai bisericii, iar pentru averea comunităților districtuale și reprezentanțelor comunităților bisericești pentru averea comunităților locale prin hotărârea reprezentanților acestora.
Părțile au convenit că transcrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în cartea financiară să se facă la inițiativa Grupului din România.
În speță, Grupul nu a efectuat această operațiune, care are efect constitutiv de drepturi, astfel cum, rezultă din prevederile art. 17 din Decretul - Lege nr. 115/1938 potrivit cărora " drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă intră cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară".
Potrivit Legii nr. 7/1996 înscrierea în cartea funciară numai are efect constitutiv de drepturi, intabularea realizându-se pentru opozabilitate față de terți, însă acest act normativ nu poate guverna o situație juridică născută în anul 1947, potrivit principiului neretroactivității legii. Acelei situați îi sunt aplicabile Decretul - Lege nr. 115/1938, potrivit principiului " tempus regit actum".
Astfel, la data preluării de către Statul Român a imobilului în litigiu, 5 august 1949, acesta a se află în proprietatea Comunității CA B.
Prin sentința civilă nr. 81/21 ianuarie 1950 Tribunalului Brașov, invocată de reclamantă,s-a respins acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 și 481 cod civil formulată de Comunitatea CA B ca urmare a măsurii confiscării imobilelor. Astfel nu se poate reține existența autorității de lucru judecat față de prezente acțiuni și nici faptul că pârâta Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România a nesocotit o hotărâre judecătorească.
Pe cale de consecință, instanța constată că pârâta a constatat în mod corect, pe baza probelor depuse că imobilul a aparținut Bisericii CA B fiind preluat prin expropriere, de Statul Român în anul 1949. Astfel atât imobilul, cât și petenta și data preluării îndeplinesc condițiile prevăzute de nr.OUG 94/2000.
Pentru aceste considerente, instanța, văzând și dispozițiile art. 37 al. 7 din OUG nr. 94/2000 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, va respinge acțiunea formulată de reclamantul Județul B reprezentat de d-nul în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România, având ca obiect anularea Deciziei nr. 1750/08.05.2008 emisă de pârâtă.
Având în vedere soluția pronunțată asupra acțiunii, instanța va respinge cererea de intervenție formulată de Muzeul de Etnografie B în favoarea reclamantului și va admite cererea de intervenție formulată de CA B în favoarea pârâtei.
Pentru aceste considerente:
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Județul B prin Președintele Consiliului Județean B cu sediul în municipiul B,-, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România, cu sediul în B,-, sect. 1, având ca obiect anularea Deciziei nr. 1750/08.05.2008 emisă de pârâtă.
Respinge cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenientul Muzeul de Etnografie B, cu sediul în B,-.
Admite cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenienta CA B, cu sediul B,-, județ
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.
Președinte Grefier
- - - - -
Red. / 10.04.2009
Dact. / 30.04.2009
/. 2009
- 6 ex.-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Cristina Cojocariu
