Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 575/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--28.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.575
Ședința publică din 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții Consiliul Local, și împotriva sentinței civile nr.981/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și intervenienții intimați G, -, și, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat personal, pentru recurentul Consiliul Local se prezintă avocat, se prezintă recurenții și personal, pentru recurentul lipsă, se prezintă avocat, se prezintă personal intervenienta intimată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, cerere de intervenție în interesul reclamantului din partea intervenienților,., -, și I, precum și înscrisuri din partea intervenientului.
Instanța pune în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată de intervenienții,., -, și I.
Reprezentantul recurentului Consiliul Local, domnul avocat se opune admiterii în principiu a cererii de intervenție, atâta timp cât se tinde să se anuleze o hotărâre a Consiliului Local, care este un act individual.
Reprezentanta recurentului, domnul avocat solicită respingerea cererii de intervenție ca inadmisibilă.
Recurenții și solicită respingerea cererii de intervenție.
Intervenienta intimată solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție.
Reclamantul intimat solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție.
Instanța, în deliberare, respinge ca nefondată cererea de intervenție, având în vedere că nu se justifică un interes față de obiectul acțiunii.
Reclamantul intimat solicită acordarea unui termen pentru a face dovada că dosarul în care s-a atacat decizia de desfacere a contractului de muncă, aflat pe rolul Tribunalului Râmnicu - este suspendat în baza dispozițiilor art.244 pct.a Cod procedură civilă până la soluționarea acestui litigiu.
Reprezentantul recurentului precizează faptul că nu cunoaște acest aspect, sens în care lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul recurentului, domnul avocat solicită respingerea cererii de amânare ca neconcludentă față de obiectul acestei cauze.
Recurentul precizează faptul că nu există pe rolul Tribunalul Râmnicu -V nici un dosar cu privire la desfacerea contractului de muncă, întrucât aceasta a fost soluționat irevocabil de Curtea de Apel Pitești și s-a respins menținându-se dispoziția desfacerii contractului de muncă.
Instanța respinge cererea de amânare, întrucât este irelevantă în cauză, având în vedere că soluția pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA nu depinde de soluționarea dosarului Tribunalului Râmnicu -
Reclamantul intimat solicită nulitatea absolută a, susținând că s-au făcut falsificări, invocând falsul cu privire la procesul verbal din 25.10.1998 împotriva căruia a făcut plângere penală, dosar ce a fost trimis spre competență Parchetului de la lângă Curtea de Apel Pitești și arată că nu mai are alte cererii de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului Consiliul Local, domnul avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței cu trimitere, potrivit art.312 alin.2 Cod procedură civilă, modificarea în tot a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată în sumă de 25.000 lei pentru toate fazele procesuale de pe raza instanțelor Curții de APEL TIMIȘOARA.
Reprezentanta recurentului, domnul avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
Recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Timiș, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului și a cererii de intervenție ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
Recurentul solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată, așa cum este formulat și scris.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursurilor, menținerea sentinței primei instanțe ca temeinice și legale, fără cheltuieli de judecată.
Intervenienta intimată solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată:
Prin sentința civilă nr.981/25.XI.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al orașului,. A constatat nulitatea absolută a Hotărârii Consiliul Local al orașului nr.49/25.10.1998 și a obligat în solidar pârâții la plata sumei de 60.000 lei RON reprezentând despăgubiri către reclamant. Au fost admise cererile de intervenție formulate în interesul reclamantului de către intervenienții:, G, -, și, în sensul admiterii acțiunii principale.
În motivare s-a reținut că prin cererea înregistrată la Judecătoria Vâlcea sub nr.5039/26.05.1999, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al orașului, (acțiunea fiind precizată ulterior și față de pârâții, și - filele 1-2 dos.nr.4973/2000 al Tribunalului Sibiu ), ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a HCL nr.49/25.10.1998, să se dispună anularea acestei hotărâri nelegale, prin care la propunerea primarului din, Consiliul Local s-a restructurat în cadrul activității de Gospodărie Comunală, Zone, unicul post de conducere, respectiv postul de inginer sef deținut de reclamant, cu despăgubiri și cheltuieli de judecată.
In fapt, reclamantul invoca în motivarea acțiunii sale, în esență, următoarele: La data de 25.10.1998 la propunerea primarului s-a votat si aprobat statul de funcții, atât pentru personalul primăriei cât si pentru personalul activităților subordonate, în structura generalizată, fără nominalizare, aprobându-se un nr. total de 62 de posturi. Cu acest prilej, în cadrul activității Gospodărie Comunală Zone, a fost restructurat postul reclamantului, acela de inginer șef sector, precum si postul de muncitor - șofer al intervenientului.
Se arată în continuare de către reclamant, că această restructurare, este gerată de anumite motive personale pe care le are primarul orașului si a dat de înțeles încă de la venirea sa la conducerea primăriei că vizează reorganizarea activității, însă, premeditat a propus Consiliului Local, doar reducerea a două posturi (a reclamantului si a conducătorului auto), argumentând cu aceea că în viitor, activitatea de Gospodărie Comunală Zone, va putea fi coordonată de către unul dintre viceprimari sau alte persoane din aparatul de conducere, însă nici unul dintre aceste persoane nu are studii de specialitate, însă reclamantul, apreciază că, este singurul corespunzător si capabil să conducă o activitate care necesită cunoștințe de specialitate.
Se mai arată faptul că inițial primarul în încercarea sa de a-l înlătura pe reclamant, a aplicat varianta desfacerii disciplinare a contractului de muncă, precum si varianta detașărilor abuzive ilegale, ambele contestate de către reclamant la instanțele de judecată.
în aceste variante, s-a apelat la excluderea reclamantului prin adoptarea HCL nr.49/1998, adică prin reducerea postului de inginer sef sector, hotărâre pe care reclamantul o apreciază ca fiind nelegală si abuzivă, fiindu-i vătămate în mod grav drepturile, ceea ce a generat implicarea si declanșarea prezentului litigiu. Hotărârea este lovită de nulitate, susține reclamantul, întrucât nu au fost întrunite condițiile de fond și de formă prevăzute de lege pentru adoptarea unui act administrativ și i-au vătămat grav drepturile legitime întrucât în baza ei i s-a desfăcut contractul de muncă. Hotărârea este lovită de nulitate absolută pentru lipsa proiectului reglementat de lege ca fiind obligatoriu pentru emiterea unei hotărâri de Consiliu local. Însă după ce reclamantul a introdus acțiunea de față, acesta mai precizează, că pârâții au întocmit un act fals intitulat Proiect de hotărâre, dar care nu a existat în realitate în mapa de lucru la ședința Consiliului Local din 25.10.1998 când s-a adoptat hotărârea atacată. Mai mult decât atât, nu rezultă că în mapa de lucru ar fi existat vreo Anexă nr.1 la HCL nr.49/25.10.1998, așa cum ulterior, tot prin crearea de acte false, a fost contrafăcut conținutul hotărârii atacate, apărând mai multe variante ale aceleiași hotărâri. Nu a fost dezbătută nici o anexă la ședința de consiliu, iar prin conținutul anexei în care este individualizat reclamantul, anexă care face parte din hotărâre deși nu a fost supusă dezbaterilor consilierilor locali, este redus exact postul reclamantului. Raportul Comisiei Economice buget finanțe își exprimă poziția privind reducerea posturilor "fără nominalizare", în același sens fiind conținutul tuturor actelor de la dosarul hotărârii (rapoartele comisiilor de specialitate, procesele-verbale etc.). Abuzul a fost săvârșit de către persoanele fizice chemate în judecată care au avut calitatea de secretar-, președinte de ședință -, funcționar public -, ce și-a depășit atribuțiile individualizându-l pe reclamant pentru unul din posturile ce se doreau reduse în referatul nr.3609/21.10.1998.
În ceea ce privește circuitul acestui dosar se observă cele ce urmează.
Judecătoria Vâlcea prin Sentința civilă nr.6776/2.09.1999 pronunțată în dosarul nr.5039/1999 si-a declinat competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de anulare Hotărârii Consiliul Local al orașului nr.49/25.10.1998 formulată de reclamantul, în favoarea Tribunalului Vâlcea unde s-a format dosarul nr.5550/1999, strămutat la Tribunalul Sibiu prin Încheierea nr.754/3.03.2000 a Curții Supreme de Justiție.
In fața Tribunalului Sibiu în dos.nr.2121/2000, a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului intervenientul care a solicitat anularea HCL nr.49/1998 cu cheltuieli de judecată, motivând cu aceea că prin desființarea a două posturi-inginer sef si conducător auto - măsura adoptată este nelegală si vatămă interesele atât ale reclamantului, cât si interesele sale personale.
Prin sentința civilă nr.746/C/22.04.2002 pronunțată în dos.nr.4973 /2000 al Tribunalului Sibius -a declinat competența teritorială a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții pârâții Consiliul Local, având ca obiect anulare act administrativ: HCL nr. 49 / 25.10.1998 adoptată de pârâtul Consiliul Local, în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Cauza dos.nr.2121/2000 a fost strămutată de la Tribunalul Sibiu la Tribunalul Brașov prin încheierea nr.1166/26.03.2002 a.
Ulterior, în dos.nr.2497/2002, al Tribunalului Brașov au mai depus cereri de interventie în interesul reclamantului, intervenienții, G, si (117 si 252) solicitând admiterea acțiunii reclamantului.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia civilă nr.103/27.01.2003 pronunțată în dos.nr.4406/2002 a admis contestația în anulare formulată de reclamant împotriva deciziei civile nr.640/17 iunie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 2654/2002 și în consecință, anulează decizia atacată și rejudecând recursul declarat în cauză: admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.746/C/22.04.2002 pronunțată de Tribunalul Sibiu, casează sentința atacată și în baza art. 163 cod procedură civilă trimite cauza la Tribunalul Brașov pentru a fi judecată cu litigiul obiect al dosarului nr.2497/2002.
La Tribunalul Brașov cauza a format obiectul dosarului nr.1415/2003, iar prin Încheierea de ședință din 12.03.2003 s-a dispus conexarea dosarului nr.1415/2003 la dos.nr.2497/2002 al Tribunalului Brașov (165).
Prin Sentința civilă nr.2933/C/2.07.2003, pronunțată de Tribunalul Brașov secția de contencios administrativ, în dos.nr.2497/2002, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant privind anularea HCL nr.49/1998 si acțiunea din dosarul conexat nr.1415/2003, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local si.
Prin Decizia civilă nr.103/R/15.04.2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dos.nr.144/R/C/2004, a fost admis recursul reclamantului împotriva Sentinței civile nr.2933//C/02.07.2003, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr.2497/2002, pe care a casat-o în tot si a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe unde a fost reînregistrată sub nr. vechi 1644/COM/2004, devenit ulterior nr. nou -.
Prin încheierea nr.1583/15.03.2007, Înalta Curte de Casație si Justiție a dispus strămutarea dos.nr.- al Tribunalului Brașov la Tribunalul Timiș cu păstrarea actelor îndeplinite.
Prin încheierea din 20.03.2007, în dos. nr.-, Tribunalul Brașov, în baza adresei emisă de J, secția de contencios administrativ fiscal, prin care s-a admis cererea de strămutare formulată de reclamant si intervenientii, si a dispus scoaterea de pe rol a cauzei si înaintarea la Tribunalul Timiș unde a fost înregistrată la data de 28.03.2007, sub același nr.-.
Prin notele scrise atașate la dosar 25-29, pârâtul Consiliul Local prin reprezentantul său legal primarul orașului solicită respingerea acțiunii, invocând în principal perimarea ca urmare a suspendării judecății la data de 28.09.2004 si excepția autorității de lucru judecat cu trimitere la Sentința civilă nr.262/1999, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, irevocabilă prin Decizia civilă nr.277/R/C/1999 a Curții de Apel Pitești si excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prev. de art.5 din Legea nr. 29/1990.
Pe fondul cauzei arată că acțiunea reclamantului este nefondată, hotărârea contestată fiind adoptată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 69/1991, privind administrația publică locală, care abilitează autoritatea publică locală să stabilească structura organizatorică, statul de funcțiuni si organigrama întregului personal din cadrul aparatului propriu.
Tribunalul Timiș respinge acțiunea și cererile de intervenție prin sentința civilă nr.655/17.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-.
Cauza de față a fost înregistrată din nou pe rolul acestei instanțe sub nr-, urmare pronunțării Deciziei civile nr.183/20.02.2008 de către Curtea de APEL TIMIȘOARA și prin care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței civile nr.655/17.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-.
În rejudecare, s-a înregistrat la dosar cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului formulată de intervenienții, -, și, prin care s-a solicitat în esență admiterea acțiunii reclamantului.
Examinând în rejudecare acțiunea reclamantului raportat la actele - probe aflate la dosar, poziția exprimată de pârâți, cererile de intervenție în interesul reclamantului, dar și dispozițiile legale în materie, se constată că este întemeiată acțiunea reclamantului, sens în care se va admite, în baza celor ce urmează a fi expuse, argumente care conduc pe cale de consecință și la admiterea cererilor de intervenție al căror obiect este cererea de admitere a acțiunii principale, întrucât cererile de intervenție au fost formulate în interesul reclamantului și în susținerea acțiunii acestuia.
În primul rând, instituția perimării invocată de pârâtul Consiliul Local nu operează în cauză, deoarece conform încheierii de ședință din 28.04.2004, cauza a fost suspendată de drept prin existența certificatului nr.7189/13.07.2004 emis de ICCJ, prin care se confirma existența pe rolul acestei instanțe a unei cereri de strămutare si prin care s-a dispus suspendarea judecății în dos. nr.- (nr. vechi 1644/2004), până la soluționarea cererii de strămutare.
Nu este întemeiată nici excepția autorității lucrului judecat, excepție care a mai fost ridicată de pârât în dos.nr.2121/2000 al Tribunalului Sibiu și care a fost respinsă (fila 99 dos.nr.2121/2000 al Tribunalului Sibiu E. I - Încheiere de ședință din 31.07.2000), iar cu ocazia strămutării cauzei, Jad ispus prin Încheierea nr.1166/26.03.2002, odată cu strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul Sibiu la Tribunalul Brașov și păstrarea actelor îndeplinite.
Va fi respinsă si excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, în considerarea faptului că această procedură a fost legal îndeplinită, (fila 10 dos. Judecătoria Vâlcea dos. nr.5039/1999 -. I - copie cerere adresată de reclamant pârâtului Consiliul Local ), însă plângerea administrativă nu a fost rezolvată în termenul prevăzut de lege.
Pe fondul cauzei, tribunalul, apreciază că acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată este întemeiată, iar pe cale de consecință urmează a fi admisă pentru considerentele de fapt si de drept ce urmează:
Reclamantul a fost angajat din data de 01.01.1986, (fila 6 dos. Judecătoria Vâlcea dos. nr.5039/1999 -. I - carte de muncă) a deținut funcția de Inginer Sector în cadrul activității de Gospodărie Comunală, Zone al Primăriei,(fila 9 dosar nr. 5039/1999 -. I Judecătoria Vâlcea - atribuții de serviciu) fiind singurul cu studii superioare din cadrul activității, ocupând deci unicul post de specialist care organiza și coordona activitatea sectorului.
Obiectul dedus judecății în contencios administrativ îl constituie Hotărârea Consiliul Local al orașului nr. 49 din 25.10.1998, cu privire la care se solicită a se constata nulitatea absolută.
Raportat la data emiterii acesteia, 25 octombrie 1998, se impune analizarea legislației aplicabile, în vigoare în acel moment, anume dispozițiile din Legea nr. 69/1991 - legea administrației publice locale și cele din Hotărârea Nr. 103 din 29 februarie 1992 - pentru aprobarea regulamentului-cadru orientativ de funcționare a consiliilor locale, dacă au fost sau nu respectate, prin confruntarea cu actele - probe aflate la dosar, dar și cu depozițiile martorilor audiați în cauză.
În fapt, se reține că prin Hotărârea nr.49/25.10.1998 (fila 38 dos. Judecătoria Vâlcea nr.5039/1999 -. I.) Consiliul Local al orașului, Jud. V, a aprobat statul de funcțiuni pentru personalul de conducere al aparatului propriu si activităților subordonate, pentru un nr. de 62 posturi, din care 3 -personal de conducere, 14- aparat propriu, 3- personal de servire, 2-biblioteca, 30-gospodarie comunala, 7- alte activități (apărare civilă ) 3-Casa de Cultură, iar, ca urmare a acestei hotărâri au fost desființate două posturi la activitatea de gospodărie comunală fără nominalizare, conform anexei 1 la hotărâre, respectiv cel de inginer șef deținut de reclamant începând cu data de 01.07.1998 si cel de conducător auto deținut de intervenientul (fila 67 dos.nr.2121/2000 al Tribunalului Sibiu - Anexa 1 la hotărâre).
La baza acestei hotărâri au stat: referatul de specialitate al compartimentului organizare-personal salarizare prin care se propune desființarea a două posturi la sectorul sere, spatii si zone verzi; referatul compartimentului de gospodărie comunală, tehnic, investiții, acte care au avut în vedere încadrarea în limitele bugetare a activității de gospodărie comunală; HCL nr.46/1998, privind rectificarea bugetului local pe anul 1998, raportul comun de avizare al comisiilor pe domenii ale consiliului local, precum si avizul de legalitate al secretarului primăriei, (filele 51 - 62 dos. Judecătoria Vâlcea nr.5039/1999 -. ).
În conținutul Procesului-verbal din 24.10.1998 al Comisiei pentru Programul de dezvoltare economico-socială, buget-finanțe (filele 123-124 dos.nr.2121/2000 al Tribunalului Sibiu ), dar și în Raportul comun de avizare al comisiilor pe domenii (filele 36-37 dosar nr.- al Tribunalului Timiș ), se consemnează însă următoarele: "nu sunt de acord cu nominalizarea prezentată în referatul primarului" (filele 123-124 dos.nr.2121/2000 al Tribunalului Sibiu ).
În același sens redă și martorul (fila 144 dos.nr.2121/2000 al Tribunalului Sibiu ) situația privind acceptul consilierilor locali participanți la ședința din data de 25.10.1998 când s-a adoptat hotărârea atacată și anume: "hotărârea aprobată fără nominalizare".
Ulterior, prin Dispoziția nr.44/7.05.1999, primarul orașului, i-a desfăcut reclamantului contractul de muncă în condițiile art.130 al.1 lit.a M, începând cu data de 10.05.1999, ca efect al desființării postului de inginer sef sere, spatii si zone verzi, în baza HCL nr.49/1998.
Conform legii administrației publice locale, consiliile locale au competența materială generală în rezolvarea problemelor unităților administrativ teritoriale pe care le reprezintă, sau altfel spus, are inițiativa si hotărăște în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități publice locale sau centrale.
Din cadrul acestor atribuțiuni, potrivit art.20 lit. d din Legea nr. 69/1991 - privind administrația publică locală în vigoare la data adoptării hotărârii ce face obiectul acțiunii de față, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, organigrama, nr. de personal din aparatul propriu al consiliului, precum si regulamentul de organizare si funcționare al acestuia.
Totodată, aprobă organigramele si nr. de personal la regiile autonome si la serviciile publice de specialitate ale consiliului local.
In exercitarea acestor atribuțiuni, deci, inclusiv cea prevăzută la art.20 lit. d, consiliul local adoptă hotărâri.
Art.44 lit. u din Legea nr. 69/1991, abilitează primarul să elaboreze proiectul de statut al personalului, propune- persoane si salarizarea acestora si le supune spre aprobare consiliului local.
Așadar, revine autorității publice locale - în speță, - dreptul de a aprecia oportunitatea adoptării unor hotărâri care vizează organigrama si nr. de personal la regiile autonome si serviciile publice de specialitate din subordinea consiliilor locale, limitele dreptului de apreciere de care se bucură administrațiile publice sunt stabilite chiar prin lege, iar, în pricina de față instanța constată că aceste limite au fost depășite prin adoptarea hotărârii contestate de către reclamant, întrucât, consilierii locali și-au manifestat voința, așa cum rezultă din probele l-a care s-a făcut referire mai sus, în sensul: "hotărârea aprobată fără nominalizare", "nu este de acord cu nominalizarea prezentată în referatul primarului".
Față de poziția consilierilor locali rezultând din cele redate supra, se concluzionează în sensul că Anexa 1 la Hotărârea Consiliul Local al orașului nr.49/25.10.1998 nu a fost prezentată și discutată în ședința din 25 octombrie 1998 când a fost adoptată numai hotărârea atacată, fără anexa ei.
Hotărârea atacată este nelegală întrucât la adoptarea ei nu s-a avut în vedere acordul exprimat de consilieri față de tema dezbătută "aprobarea statutului de funcții și personal al Primăriei, incluzându-se la redactarea actului administrativ mențiunea privind: "reducerea de personalconform anexei 1 ce face parte integrantă la prezenta.", anexă al cărei conținut nu a fost legal supus dezbaterii și votului consilierilor locali, (filele 55 - 62 dos. Judecătoria Vâlcea. nr.5039/1999 -. I - Proces verbal încheiat la 25 octombrie 1998 în ședința ordinară a Consiliului Local ). Din conținutul acestui act rezultă că a fost dezbătută problema reducerii a două posturi din cadrul activității de Gospodărie Comunală, Zone, și s-a consemnat poziția exprimată: "Comisia nu este de acord cu nominalizarea salariaților prezentată în referatul de specialitate al compartimentului de resort din cadrul Primăriei", s-a votat Hotărârea nr.49 fără individualizarea reducerilor de posturi.
Așa încât, se concluzionează că Anexa 1 la Hotărârea Consiliul Local al orașului nr.49/25.10.1998, prin care este individualizat reclamantul pentru reducerea postului său, nu a fost aprobată în ședință și prin faptul includerii ei în conținutul hotărârii atacate, această din urmă hotărâre este nelegală.
La redactarea hotărârii nu s-a ținut cont de limitele obiectului fixat prin acordul consilierilor locali ce au supus dezbaterii și votat apoi, doar cu privire la reducerea unor posturi fără nominalizarea ce apare în conținutul Anexei 1 care face parte din hotărâre conform redactării actului administrativ.
, dreptul de apreciere sau puterea discreționară a autorităților administrației publice reprezintă o anumită libertate de care se bucură administrația publică în activitatea de organizare a executării si de executare în concret a legilor, însă în cadrul controlului de legalitate, instanța de contencios administrativ este chemată să verifice dacă administrația publică nu s-a îndepărtat prin actul emis de scopul legii, sau altfel spus, dacă prin actele administrativ săvârșite nu s-au urmărit cumva, scopuri străine interesului general, săvârșind astfel un exces sau deturnare de putere, care reprezintă intr-adevăr un viciu de legalitate, ipoteză în care actul administrativ va fi anulat. În această manieră nelegală și abuzivă s-a procedat față de reclamant.
Nemulțumirea reclamantului, reală fiind, este generată în principal de pierderea locului său de muncă,deci a sursei de subzistență, iar hotărârea contestată cuprinde o măsură referitoare la persoana reclamantului, conform anexei 1 la hotărâre, individualizând desființarea postului de inginer șef deținut de reclamant începând cu data de 01.07.1998 (fila 67 dos.nr.2121/2000 al Tribunalului Sibiu - Anexa nr. 1 la Hotărârea 49/1998), anterior chiar datei de pronunțare a hotărârii atacate - 25.10.1998, și sub acest aspect fiind nelegală hotărârea, iar Decizia de desfacere a contractului de muncă al reclamantului nr.44/7.05.1999, (fila 24 dos.nr.2121/2000 al Tribunalului Sibiu ) în condițiile art.130 lit. a CM, se bazează pe hotărârea a cărei anulare se solicită în cauza de față a se dispune, pe Hotărârea Consiliul Local al orașului nr.49/25.10.1998.
Întrucât se constată că HCL nr.49/25.10.1998, este nelegală, în temeiul art.27 din Legea nr. 554/2004 care stabilește faptul că vor continua cauzele aflate pe rolul instanței la data intrării în vigoare a prezentei legi, să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței (acțiune introdusă la data de 26 mai 1999), raportat la art.1 din Legea nr.29/1990, prevederile art. 26-27, art.29-33 și art.41-47 din Hotărârea Nr. 103 din 29 februarie 1992 - pentru aprobarea regulamentului-cadru orientativ de funcționare a consiliilor locale, acțiunea reclamantului va fi admisă conform dispozitivului care face parte integrantă din prezenta hotărâre, precum și cererile de intervenție formulate de intervenienți în interesul reclamantului, în baza dispozițiilor art. 49 alin.3, art. 51 și art.53 Cod procedură civilă, precum și în baza prevederilor art. 998 și art.999 Cod civil, în sensul admiterii acțiunii principale, în baza aceleiași argumentații expuse supra în considerentele de față, constatând și aplicabilitatea următoarelor dispoziții legale în vigoare la data emiterii Hotărârii Consiliul Local al orașului nr. 49/25.10.1998, atacată în prezenta cauză.
Legea Nr. 69 din 26 noiembrie 1991- Legea administrației publice locale "Secțiunea a 2-a - Atribuțiile consiliilor locale: art. 21 Consiliul local are inițiativă și hotărăște, cu respectarea legii, în problemele de interes local, cu excepția celor care sânt date prin lege în competența altor autorități publice.
Consiliul local are următoarele atribuții principale:
d) stabilește statutul personalului, organigramele și numărul de personal, la propunerea primarului;
l) asigură buna funcționare a serviciilor de gospodărie comunală, transport local și rețele edilitare;
o) organizează serviciile publice în condiții de operativitate și eficiență;
ț) asigură apărarea ordinii publice, respectarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale cetățenilor;
ART. 27: Dezbaterile din ședințele consiliului se consemnează într-un proces-verbal, semnat de președinte, de secretar și de cel puțin 3 consilieri.
Procesul-verbal se depune într-un dosar special al ședinței respective, care va fi sigilat și semnat de președinte, secretar și de consilierii menționați la alin. 1.
ART. 32: Problemele înscrise pe ordinea de zi a ședinței consiliului nu pot fi dezbătute dacă nu sânt însoțite de raportul de specialitate al compartimentului de resort al administrației publice locale.
ART. 33: Consilierii răspund solidar pentru activitatea consiliului din care fac parte și pentru hotărârile acestuia. De asemenea, fiecare consilier răspunde pentru propria activitate desfășurată în exercitarea mandatului.
ART. 49: Secretarul îndeplinește, în condițiile legii, următoarele atribuții principale:
a) participă la ședințele consiliului local;
b) avizează proiectele de hotărâri ale consiliului local;"
În ceea ce privește pârâții persoane fizice chemate în judecată, raportat la implicarea acestora în adoptarea hotărârii nelegale, mai exact în redactarea ei, văzând dispozițiile legale precizate supra în considerentele de față, precum și cele ce urmează, se constată următoarele:
Pârâtul a avut funcția de Secretar, pârâtul a fost Președinte de ședință la data adoptării hotărârii și pârâtul a întocmit referatul nr.3606/20.10.1998 (fila 227 dosar nr.2121/2000 al Tribunalului Sibiu E. II), act pe baza căruia s-a justificat emiterea hotărârii. Ca atare este evidentă implicarea lor raportat la atribuții și pe cale de consecință răspunderea și patrimonială pentru activitatea profesională desfășurată. Actul nelegal a fost semnat de către cei doi pârâți și în calitățile lor de Secretar și Președinte de ședință, iar prin adăugarea în act a referirii la Anexa 1 ca făcând parte din hotărâre, hotărârea în sine a devenit nelegală și abuzivă conform celor prezentate supra, nereprezentând voința manifestată de consilierii locali la data ședinței.
Referitor la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciile aduse reclamantului prin adoptarea hotărârii nelegale, văzând poziția constantă manifestată de pârâți pe parcursul celor aproape zece ani de când se judecă reclamantul ca urmare a acestei vehemente opoziții a pârâților, cererea este întemeiată constatând că reclamantul a fost lipsit de locul său de muncă urmare adoptării acestei hotărâri nelegale (indicarea ei este în conținutul deciziei de desfacere a contractului de muncă al reclamantului ca fundament), precum și dispozițiile în vigoare la data introducerii acțiunii, 26 mai 1999, respectiv: Legea Nr. 29 din 7 noiembrie 1990 Legea contenciosului administrativ
"ART. 1 Orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Se consideră refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege și faptul de a nu se răspunde petiționarului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii respective, dacă prin lege nu se prevede un alt termen.
ART. 11: Instanța, soluționând acțiunea, poate, după caz, să anuleze, în total sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea administrativă să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris. Instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
În cazul admiterii cererii, instanța va hotărî și asupra daunelor materiale și morale cerute.
ART. 12: În cazul în care cel vătămat a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, întinderea pagubei nefiindu-i cunoscută la data judecării acțiunii de anulare, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei.
ART. 13: Acțiunile în justiție, prevăzute în prezenta lege, vor putea fi formulate și personal împotriva funcționarului autorității pârâte, care a elaborat actul sau care se face vinovat de refuzul rezolvării cererii, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă va putea fi obligată la plata daunelor, solidar cu autoritatea administrativă.
Persoana acționată astfel în justiție poate chema în garanție pe superiorul său ierarhic de la care a primit ordin scris să semneze actul, a cărui legalitate - totală sau parțială - este supusă judecății."
Despăgubirile includ atât atingerea adusă dreptului reclamantului la locul său de muncă, dar și dreptul la propria sa imagine, demnitate, onoare. Stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudicii aduse onoarei sau demnității unei persoane presupune o apreciere subiectivă din partea judecătorului care, însă, trebuie să aibă în vedere anumite criterii obiective rezultând din cazul concret dedus judecății, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii aduse acestora.
În cazul de față, de aproape zece ani reclamantul se judecă fiindu-i grav afectată situația profesională, socială și implicit familială, prin măsura dispusă împotriva sa în baza actului administrativ nelegal care a fundamentat pierderea locului său de muncă. Pentru cei zece ani calculând venitul mediu de care a fost lipsit se ajunge cu prisosință la suma de 60.000 lei stabilită de instanță cu titlu de despăgubiri incluzând astfel în această sumă atât daune materiale cât și morale, conform art. 12 din legea contenciosului administrativ în vigoare în momentul introducerii acțiunii.
În cauză au declarat recurs pârâții Consiliul Local al orașului, și solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Recurenții critică prima instanță cu aplicarea art.304 pct.7 și pct.9 Cod procedură civilă, arătând că nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere din conținutul acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. 1415/2003 conexat la acest dosar, când reclamantul a solicitat si dispunerea reintegrării in funcția deținuta anterior desfacerii contractului prin Dispoziția nr. 44/1999.
Instanța de fond nu a intrat in cercetarea fondului pe acest capăt de cerere, omițând sa se pronunțe, impunându-se casarea cu trimitere, in baza alin.2 al art. 312 Cod procedură civilă.
A doua critică o reprezintă nepunerea in discuția pârtilor a admiterii, in principiu, a cererilor de intervenție accesorie, depuse pentru prima in rejudecare.
Dacă se va trece peste acest aspect, recurenții solicită să se constate că, greșit instanța de fond a admis, in principiu, toate cererile de intervenție accesorie, întrucât ele sunt formulate pe o cerere principală cu caracter strict personal,in materia contenciosului administrativ, unde s-a cerut anularea unui act administrativindividualsi nu normativ, astfel încât, acești intervenienți accesorii nu dovedesc un interes legitim in a sprijini acțiunea personală a reclamantului, cu atât mai mult cu cât prin hotărârea atacată nu a fost lezat un interes, obștesc, general, ci se adresează aparatului consiliului local, care urma a fi restructurat, pe baza aprecierii oportunității acestei măsuri, ca putere discreționară lăsată la aprecierea consiliului local, în limitele legii.
Aceste cereri de intervenție, fiind lipsite de interes, urmau a fi respinse cainadmisibileintr-o asemenea acțiune.
Un alt aspect nelegalitate îl constituie nemotivarea respingerii excepției invocată la fond, si anume excepția autorității lucrului judecat.
Singura motivație a respingerii excepției, ca neintemeiată, ar fi ca această excepție a fost respinsă de Tribunalul Sibiu, iar SJ a dispus rejudecarea cauzei de la acest tribunal la Tribunalul Brașov, cu păstrarea actelor îndeplinite.
Această motivație nu este legală deoarece si acea sentința in care s-au păstrat actele a fost casată, la rândul ei, in întregime, instanța de fond a rejudecat procesul după casareatotalăcu rejudecare,nefiind ținută de rezolvăriledate pricinii de către o altă instanță a cărei hotărâre a fost, în întregime casată.
Pe fondul litigiului, recurenții susțin nelegalitatea sentinței pentru că s-a pierdut din vedere obiectul dedus judecății și anume dacă Hotărârea nr. 49/1998 este legala, daca reclamantul a fost vătămat intr-un drept fundamental recunoscut de lege, strict prin adoptarea acestei hotărâri, adică daca sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.l din Legea nr. 29/1990.
Deși instanța de fond face o temeinica verificare a legalității hotărârii atacate, raportat la actele normative in vigoare in momentul adoptării hotărârii atât ca legalitate cat si ca oportunitate, deși verifică și condițiile de formă pe care le retine ca fiind valabile, totuși, cu o motivare contradictorie si de la sine putere,inventează un motiv nedovedit,ba de nelegalitate, ba de neoportunitate - care ar fi condus la "viciu de nelegalitate" al actului contestat.
Astfel, instanța de fond, fără probe sau uneori cu o apreciere eronata a probelor si, mai mult, încălcând legea, ajunge la concluzia ca hotărârea autorității noastre este nelegala deoarece la redactarea ei nu s-a ținut cont de^limitele obiectului fixat prin acordul consilierilor locali".
Considera Tribunalul Timiș caAnexa 1la Hotărârea Consiliului Local prin care este individualizat reclamantul (??) pentru reducerea postului sau,"nu a fost aprobata in ședința si prin faptul includerii ei in conținutulhotărârii atacate".
În alta ordine de idei, instanța de fond a considerat, deși nu a fost învestită cu procedura înscrierii in fals, ca anexa nr. 1este falsa, adică a fost fabricată altfel decât ar fi fost supusa spre aprobare in forma de proiect.
Aceasta concluzie la care ajunge instanța este nelegală, bizară, nedovedită, izvorâtă dintr-o apreciere eronată a probelor si combătută atât de înscrisurile aflate la dosar cat si de normele de drept in ce privește condițiile de valabilitate a unui act administrativ.
Hotărârea nr. 49/1998, ca act administrativ adoptat de către un organ colectiv, (Consiliul Local ), pentru a fi legală trebuie să îndeplinească atât condiții de fond cat si condiții de formă - a) condiții de fond: actele administrative să fie emise cu respectarea competenței materiale și a competenței teritoriale, în condițiile și la termenele expres prevăzute de actele normative care reglementează domeniul de activitate ce face obiectul măsurii adoptate de autoritatea administrației publice locale; b)condiții de formă: actele administrative să aibă formă scrisă, să conțină atât în preambul, cât și în dispozitiv, toate informațiile necesare pentru identifica autoritatea emitentă, destinatarul actului, măsura adoptată termenul și condițiile în care se execută măsura dispusă, sigiliul autorități sau ștampila, numărul actului și numărul de înregistrare al actului administrativ, data emiterii etc.
Instanța de fond admite ca această hotărâre atacată îndeplinește condițiile de fond insa considera, caviciu de legalitate, ca voința organului colectiv nu a fost de a nominaliza reclamantul ca persoane individualizându-l in Anexa nr. și că, de fapt, Anexa 1 nu a fost aprobată.
Apoi se contrazice si concluzionează ca această anexa ar fi fost aprobata dar fără individualizarea reclamantului in sensul ca consiliul local ar fi aprobat, totuși, reducerea unor posturi dar fără nominalizarea ce apar in conținutul Anexei 1.
Recurentul solicită să se observe că obiectul Hotărârii nr.49/1998, îl constituie "Aprobareastatului de funcții.urmare a reducerii de personal prin desființarea a doua posturi de la activitate; motiv de nelegalitate îl constituie de gospodărie comunală sector sere-spatii si zone verzi".
Or, acesta îl reprezintă tocmai Anexa 1, așa cum este depusa 1 dosar, ca parte integranta din hotărâre, anexa pentru care nu s-a constatat vreun fals si, mai mult, care este menționată in art. 1 al hotărârii nr. 49.
Instanța de fond este indusă in eroare de poziția unor consilieri din timpul dezbaterilor (deci inainte de luarea deciziei in plen) si a comisiilor de specialitate care pe buna dreptate nu au fost de acord cu nominalizarea salariaților (indicarea lor in hotărâre ca persoane fizice).Aceasta deoarece de esența restructurării unei activități este reducerea posturilor si nu a persoanelor individualizate. Acest aspect a fost luat in vedere de către unii consilieri locali in ședința si in rapoartele comisiilor de specialitate, adică să nu apară in hotărâre si in anexa numele persoanelor, o selecție a acestora, deoarece, in acel caz, hotărârea ar fi fost nelegala).
Prin hotărârea consiliului local s-a aprobat reducerea a două posturi care sunt prevăzute in anexa, intrucat o decizie de restructurare trebuie sa vizeze de la inceput posturile care se desființează, acestea trebuie sa fie identificate pentru ca restructurarea sa poată fi decisa direct, decizie ce aparține consiliului local.
Întrucât competenta privind stabilirea organigramei, statutul de personal si numărul de personal aparține consiliului local, fapt reținut corect de către instanța de fond, acestea trebuie sa fie propuse si prezentate consiliului local in faza de proiect, cu îndeplinirea formelor procedurale anterioare adoptării actului, de către persoanele cu competență legală: propunere -primar, referat -compartiment de resort, avizul (Raportul) - comisiilor de specialitate etc. Toate aceste forme, operațiuni tehnico-materiale au fost intocmite in conformitate cu legea, asa cum retine si instanța de fond.
Nu poate instanța să susțină ca autoritatea noastră a hotărât sa se aprobe Anexa 1 fără precizarea posturilor ce urmau a fi restructurate cand tocmai acesta a fost obiectul hotărârii si implicit finalitatea restructurării celor doua posturi ce nu mai apar in statul de funcții, aprobat in unanimitate.
In caz contrar s-ar fi aprobat o hotărâre nelegala, adică in cazul in care nu s-ar fi aprobat statul de funcții cu numărul de personal existent dupa reducerea celor doua posturi, intrucat competenta aprobării posturilor desființate aparține consiliului local si nu primarului care poate doar propune aceasta măsura.
Mai mult, chiar si in cazul in care comisiile de specialitate s-ar fi referit la individualizare persoane, in sensul ca sa nu fie prevăzut expres in statul de funcții postul reclamantului si al șoferului, (ceea ce ar fi contravenit ideii de restructurare care se face pe post) iar consiliul local aproba statul de funcții in forma prezentata in proiect, fara sa cont de avizul acestor comisii, in cazul in care avea cvorumul necesar, hotărârea era legala, deoarece instanța de fond omite ca acest raport (aviz) al comisiei de specialitate esteconsultativ. Astfel, instanța de fond trebuia sa cont de decizia luata in plen, dupa dezbateri, ca fiind cea dorita de deliberativ, si nu sa dea importanta acestor raporturi ale comisiilor de specialitate cu rol consultativ, cu atat mai mult cu cat acești consilieri in final au votat hotărârea si anexa, asa cum au fost intocmite in faza de proiect si ulterior redactate.
Potrivit legislației în materie, un consiliu local nu poate dezbate un proiect de hotărâre dacă nu este însoțit de avizele comisiilor de specialitate ale consiliului.
Dar, consiliul local nu este obligat să urmeze acele avize, având deplina libertate în adoptarea hotărârii.
Văzând procesul verbal al ședinței consiliului local, se poate constata ca autoritatea deliberativa, cu unanimitate de voturi, a adoptat Hotărârea nr. 49 in integralitate, implicit si Anexa 1, care face parte integranta din hotărâre, reprezentând exact scopul intrunirii consiliului local si obiectul acestui act administrativ.
Deoarece instanța nu a găsit motive de nelegalitate pe fond ale hotărârii atacate (măsura reducerii de personal este legala si oportună), intrucat au existat si formele procedurale anterioare, concomitente si ulterioare adoptării hotărârii, forma actului este legala, atat ca si condițiead validitatemcat si ad probationem, considera totuși ca voința consiliului local nu a fost de a nominaliza posturile reduse ce apar in Anexa 1 si, mai grav, concluzionează ca Anexa 1 nu a fost prezentata si discutata in ședința din 25 octombrie, deci nu exista, fiind fabricata.
Deoarece nu a fost inscrisă in fals si nu s-a făcut vreo proba in acest sens, s-a confruntat procesul verbal al ședinței din care se observa ca reținerile instanței sunt eronate: proiectul de hotărâre cu Anexa 1 (statul de funcții) au fost prezentate consiliului si dezbătute pe larg, in urma dezbaterilor fiind aprobate in unanimitate, in forma in care este redactata hotărârea si depusa ca proba la dosar.
Ca au avut loc si discuții cu privire la nenominalizarea persoanelor al căror post urma sa fie restructurat in anexa este adevărat, insa pe de o parte, acești consilieri s-au referit la neindividualizarea persoanei in anexa, iar ceea ce este important este ca, in final, dupa dezbateri, hotărârea s-a aprobat in unanimitate, așa cum a fost prezentata instanței.
Instanța de fond omite ca actul administrativ este un act de voința cu caracter deliberativ, constituit in scopul producerii unor efecte juridice. Acest act presupune acțiunea conștienta si voita a autorului sau, neputând avea un caracter intâmplător. Si alte activități administrative au un caracter volițional, ex. operațiunile tehnico-materiale (avizele) insa diferența dintre aceste operațiuni si actele de drept administrativ rezida in scopul urmărit prin actele juridice si anume producerea efectelor juridice.
La rândul ei, voința din aceste acte trebuie sa intrunească mai multe caracteristici: sa fie intenționata, manifestata, sa aibă un dublu caracter, sa fie autonoma si neviciata.
Caracterul intenționat al voinței din actele administrative presupune prefigurarea sau reprezentarea scopului acțiunii si acceptarea rezultatelor produse prin realizarea actului.
Ca autoritatea pârâtă a dorit adoptarea acestei hotărâri rezulta si din conduita acesteia atât după adoptarea hotărârii pana la introducerea acțiunii cat si după introducerea acțiunii, având in vedere si caracterul hotărârii adoptate de act administrativ individual, adresat aparatului propriu al consiliului local si activităților subordonate aceștia, la acea vreme.
Daca autoritatea pârâtă nu ar fi aprobat, in unanimitate, restructurarea celor doua posturi cu modificarea implicită a organigramei si a statului de funcții, si ar fi aflat, in cel mai scurt timp, din lecturarea procesului verbal de ședința in ședința imediat următoare, ca voința acesteia a fost alterată prin adăugarea unei anexei 1 de care nu am fi avut cunoștință, in faza de proiect, sau că aceasta anexa nu ar fi fost aprobata prin faptul includerii ei in conținutul hotărârii (așa cum concluzionează instanța fără nici o dovada in acest sens) aveam posibilitatea sa procedam la revocarea acestui act, (înainte de introducerea acțiunii, având destul timp pana la acel moment - an 1999), având in vedere ca este un act administrativ individual emis în temeiul uneiputeri discreționarea autorității publice (modificarea organigramei primăriei si aprobarea statului de funcții, prin hotărâre a consiliului local) si nu emis în temeiul uneiputeri publice legatea autorității publice.
Ca autoritatea pârâtă a aprobat restructurarea celor două posturi, aprobând implicit statul de funcții așa cum este prezentat in anexa 1, o reprezintă si atitudinea pârâtei din proces, in sensul că prin întâmpinările si concluziile de respingere a cererii reclamantului a susținut ca hotărârea cu anexa nr. 1 este cea aprobata de pârâtă si reprezintă manifestarea sa de voință, pe baza legii si cu respectarea acesteia, astfel încât a înțeles sa confirme hotărârea ce formează obiectul judecații (prin confirmare înțelegându-se manifestarea sa de voință prin care ne menținem un act administrativ emis anterior).
Astfel, hotărârea fiind legală, aprobarea noului stat de funcții fiind necesară ca urmare a reducerii de personal pentru încadrarea in prevederile bugetului local pe anul 1998, rectificat si datorită faptului că prin acesta hotărâre nu s-a dispus nicio măsură cu privire strict la persoana reclamantului (nu este nominalizat), nu s-a probat ca hotărârea este de natura a-l vătăma într-un drept fundamental, astfel ca nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, pentru admiterea acțiunii.
De reținut că nu această hotărâre a vătămat direct reclamantul, ea nu a produs efecte juridice către reclamant, deoarece nu a existat un raport juridic administrativ intre pârâtă și reclamant, acesta nefăcând dovada dreptului recunoscut de lege care i-a fost vătămat. Hotărârea a creat raporturi juridice intre consiliu si aparatul propriu acestuia. Că este așa o dovedește si faptul ca reclamantul a introdus acțiunea după ce s-a emis Dispoziția nr. 44/1999.
Actul administrativ care a produs efecte prin pierderea locului de muncă a fost Dispoziția nr. 44/07.05.1999. Aceasta dispoziție a fost atacată de reclamant si prin hotărârile irevocabile aflate la dosar i s-a respins acțiunea. Având in vedere ca un motiv care a stat la baza emiterii dispoziției este Hotărârea nr. 49/1998, in momentul soluționării cauzelor ce au privit nelegalitatea dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu, instanțele au verificat, indirect, si legalitatea acestei hotărâri, concluzia fiind aceeași: hotărârea este legală. Că această hotărâre nu a vătămat reclamantul intr-un drept al său, o constituie si atitudinea sa, de pasivitate, in sensul că a formulat acțiunea după ce s-a luat măsura incetării raporturilor sale de serviciu, deci după emiterea Dispoziției nr.44/07.05.1999, ale cărei efecte s-au răsfrânt direct, l-au privit personal. Reclamantul avea posibilitatea să solicite nelegalitatea dispoziției si pe motivul că trebuia să i se ofere un alt post, conform cu pregătirea sa si astfel nu-si pierdea locul de muncă, insă acesta nu a fost interesat, probabil, de acest aspect.
Nelegala este si hotărârea instanței prin care pârâta a fost obligată sa acorde despăgubiri, atât materiale cat si morale.
Aceste despăgubiri acordate de instanța nu reprezintă repararea pagubei pricinuita prin adoptarea hotărârii atacate ci eventual, puteau fi solicitate in cazul anularii dispoziției de desființare contractului de munca.
Nu Hotărârea nr. 48/1998 a creat o pagubă reclamantului, (nefiindu-i opozabilă, nu a produs efecte asupra reclamantului), ci dispoziția de desfacere a contractului de munca.
Pe de altă parte, chiar daca instanța consideră ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1999, instanța de fond trebuia sa observe ca reclamantul a formulat cererea de despăgubiri cu mult peste termenul de prescripție prevăzut de legea speciala a contenciosului administrativ, respectiv un an de la data când trebuia sa cunoască sau de când a cunoscut prejudiciul.
Având in vedere ca instanța de fond a calculat prejudiciul ca fiind venitul mediu de care reclamantul a fost lipsit ca urmare a pierderii locului de munca, este indubitabil ca reclamantul cunoștea întinderea pagubei la data judecării acțiunii in anulare, deci putea formula acțiunea in despăgubiri în termen de un an de la aceasta data, începând din anul 1999. Daca instanța considera ca termenul ar fi de trei ani, se poate constata ca si acest termen este depășit, acțiunea fiind introdusa abia in anul 2003, in dosarul nr. 1415/2003.
Această cerere este si netemeinica cu atât mai mult cu cat pârâții-recurenți, persoane fizice, nu au prejudiciat reclamantul prin întocmirea si semnarea actelor, operațiuni ce intra in atribuțiile lor de serviciu.
Temeiul acțiunii de acordare despăgubiri, are la baza răspunderea civila delictuala a acestor funcționari. Atâta timp cat actele întocmite de aceștia, dupa cum urmează: paratul a întocmit referatul in conformitate cu rezoluția primarului, propunând restructurarea activității de sere prin reducerea celor doua posturi: postul de inginer si postul de șofer, in conformitate atât cu Legea administrației publice locale cat si cu dispozițiile Legii nr. 10/1972, in vigoare in acel moment. Mai mult, acesta nu reprezintă o operațiune materială, o propunere care nu produce efecte prin ea insăși, consiliul local având posibilitatea să nu țină cont de această propunere, daca motivele nu sunt legale si oportune. Ceilalți doi parați, președintele de ședința si secretar, nu au acționat abuziv, nu s-a dovedit ca au falsificat hotărârea adăugând, prin redactare, anexa 1 sau adăugând in act referirea la anexa nici ca au vreo culpa in semnarea acestui act care nu ar fi fost redactat întocmai cu voința decizionala a deliberativului.
Nu există nicio probă in dosar cu referire la existența vreunei culpe nici a vreunei fapte care să conducă la falsificarea sau semnarea acestui având cunoștință că nu este conform cu voința consiliului local, scopul legii fiind prejudicierea reclamantului.
Nefiind dovedite faptele acestor funcționari, culpa in falsificarea înscrisurilor, atât materială cat si intelectuală, precum si legătura de cauzalitate intre fapta si prejudiciul suferit de către reclamant, nu se retin condițiile răspunderii civile delictuale a acestor pârâți, temeiul admiterii acțiunii in despăgubiri a reclamantului, acest capăt de cerere urmând a fi respins ca neîntemeiat si nedovedit, cu atât mai mult cu cât s-a arătat si dovedit ca prejudiciul suferit nu este dovedit ca urmare a adoptării hotărârii in litigiu. Sub alt aspect al nelegaității, instanța a stabilit o sumă fără suport probațional din care să reiasă obiectiv, că aceasta este reală și direct proporțională cu așa-zisul prejudiciu suferit ca urmare a adoptării hotărârii atacate, au conchis recurenții.
Examinând recursurile pârâților în raport cu motivele invocate și cu cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că sunt fondate, motiv pentru care se admit împotriva sentinței civile nr.981/25.XI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, se modifică sentința în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulată de reclamantul împotriva pârâților Consiliul Local al orașului, și. Va fi obligat reclamantul la 25.000 lei cheltuieli de judecată față de recurentul Consiliul Local al orașului, reprezentând onorariu de avocat în ambele instanțe. Va respinge cererile de intervenție formulate în interesul reclamantului de către intervenienții, G, -, și, entru p. că:
Prin hotărârea nr.49/25.1998 emisă de Consiliul Local al orașului, ce face obiectul acțiunii, a fost aprobat statul de funcțiuni pentru personalul de conducere a aparatului propriu si activităților subordonate, pentru un nr.de 62 posturi, din care 3 -personal de conducere, 14-aparat propriu, 3-personal de servire, 2-biblioteca, 30-gospodarie comunala, 7- alte activități (apărare civilă ) 3-Casa de Cultura, iar, ca urmare acestei hotărâri au fost desființate două posturi la activitatea de gospodărie comunală conform anexei 1 la hotărâre, respectiv cel de inginer sef deținut de reclamant si conducător auto deținut de numitul.
Potrivit art.2 din hotărârea contestată, începând cu aceeași dată, s-au blocat, până la sfârșitul anului 1999, toate posturile existente in statul nominal de funcții cu excepția postului vacant de analist programator-ajutor.
La baza acestei hotărâri au stat: referatul de specialitate al compartimentului organizare-personal salarizare prin care se propune desființarea a două posturi la sectorul sere, spatii si zone verzi; referatul compartimentului de gospodărie comunala, tehnic, investiții, acte care au avut in vedere încadrarea in limitele bugetare a activității de gospodărie comunala; HCL nr.46/1998, privind rectificarea bugetului local pe anul 1998, raportul comun de avizare al comisiilor pe domenii ale consiliului local, precum si avizul de legalitate al secretarului primăriei.
Ulterior, prin Dispoziția nr.44/7.05.1999, primarul orașului, i-a desfăcut reclamantului contractul de muncă în condițiile art.130 al.1 lit.a M, începând cu data de 10.05.1999, ca efect al desființării postului de inginer șef sere, spatii si zone verzi, conform HCL nr.49/1998.
Din conținutul dispoziției nr.44/1999 emisă de pârâtul Consiliul Local al orașului rezultă că măsura desființării postului din statul de funcții, de natura celui ocupat de salariatul în cauză, a fost determinată de restructurarea activității gospodărie comunală, de mijloacele financiare de care a dispus unitatea în urma rectificării bugetului local al orașului cât și încadrarea în limita fondurilor bugetare alocate.
Hotărârea nr.49/1998 sus-menționată, atacată în cauză, a fost emisă în conformitate cu prevederile art.20 alin.2 lit.și e coroborate cu art.44 alin.1 lit.u și art.28 alin.1 din Legea nr. 69/1991 republicată privind administrația publică locală.
Art.44 alin.1 din Legea nr. 69/1991 republicată, în vigoare la data emiterii hotărârii atacate de reclamant a reglementat atribuțiile principale ale primarului la art.44 lit.u prevăzându-se că este abilitat legal să elaboreze proiectul de statut al personalului, că propune structura organizatorică, numărul de personal și salarizarea acestuia și că le supune spre aprobare consiliului local.
Art.20 alin.2 din aceeași lege a prevăzut atribuțiile consiliului local, reglementându-se la art.20 alin.2 lit.d și e, dispoziții pe care se întemeiază hotărârea din litigiu, atribuțiile de a " aproba, la propunerea primarului, organigrama, numărul de personal din aparatul propriu al consiliului, precum și regulamentul de organizare și funcționare a acestuia. De asemenea, aprobă organigramele și numărul de personal la regiile autonome și la serviciile publice de specialitate ale consiliului local; e) aprobă bugetul local, formarea, administrarea, și executarea acestuia; aprobă virările de credite și modul de utilizare a rezervei bugetare; aprobă împrumuturile și contul de încheiere a exercițiului bugetar".
Art.28 alin.1 din Legea nr. 69/1991, invocat în hotărârea consiliului local dispune că, în exercitarea atribuțiilor ce-i revin, consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de funcționare a consiliului cere o altă majoritate.
Hotărârea nr.49/1998 s-a luat cu votul majorității consilierilor prezenți, adică cu 12 voturi pentru, așa cum se consemnează în partea de considerente a hotărârii și cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 25.1998, în ședința ordinară a Consiliului Local, convocată prin dispoziția primarului cu nr.106/1998, în care proiectul ordinii de zi a cuprins și Proiectul de hotărâre cu privire la aprobarea statului de funcții și de personal al primăriei orașului începând cu data de 1.11.1998, urmare a rectificării bugetului local pe anul 1998.
Din procesul verbal încheiat la 25.1998, susmenționat, se constată că, pe marginea materialelor privind proiectul de hotărâre legat de noul statut de funcții au avut loc discuții și după supunerea la vot, proiectul de hotărâre, în forma prezentată și în unanimitate de voturi, respectiv voturi "pentru = 12", s-a adoptat hotărârea nr.49/1998, cu anexă la hotărâre statul de funcții valabil cu 1.XI.1998 pentru un număr total de 62 posturi.
Deci, hotărârea nr.49/1998 a fost emisă conform votului exprimat de cei 12 consilieri locali prezenți la ședința consiliului local, menționându-se la alin.2 al Procesului-verbal din 25.1998, că numărul total de consilieri în funcție este de 12.
În concluzie, raportat la caracterul declarativ al activității consiliului local, ca organ al administrației publice locale, conform art.5 alin.1 din Legea nr. 69/1991 republicată, hotărârea nr.49/1998 emisă de pârâtul Consiliul Local al orașului este legală atât din punct de vedere al competenței acestuia în materia în care s-a elaborat cât și în privința cvorumului, prevăzut de art.28 alin.1 din lege.
Atâta timp cât actul administrativ de autoritate analizat îndeplinește cerințele de legalitate prevăzute în Legea nr. 69/1991, în privința adoptării sale, Curtea de APEL TIMIȘOARA constată că soluția Tribunalului Timiș este neîntemeiată în ceea ce privește reținerile că Anexa nr.1 la hotărârea nr.49/1998 nu a fost prezentată și discutată în ședința din 25.1998, când s-a adoptat numai hotărârea atacată, fără anexă, că hotărârea este nelegală pentru că la adoptarea ei nu s-a avut în vedere acordul exprimat de consilieri față de tema dezbătută, că Anexa nr.1 la hotărârea consiliului local, prin care este individualizat reclamantul pentru reducerea postului său, nu a fost adoptată în ședință și prin faptul includerii ei în conținutul hotărârii atacate, această din urmă hotărâre este nelegală, pentru că ceea ce este de verificat în contencios administrativ este conformitatea actului administrativ cu legea, ceea ce s-a dovedit în cauză.
considerentelor primei instanțe rezultă de altfel și din constatarea că hotărârea nr.49/1998 nu a fost declarată falsă în cadrul vreunui proces penal pentru a se pune problema fictivității unor consemnări din conținutul său.
De altfel, Procesul-verbal al ședinței ordinare a pârâtului Consiliul Local al orașului consemnează expres, la pagina 6, ultimul alineat, că s-a adoptat hotărârea nr.49, cu anexă la hotărâre statul de funcții, valabil cu 1.XI.1998, pentru un număr total de 62 de posturi, ceea ce s-a consemnat apoi la art.1 din hotărârea atacată.
În consecință, se constată că sentința civilă pronunțată de Tribunalul Timiș este neîntemeiată, astfel că se admit recursurile pârâților așa cum s-a menționat anterior, cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respingându-se acțiunea ca nefondată sub toate aspectele, reținându-se totodată că hotărârea Consiliul Local al orașului nici nu îndeplinește cerința art.1 alin.1 din Legea nr. 29/1990, în temeiul căreia s-a promovat acțiunea, deci nu este vătămătoare pentru reclamant, întrucât desfacerea contractului de muncă s-a realizat printr-o altă măsură luată de pârât, în condițiile Codului muncii, ce a făcut obiectul altei judecăți.
Din punct de vedere al contenciosului administrativ, reglementat de Legea nr. 29/1990, hotărârea nr.49/1998 se putea înscrie în noțiunea de acte sau operațiuni administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ dedus judecății, conform art.11 din lege, respectiv a măsurii de desfacere a raportului de muncă al reclamantului, dar numai în ipoteza când acest litigiu ar fi fost de competența instanței de contencios administrativ.
Deci, în concluzie, hotărârea nr.49/1998 nu este vătămătoare pentru reclamant în sensul legii, astfel că, urmare la admiterea recursurilor pârâților, acțiunea se respinge, aceeași soluție pronunțându-se și față de cererile de intervenție în interesul reclamantului formulate de intervenienții, G, -, și.
Raportat la soluția dată cauzei, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reclamantul va fi obligat la 25.000 lei cheltuieli de judecată față de pârâtul recurent Consiliul Local al orașului reprezentând onorariu de avocat în ambele instanțe, conform dovezii de la fila 84 dosarul Curții de APEL TIMIȘOARA nr- și filele, fără număr, cuprinse între filele nr.85-86 ale dosarului nr- al Tribunalului Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
. LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al orașului, și împotriva sentinței civile nr.981/25.XI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Consiliul Local al orașului, și.
Obligă pe reclamant la 25.000 lei cheltuieli de judecată față de recurentul Consiliul Local al orașului, reprezentând onorariu de avocat în ambele instanțe. Respinge cererile de intervenție formulate în interesul reclamantului de către intervenienții, G, -, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 15.IV.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.--28.IV.2009
Tehnored. /07.05.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
