Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 522/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.522/CA/2009
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâtulCONSILIUL LOCAL AL COMUNEI,cu sediul în, jud.B în contradictoriu cu intimata reclamantăINSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI B,cu sediul în O,-, jud.B împotriva sentinței nr.205/CA din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.
Se constată că, fondul cauzei a fost dezbătut la data de 22 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea hotărârii cauzei pentru data de 29 octombrie 2009, pentru când recurentul pârât a depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA D E APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.205/CA din 19 martie 2009, Tribunalul Bihora admis cererea formulată de INSTITUȚIA PREFECTULUI B în temeiul art.3 al.1 din 554/2004 și în consecință a anulat Hotărârea nr.4/31.01.2008 a Consiliului local, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.3 din 554/2004 "prefectul poate ataca direct în fata instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le consideră nelegale".
Prin cererea dedusă judecății, Prefectul Județului B solicită anularea Hotărârii nr.4/31.01.2008 a Consiliului Local prin care s-a aprobat acordarea indemnizației lunare de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază pentru funcționarii publici din cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei și personalul contractual din cadrul serviciilor publice aflate sub autoritatea Consiliului local al comunei.
În cuprinsul hotărârii se face trimitere la drepturi stabilite, în principal, prin 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
La art.1 din acest act normativ se prevede că " dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Conform art. 13 cadrele militare în activitate, militarii angajați pe baza de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
În executarea acestei dispoziții legale, în temeiul atribuțiilor conferite prin OUG 63/2003, Ministrul Administrației și Internelor a emis ORDINULUI nr.275/2002, modificat și completat ulterior prin ORDINUL nr.496/28.07.2003, prin care, la art.9.2 s-a stipulat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Profitând de împrejurarea că prin aceste dispoziții nu s-a făcut distincția între administrația publică centrală și administrația publică locală, o serie de angajați ai administrației locale, din țară și chiar din județul B, au dobândit, recunoașterea acestor drepturi.
Trecând peste faptul, de necontestat, că, din interpretarea dispozițiilor 215/2001 a administrației publice locale, OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerul Administrației și Internelor și chiar ale Constituției, rezultă că structurile administrației publice locale funcționează după principiul autonomiei, beneficiind de personalitate juridică proprie, bugete proprii și nefiind subordonate Ministerului Administrației și Internelor, totuși, aceste aspecte, formulate ca apărări ale pârâților în cauză, sunt înfrânte de principiul "ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus", în condițiile în care, prin ordinul emis nu se face distincție între administrația publică centrală și administrația publică locală.
Aspectul deosebit de relevant, însă, în susținerea nelegalității HCL 4/2008 constă în faptul că atât ORDINUL MAI nr.496/2003 cât și ORDINULUI nr.275/2002, nu au fost publicate în Monitorul Oficial.
Deși pârâtului i s-a pus în vedere de către instanță în baza rolului activ conferit de art.129 Cod procedură civilă, să facă dovada publicării acestor acte normative pe care le consideră, expresis verbis "cadrul legal care reglementează problema acordării sporului în discuție la funcționarii și angajații civili din administrația publică", acesta nu au făcut dovada publicării acestor acte normative în Monitorul Oficial al României.
În conformitate cu dispozițiile art.10 al.1 24/2000 privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative "în vederea intrării lor în vigoare legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, ordonanțele și hotărârile Guvernului, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de organele administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea".
Prin urmare, nefiind publicat în Monitorul Oficial, ORDINUL Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 este nesusceptibil de a produce efecte juridice.
Față de toate aceste aspecte reținute, instanța în temeiul art.1 al.1, art.8 al.1 și 18 din 554/2004 a admis cererea Prefectului Județului B și în consecință a anulat Hotărârea nr. 4/2008 a Consiliului local, ca lipsită de suport legal.
Împotriva acestei sentințe, în termen, a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al comunei, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că funcționarii publici beneficiază în mod legal de indemnizația lunară de dispozitiv.
După ce această chestiune a făcut obiect de discuții și chiar litigii în instanțele judecătorești în sfera angajaților din administrația publică, în prezent s-a statuat în mod unanim faptul că funcționarii publici beneficiază de această indemnizație.
Așa cum rezultă din hotărârile judecătorești, pe care le-a depus la dosar, chestiunea care face obiectul prezentului litigiu a făcut obiectul mai multor judecăți la instanțele judecătorești din țară, și soluțiile de practică care au fost adoptate de instanțe au fost de acordare a acestei indemnizații funcționarilor publici.
În conformitate cu prevederile constituționale (art.16 - egalitatea în fața legii), ale Convenției Europene a Drepturile Omului și a jurisprudenței CEDO, practica unanimă a instanțelor judecătorești prin care în situații identice persoanelor li s-au acordat acest drept, trebuie avute în vedere.
Nu poate fi acceptat ca instanțele judecătorești să dea soluții diferite în judecarea acelorași chestiuni, care au făcut obiectul unor judecăți la diferite instanțe.
Chestiunea publicării sau nu în a ordinelor MAI, pe care practic este motivată hotărâre, este o temă care nu a fost adusă în discuție de către niciuna din părțile din litigiu și nici nu a fost discutată în contradictoriu de către părți. Consideră o astfel de măsură nelegală, încălcând chiar prevederile dreptului la apărare și a principiului disponibilității părților.
Aceste ordine ale MAI nu sunt acte cu caracter normativ. Prin acestea, MAI nu a emis norme juridice, scopul și sensul acestor ordine fiind doar de a explicita anumite prevederi din actul normativ (sfera persoanelor cărora li se aplică), prevederi care nu erau suficient de clare în lege.
În aceste condiții, nu se poate pune problema incidenței în materie a prevederilor invocate de către instanța de fond.
În altă ordine de idei, cea mai mare parte a ordinelor și dispozițiilor MAI sunt măsuri prin care se instituie obligații pentru Administrația Publică și pentru angajații acestui sector.
Aceste se comunică pe căile specifice/speciale administrației publice, fără să se pună problema publicării lor în sau a nerespectării acestora până la o eventuală publicare. De exemplu: obligații ale unităților administrației publice legate de apărare civilă (calamități naturale etc), de măsuri administrative (alegeri etc.) și altele.
Toate aceste dispoziții și ordine ale MAI sunt emise în baza unor legi și/sau hotărâri de guvern și sunt obligatorii.
În același sens însă, sunt obligatorii și ordinele MAI emise în baza și pentru aplicarea unor acte normative, prin care sunt stabilite drepturi în cadrul administrației publice - lucrătorilor din acest sector. Chiar și funcționarii din cadrul Instituției Prefectului jud.B și a Consiliului Județean B beneficiază de această indemnizație.
Concluzionează că, în situațiile în care au mai existat discuții și litigii în legătură cu această chestiune, hotărârile instanțelor judecătorești sunt în sensul acordării acestor sporuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Instituția Prefectului - județul Bas olicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate, arătând că indemnizația de dispozitiv se acordă numai personalului militar și civil din instituțiile enumerate la art.1 din Legea nr.138/1999, iar nu întregului personal din administrația publică.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate, pentru următoarele considerente:
Prin nr.4/31.01.2008, emisă de Consiliul Local, atacată cu acțiune în anulare de către Instituția Prefectului - județul B, s-a aprobat acordarea indemnizației lunare de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază pentru funcționarii publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului și personalul contractual din cadrul serviciilor publice aflate sub autoritatea consiliului local.
Ca și temei legal al aprobării acestei indemnizații de dispozitiv, autoritatea locală a avut în vedere Legea nr.138/1999 și prevederile ordinului MAI nr.275/2002, modificat și completat prin ordinul MAI nr.496/2003.
Conform prevederilor art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
În cuprinsul prevederilor art.1 din lege, legiuitorul a stipulat că dispozițiile legii se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției.
Pentru aplicarea și executarea acestor dispoziții s-a emis ordinul MAI nr.275/2002, ordin modificat și completat ulterior prin ordinul MAI nr.496/2003, dat după unificarea Ministerului d e interne cu cel al administrației publice, unde la art.9.2, s-a stipulat că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Aceste dispoziții stipulate în ordine, practic adaugă la Legea nr.138/1999, stabilind categorii de personal cărora legiuitorul prin lege nu le-a conferit dreptul de a beneficia de indemnizație de dispozitiv. O asemenea dispoziție, cuprinsă într-un act ce are drept scop explicitarea aplicării legii, nu poate duce la modificarea ori completarea actului normativ pentru explicitarea căruia s-a emis.
După cum a reținut și prima instanță, structurile administrației publice locale funcționează după principiul autonomiei, beneficiind de personalitate juridică proprie, cu bugete proprii, ele nefiind subordonate Ministerului Administrației și Internelor și nici nu fac parte din structura acestuia minister.
În consecință, se reține că deoarece legiuitorul a prevăzut expres în cuprinsul prevederilor Legii nr.138/1999, categoriile de personal cărora li se aplică indemnizația de dispozitiv de 25%, categorii printre care nu se află și personalul din administrația publică locală, nu se poate susține cu drept temei că acestora li se cuvine aplicarea indemnizației de dispozitiv, aceasta fiind nelegal acordată prin hotărârea de consiliu atacată în cauză.
Prevederea în cuprinsul ordinului invocat a personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, nu îndreptățește autoritatea publică locală de a stabili și acorda angajaților săi indemnizația de dispozitiv, atâta vreme cât legea care reglementează dreptul respectiv nu l-a acordat acestor categorii de personal.
Ordinele și dispozițiile emise de MAI nu sunt acte cu caracter normativ cum în mod eronat arată și recurenta, motiv pentru care ele nu pot constitui temei de drept pentru constituirea și acordarea unor drepturi pe care legea în executarea cărora au fost emise, nu le prevede.
Recunoașterea dreptului la plata indemnizației de dispozitiv în favoarea altor categorii de personal din alte instituții publice ori practica judiciară, nu pot constitui temei juridic pentru acordarea indemnizației pentru alte categorii de personal.
Cât privește încălcarea dreptului la apărare al recurentului pârât, privitor la dovada publicării ordinelor MAI în, se reține că motivele de recurs sunt nefondate atâta vreme cât din practicaua hotărârii recurate rezultă că prima instanță a pus în discuția părților acest aspect, iar recurentul pârât și-a exprimat poziția în acest sens.
Prin urmare, instanța de recurs reține că motivele de recurs invocate în cauză sunt nefondate, urmând a dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentulCONSILIUL LOCAL AL COMUNEI,împotriva sentinței nr.205/CA din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 30.10.2009
- jud. fond. -
- tehnoredact. - 4 ex.
- 05.11.2009
2 com. 10.11.2009 cu:
- CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI,
- INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI B,
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
