Obligația de a face. Decizia 523/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.523/CA/2009-
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamantaDE C,cu sediul în de C, jud.B și de pârâtulCONSILIUL LOCAL AL COMUNEI,cu sediul în, jud.B împotriva sentinței nr.396/CA din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect obligația de a face.
Se constată că, fondul cauzei a fost dezbătut la data de 22 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii cauzei pentru data de 29 octombrie 2009.
CURTEA D E APEL
deliberând:
Asupra recursurilor în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.396/CA din 20 mai 2009, Tribunalul Bihora admis în parte cererea formulată de reclamanta DE C împotriva pârâtului CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și în consecință:
A respins ca rămase fără obiect cererile de scoatere din domeniul public, de încheiere a protocolului de predare primire și de suplinire a consimțământului pentru încheierea contractului de închiriere cu privire la imobilul construcție și teren - înscris în CF 1361V. de C, nr. topo 100, 101 situat în localitatea de C, com., județul
A dispus obligarea pârâtului la plata de daune materiale egale cu nivelul chiriei lunare convenite prin contractul de închiriere, calculate începând cu 10.02.2008, respectiv la 30 zile de la data depunerii solicitării de restituire ( 10.01.2008) până la data încheierii contractului de închiriere nr. 188 din 09.02.2009.
Totodată, a obligat pe pârât la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale și la plata sumei de 82,60 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin HCL nr. 10.din 17.07.2008, pârâtul Consiliul local al comunei a dispus scoaterea din inventarul domeniului public al comunei a imobilului cuprins în CF nr. 1361 l de C nr. topo 100, 101 situat în l de C, nr. 165, com., jud. B menținându-se afectațiunea de interes public de școală generală pentru spațiul folosit pe o perioadă de 5 ani conform Deciziei nr. -.08.2007 a Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, iar ulterior la data de 23.01.2009 s-a încheiat protocolul de predare - primire a imobilului și apoi contractul de închiriere, împrejurare față de care capetele de cerere formulate inițial cu privire la aceste aspecte au rămas fără obiect și au fost respinse pentru aceste considerente.
Sub aspectul despăgubirilor materiale solicitate, instanța a constatat că reclamanta ca urmare a retrocedării bunului prin Decizia nr. 1419/27.08.2007 a Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a solicitat pârâtului la data de 10.01.2008 luarea măsurilor ce se impun pentru dobândirea în proprietate a bunului, cerere căreia nu i s-a dat curs decât după promovarea cererii în justiție, procedura fiind finalizată la mai mult de un an de la acest demers. Prin urmare, instanța văzând prevederile art. 18 alin. 3 teza I-a din Legea nr. 554/2004, a constatat că reclamanta este îndreptățită la acoperirea prejudiciului material constând în lipsirea de folosință a spațiului, echivalent cu chiria negociată prin contractul de închiriere. Sub aspectul modalității de cuantificare, aceste despăgubiri urmează a fi calculate începând cu 10.02.2008, dată la care a expirat termenul de 30 zile acordat autorităților pentru a soluționa o cerere ( art. 2 lit.h) și până la data de 09.02.2009 când între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 188.
Sub aspectul daunelor morale solicitate, instanța văzând prevederile art. 18 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, a reținut că prin atitudinea sa abuzivă de temporizare a soluționării cererii reclamantei și de prin starea de frustrare creată în rândul credincioșilor ce aparțin confesiunii respective, pentru o reparare integrală a prejudiciului, se impune acordarea unor daune morale în cuantum de 1.000 lei, instanța apreciind că această sumă este în măsură să compenseze neajunsurile create.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, văzând culpa procesuală a pârâtului l-a obligat pe acesta la plata sumei de 82,60 lei cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs de C, solicitând admiterea recursului și modificarea parțială a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtului la plata de daune materiale, calculate începând cu 10.01.2008 (data depunerii solicitării de restituire a imobilului), până la data încheierii contractului de închiriere nr.188/09.02.2009, egale cu contravaloarea chiriei aferente pentru întreaga suprafață din CF nr.2689 (nou înființat), respectiv pentru suprafața de 4942. teren și 332. construcție, calculată conform HG1886/2006, modificată și completată prin nr.HG343/2007, pentru stabilirea cuantumului chiriei aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor nr.OUG94/2000, republicată, adică 4942. x 1 leu + 332. construcție x 3 lei = 5938 lei/lună. De asemenea, a solicitat și obligarea pârâtului la plata sumei de 75.000 lei, cu titlu de daune morale. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond reținând în mod greșit starea de fapt și de drept existentă în cauză, respectiv a obligat pârâtul la plata de daune materiale egale cu nivelul chiriei lunare convenite prin contractul de închiriere nr.188/09.02.2009, începând cu data de 10.02.2008, până la data de 09.02.2009, însă conform precizărilor de acțiune a solicitat ca daunele materiale să fie egale cu nivelul chiriei lunare care i s-ar fi cuvenit, calculată pentru întreaga suprafață din CF, respectiv 4.942. teren și 332. construcție, întrucât până șa data încheierii contractului s-a folosit întreaga suprafață (și nu cea declarată și însușită la data încheierii contractului de închiriere), după cum se poate observa și din prevederile protocolului de predare - primire nr.130/2009, fiind lipsiți de bunul imobil în întregime.
Prin urmare, nu este în culpă, atunci când la data încheierii contractului de închiriere s-a convenit ca acesta să se încheie pentru o suprafață mai mică (conform folosinței de la acea dată), însă până la data respectivă s-a folosit întreaga suprafață.
Având în vedere cele de mai sus, arată că solicită 5.938 lei/lună, începând cu data de 10.01.2008 până la data de 09.02.2009.
În ceea ce privește daunele morale de 1.000 lei, le consideră insuficiente, având în vedere atitudinea abuzivă de temporizare a soluționării cererii sale, precum și prin starea de frustrare creată în rândul credincioșilor săi, impunându-se o reparare integrală a prejudiciului și a sumelor care i-ar fi intrat în buget, dacă ar fi fost în posesia imobilului, adică 75.000 lei, conform nr.HG919/2007 și nr.HG1285/2007, când au fost alocate fonduri pentru acest imobil, nefiind însă folosiți, tocmai de starea provocată de pârât. Astfel, solicită acordarea a 75.000 lei cu titlu de daune morale.
În drept a invocat dispozițiile art.299 - 202 Cod procedură civilă, Legii nr.554/2004, nr.OUG94/2000 republicată, nr.HG1886/2006 modificată și completată prin nr.HG343/2007, pentru stabilirea cuantumului chiriei aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor nr.OUG94/2000 republicată.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal, a declarat recurs și Consiliul Local al Comunei, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prin sentința atacată, instanța de fond a obligat-o la plata daunelor materiale și morale, motivând că prin atitudinea sa abuzivă de temporizare a soluționării cererii reclamantei și prin starea de frustrare creată în rândul credincioșilor ce aparțin confesiunii reformate i-a prejudiciat pe aceștia pentru lipsirea de folosința spațiului retrocedat.
Menționează faptul că, în imobilul retrocedat a funcționat și funcționează Școala cu clasele i - IV, conform deciziei nr.1419/27.08.2007a Guvernului României, unde învață și copii credincioșilor reformați, pe care instanța consideră că i-a prejudiciat prin lipsirea de folosință.
Art.6 din Decizia nr.1419/2007 prevede "îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară prevăzute de lege, cade în sarcina beneficiarului retrocedării", acesta fiind l de C, Consiliul Local având calitatea de utilizator actual. Formalitățile de publicitate imobiliară nu sunt înregistrate nici în momentul înregistrării recursului.
Sub acest aspect, arată că amânarea sau temporizarea contractului de închiriere cade în culpa reclamantei.
La data de 19.06.2008, arată că a fost validat noul Consiliu Local al Comunei, iar la prima sa ședință de consiliu din 17.07.2008 a hotărât "scoaterea din inventarul domeniului public al comunei a imobilului retrocedat și stabilește valoarea maximă a chiriei lunare, se împuternicește primarul comunei în vederea încheierii procesului verbal de predare - preluare și semnarea contractului de închiriere".
pas, conform art.2 din Decizia nr.1419/2007, este întocmirea schiței cadastrale de către cele două părți (titularul prezentei Decizii și utilizatorul actual), dar care a fost întocmită, ca schiță de orientare și nu cadastrală, abia la data de 10.12.2008 de către ing., care a fost angajat de reclamant, iar onorariul acestuia a fost achitat în mod egal de către ambele părți.
Deoarece, Primăria nu avea în acea perioadă angajat inginer topograf, a convenit, verbal cu reclamantul, să contacteze un inginer topograf.
Consiliul Local are tot interesul să sprijine comunitatea reformată din l de C prin următoarele finanțări care le acordă acestora și nu numai: prin contractul nr.2113/02.12.2008 s-a finanțat cu suma de 1500 RON pentru achiziționarea lemnelor de foc; s-a finanțat construcția unei școli noi în l de C; s-a finanțat reabilitarea imobilului retrocedat în care funcționează școala cu clasele I- IV.
Pe lângă toate acestea, din data de 09.02.2009, Consiliul Local achită o chirie foarte mare pentru bugetul local, în cuantum de 2200 RON/lună, care intră în visteria Parohiei.
Subliniază faptul că, enoriașii reformați din l de C nu cunosc pretențiile absurde pe care le au, în numele lor, preotul și curatorul și care nu au sponsorizat cu nimic acest imobil retrocedat, ba mai puțin școala care funcționează în acest imobil.
Arată că, preotul și curatorul erau prezenți în Primăria aproape în fiecare zi, până la data de 09.02.2009, când a stabilit prețul chiriei și suprafața închiriată, iar în data de 11.02.2009, aceștia au depus la registratura primăriei, sub nr.198, o adresă prin care cere încheierea contractului, care era deja redactat și îi aștepta, după cum s-au înțeles cu două zile înainte, să vină la semnat.
Concluzionează că, printre multele probleme de interes local pe care le-a avut și le are, consideră că a făcut tot ce s-a cerut și s-a impus prin Decizie în cel mai scurt timp pentru rezolvarea acestei retrocedări și plata chiriei, către acești domni, care nu reprezintă interesele comunității, ci un singur interes personal.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursurile declarate de de C și Consiliul Local al Comunei ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de de C, instanța de recurs consideră ca fiind greșită soluția instanței de fond de obligare a pârâtului Consiliul Local al comunei la plata de daune materiale egale cu nivelul chiriei lunare, convenite prin contractul de închiriere nr.188/09.02.2009, începând cu data de 10.02.2008.
Prin nr.HG1886/2006, modificată și completată prin nr.HG343/2007, pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor nr.OUG94/2000 republicată, Anexa nr.2, se stabilește chiria pentru imobilele construcție și teren aferent, pe metru pătrat, în funcție de rangul localității și a suprafeței.
Având în vedere faptul că, imobilul ce face obiectul prezentei acțiuni, este situat într-o localitate de V, fiind compus din construcție în suprafață totală de332.și teren aferent (inclusiv cel de sub construcție) în suprafață totală de4205.(1+2+3), conform Planului de situație și a Memoriului Tehnic întocmit de ing., (fila 23 dosar), recurenta reclamantă este îndreptățită să solicite o chirie de 3 lei/ construcție și de 1 lei/ teren aferent și acest lucru începând cu data de10.01.2008,data la care a depus adresa prin care a solicitat predarea imobilului la sediul pârâtului Consiliul Local al Comunei. Nu poate fi acceptată poziția instanței de fond care a acordat despăgubirile începând cu data de 10.02.2008, dată la care a expirat termenul de 30 zile pentru soluționarea cererii reclamantei, deoarece imobilele respective au fost folosite și în perioada 10.01.2008 - 10.02.2008 ca și școală generală.
De asemenea, referitor la solicitarea reclamantei recurente de a i se calcula chiria lunară pentru întreaga suprafață din nr.2689, respectiv pentru suprafața de 4942 mp. Teren și 332. construcție, aceasta nu este întemeiată, pe considerentul că din probele de la dosar, respectiv Planul de situație și Memoriul tehnic întocmit de ing., rezultă căimobilul folositpentru școala generală este compus din construcție în suprafață totală de 332. și teren aferent însuprafață totală de 4205., formată din 990. curte și teren școală (1), 1422. grădină însămânțată cu lucernă (2) și 1793. grădină însămânțată cu lucernă (3).
Referitor la recursul declarat de recurentul Consiliul Local al Comunei, criticile acestuia sunt nefondate cu privire la daunele materiale acordate în temeiul prevederilor nr.HG1886/2006, din argumentele menționate mai sus rezultând modalitatea de calcul a chiriei lunare ce se impune a fi plătită reclamantei de
Cu privire la daunele morale acordate de prima instanță, instanța de recurs consideră că acestea au fost greșit acordate, nefiind dovedit în speță prejudiciul moral suferit de reclamanta de C sau de credincioșii acestei parohii.
Prin acordarea daunelor materiale, constând în chiria lunară, calculată începând cu data de 10.01.2008 și până la data încheierii contractului de închiriere, prejudiciul suferit de reclamantă a fost reparat integral.
În consecință, în baza considerentelor expuse mai sus, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursurile declarate de recurentele DE C și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, împotriva sentinței nr.396 din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va modifica în parte, în sensul că, va obliga pe pârâtul Consiliul Local al comunei la plata de daune materiale egale sub aspectul cuantumului cu nivelul chiriei lunare convenite prin contractul de închiriere pentru suprafața de 332. construcție și 4205. teren, calculate începând cu data de 10.01.2008 și până la data încheierii contractului de închiriere. Va respinge capătul de cerere privind daunele morale și va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă, instanța va obliga intimatul pârât Consiliul Local al Comunei la plata sumei de 9,8 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurentei reclamante de C, reprezentând taxe de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondate recursurile declarate de recurenteleDE C și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI,împotriva sentinței nr.396 din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pe pârâtul Consiliul Local al comunei la plata de daune materiale egale sub aspectul cuantumului cu nivelul chiriei lunare convenite prin contractul de închiriere pentru suprafața de 332. construcție și 4205. teren, calculate începând cu data de 10.01.2008 și până la data încheierii contractului de închiriere.
Respinge capătul de cerere privind daunele morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă intimatul Consiliul Local al Comunei la plata sumei de 9,8 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurentei de C, reprezentând taxe de timbru.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 30.10.2009
- jud. fond. -
- tehnoredact. - 4 ex.
- 16.11.2009
2 com. 17.12.2009 cu:
DE C,
CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI,
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
