Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 596/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR.596/2008
Sedința publică din data de 06 martie 2008 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTORI: Lucia Brehar, Delia Marusciac Liviu Ungur
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B M și intervenienții, împotriva sentinței civile nr. 3695 din data de 27.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimatuol reclamant, având ca obiect anularea autorizației de construire nr.123/28.02.2007.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă avocat din cadrul Baroului M în reprezentarea intereselor recurenților și și consilier juridic în reprezentarea intereselor recurentului Municipiul B M-prin primar, ambele cu delegațiile la dosar, lipsă fiind reclamantul-intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Reprezentanta pârâtului-recurent depune la dosar taxele de timbru datorate, aspect față de care, la termenul de azi se constată că recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentanta intervenienților depune la dosar taxele de timbru datorate, aspect față de care, la termenul de azi se constată că recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în data de 03.03.2008 s-a înregistrat la dosar din partea reclamantului-intimat întâmpinare.
Un exemplar din întâmpinare se comunică cu reprezentantele recurenților.
La întrebarea instanței, reprezentanta recurenților-intervenienți învederează instanței faptul că judecarea cauzei la fond, s-a realizat fără citarea părților pe care le reprezintă.
Or, după precizarea de acțiune formulată de reclamant, instanța de fond a apreciat că părțile din proces sunt doar reclamantul și primarul mun. B M, neobservându-se faptul că autorizația de construire nr.123/2007 a fost emisă de primărie la cererea adresată de către și.
Având în vedere că beneficiarii actului nu au fost introduși în cauză, iar aceștia nu au avut cunoștință de existența prezentului litigiu, consideră că instanța de fond trebuia ca, în raport de obiectul pricinii și în baza rolului activ, să stabilească și calitatea procesuală pasivă a părților.
Tot la întrebarea instanței dacă înțelege să reprezinte părțile în calitate de recurenți și să susțină cauza ca o cerere de recurs, sau ca o cerere de intervenție accesorie formulată în temeiul art. 51 Cod pr.civ. reprezentanta recurenților arată că își susține cererea înregistrată la 23.01.2008 ca o cerere de intervenție accesorie formulată în interesul pârâtului primarul municipiului B M, în conformitate cu prevederile art. 51 Cod pr.civ., potrivit cărora, cererea de intervenție în interesul uneia din părți se poate face chiar înaintea instanței de recurs.
Reprezentanta recurentului Primarul municipiului BMa rată că nu se opune, solicitând astfel admiterea cererii de intervenție.
Curtea în urma deliberării, în conformitate cu prevederile art. 52 alin.1 Cod pr.civ. încuviințează în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de, în interesul pârâtului-recurent.
Reprezentantele părților prezente arată că nu solicită administrarea de noi probe.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare a cauzei și nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul părților prezente pentru susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului-recurent PRIMARUL MUNICIPIULUI BMs olicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile pronunțată de Tribunalul Maramureș în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intervenienților ȘI se alinează concluziilor puse de reprezentanta pârâtului-recurent în sensul admiterii recursului, modificării hotărârii atacate iar în urma rejudecării cauzei pe fond a se respinge acțiunea introductivă.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra cauzei de contencios administrativ de față,
reține că prin sentința civilă nr.3695 pronunțată de Tribunalul Maramureș la 27 noiembrie 2007 în dosar nr- s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu PRIMARUL MUN B- și ca o consecință s-a anulat autorizația de construire nr. 123/28 februarie 2007 emisă de pârât.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 600,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a reținut în esență că autorizația de construire nr. 123/28 ianuarie 2007 fost eliberată de pârât în favoarea numiților și LIDEI pentru extinderea și etajarea imobilului situat în B-M- în scopul transformării acestuia în pensiune, că pentru eliberarea unei atari autorizații este necesar acordul vecinilor conform dispoziției cuprinse în anexa I la Legea nr. 50/1991 modificată lit A pct.2.5.6, sens în care din documentația depusă în vederea emiterii autorizației de construire este lipsă acordul vecinului de pe- în speță, a reclamantului, deoarece este vorba despre un imobil căruia în lucrările aprobate urmează să i se schimbe destinația, în acea de pensiune iar reclamantul locuiește în imediata vecinătate, respectiv vis-a-vis pe partea opusă a străzii care are o lățime de numai 6.
Împotriva acestei hotărâri pârâtul a declarat recurs în termen legal criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând în acest sens în drept dispozițiile art. 13 din Legea nr. 554/2004 art. 304 pct 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul invocă faptul că hotărârea recurată este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii referindu-se în special în privința soluționării greșite a excepției de inadmisibilitate invocată de acesta în raport de cadrul procesual definit de reclamant în fața instanței de fond mai precis recurentul arată că față de cererea de a fi judecată acțiunea de contencios administrativ doar cu participarea în calitate de pârât a Primarului mun B-M, emitentul autorizației fără a fi introduși în cauză și terții beneficiari ai autorizației de construire hotărârea instanței de fond este nelegală încălcând dispozițiile prevăzute la art. 13 alin 1 din Legea nr. 554/2004 care impune instanței să citeze părțile or părțile într-un astfel de litigiu care are ca obiect anularea unui act administrativ emis în favoarea unui alt subiect de drept decât a reclamantului sunt: reclamantul, autoritatea emitentă și terțul beneficiar.
În ceea ce privește fondul cauzei recurentul învederează că își menține poziția susținută în fața primei instanțe în sensul că acordul reclamantului în formă autentică nu este necesar deoarece imobilul acestuia nu are caracter de vecinătate direct cu imobilul ce face obiectul autorizației de construire din litigiu, întrucât imobilul reclamantului se află pe partea opusă a străzii ce desparte cele două imobile, stradă care are o lățime mai M de 6.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs și și care au solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Maramureș având în vedere că hotărârea a fost pronunțată fără citarea acestora în calitate de titulari ai autorizației de construire.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat în principal aceeași chestiune de drept ca și cea evocată de către pârâtul-recurent respectiv încălcarea dispozițiilor legale cu privire la cadrul procesual necesar soluționării unui astfel de litigiu.
Evocă în esență că un astfel de litigiu nu s-ar putea soluționa în mod legal fără atragerea în proces și a beneficiarilor autorizației de construire.
Pe fondul cauzei instanța a apreciat printr-o motivare mai mult decât lapidară că era necesar obținerea acordului reclamantului apreciere combătută de aceste recurente pe considerentul că nu are suport probatoriu de vreme ce singura probă administrată în cauză o reprezintă documentația depusă de recurenți la Primăria B-M în vederea emiterii acesteia.
Prin întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea ca nefondat recursului declarat de pârâtul Primarul Mun B-M și respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de numiții și.
În ceea ce privește recursul declarat de Primarul Mun B-M reclamantul invocă faptul că, cadrul procesual este stabilit de petent în plângerea formulată la instanță raportat la prevederile art. 13 din Legea nr. 554/2004 dar și de art. 85 Cod procedură civilă text în baza cărora instanța are obligația să citeze părțile în speță, autoritatea publică emitentă a actului administrativ și petentul parte vătămată, procedura fiind astfel îndeplinită, neputându-se vorbi astfel de inadmisibilitate.
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamantul învederează că autorizația a fost eliberată fără respectarea prevederilor legale consacrate în anexa I pct 2.5.6 din Legea nr. 50/1991 în concret fiind vorba de faptul că nici reclamantul nici vecinul său nu au fost de acord cu această construcție și că nu și-au dat astfel acordul cerut de lege și necesar obținerii autorizației, că reclamantul locuiește vis-a-vis la nr. 2 și că a făcut toate demersurile pentru a determina oprirea acestei construcții care înafara faptului că deranjează și pe ceilalți vecini, îi creează umbră și ceea ce îi îngreunează activitatea de creație și că prin noua destinație a obiectivului se vor crea greutăți de circulație și parcare a autoturismelor.
În ceea ce privește recursul declarat de numiții și recursul lor este inadmisibil pe considerentul că nu sunt părți în proces nu au făcut cerere de intervenție în fața instanței de fond, nici în interes propriu și nici în interesul uneia dintre părți și deci nu au dreptul de a declara recurs în cauză, regimul intervenției în proces fiind stabilit de dispozițiile art. 49-56 Cod procedură civilă procedură care nu a fost urmată de aceștia.
Examinând cele două recursuri Curtea constată următoarele:
1.Așa cum rezultă din practica la termenul de astăzi recursul declarat de numiții și a fost susținut ca o cerere de intervenție accesorie respectiv intervenție voluntară în interesul a recurentului pârât Primarul mun B-
În acest sens conform dispozițiilor art. 51 Cod procedură civilă Curtea a încuviințat cererea de intervenție accesorie aceasta fiind compatibilă cu procedura înaintea instanței de recurs mai ales că, unul din motivele de recurs este comun celor două memorii.
2.Cât privește recursul formulat de pârâtul Primarul Mun B-M Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 13 alin 1 din Legea nr. 554/2004 la primirea acțiunii de contencios administrativ instanța dispune citarea părților și poate cere autorității al cărei act este atacat să-i comunice de urgență acel act, împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei.
Acest text de lege nu este în principiu incompatibil cu normele de procedură civilă care consacră la de principiu disponibilitatea altfel spus, cadrul procesual în care urmează să fie judecată o anumită acțiune este stabilit și definit de către reclamant, acestuia îi revine obligația de a legitima calitatea sa procesuală activă și de a legitima calitatea procesuală pasivă a celor pe care îi cheamă în judecată.
Legea contenciosului administrativ în art. 1 alin 2 și art. 12 din Legea nr. 50/1991 recunosc în persoana terțului respectiv a altei persoane decât subiectul de drept căreia îi este adresat actul administrativ cu caracter individual în speță autorizația de construire, calitatea și prerogativa de a formula o acțiune în contencios administrativ pentru a solicita controlul de legalitate și temeinicie.
Aceasta însă nu înseamnă că instanța poate fără acordul ori fără cererea expresă a reclamantului să introducă în cauză în calitate de pârât și pe subiectul de drept căruia îi este adresat actul administrativ individual deși raportul juridic material de drept administrativ în legătură cu emiterea actului administrativ contestat este legat între autoritatea emitentă și subiectul de drept beneficiar al acestui act.
Consecința imposibilității introducerii din oficiu în cauză în calitate de părți a subiectului de drept beneficiar al actului administrativ individual nu este aceea a inadmisibilității acțiunii cum greșit susține recurentul ci a inopozabilității hotărârii față de terții beneficiari altfel spus, reclamantul riscă să nu poată obține producerea efectelor juridice favorabile ale anulării actului față de beneficiarii actului de vreme ce acestora nu le poate fi opusă hotărârea judecătorească prin care s-a dispus anularea actului administrativ respectiv.
Așa fiind, excepția inadmisibilității acțiunii pe acest considerent a fost corect rezolvată de prima instanță și sub acest aspect hotărârea acesteia este legală.
În ceea ce privește fondul cauzei, în raport de criticile de nelegalitate aduse actului administrativ de către reclamant și în raport de poziția și apărările furnizate de către pârât instanța de fond a făcut o cercetare superficială a stării de fapt soldată cu pronunțarea unei hotărâri nelegale.
Din pozițiile scrise și orale exprimate de către reclamant și pârât rezultă că primul are domiciliul și deține o proprietate situată la circa 6 de proprietatea pentru care s-a emis autorizația de construire respectiv vis-a-vis de aceasta fiind despărțite proprietățile de un drum public de circa 6.
Dispozițiile legale reținute a fi încălcate de către Primar cu ocazia emiterii autorizației de construire prevăd că este într-adevăr necesar acordul vecinilor în situația în care prin emiterea autorizației respective este schimbată destinația imobilului numai că reclamantul nu are calitatea de vecin cu imobilul obiect al autorizației de construire, altfel spus, locuința sa nu este situată în imediata vecinătate a imobilului pentru care s-a emis autorizația de construire.
Celelalte împrejurări invocate în recurs potrivit cărora la emiterea autorizației de construire nu a fost dat acordul nici al altui vecin sau că prin efectuarea lucrării autorizate s-ar crea umbră clădirii deținute de reclamant în proprietate nu pot fi avute în vedere pentru a da satisfacție demersului reclamantului.
Astfel acțiunea în contencios administrativ este în regulă generală o acțiune personală promovată în nume propriu de către persoana ce se pretinde vătămată prin emiterea actului administrativ. Există și situații când legea permite contenciosul obiectiv dar o atare situație nu este prezentă în cauză, așadar reclamantul nu poate invocat decât propria sa vătămare provocată de actul administrativ individual contestat și nu o vătămare care ar fi suferit o altă persoană.
Pe de altă parte, celălalt aspect cu privire la consecințele pe care le-ar provoca edificarea clădirii autorizate nu a fost dovedit în cauză și nici nu s-a dovedit că prin emiterea autorizației de construire s-ar fi încălcat normele legale și cele privind urbanismul care să afecteze gradul de luminozitate al imobilului deținut de acesta.
Față de cele ce preced, Curtea reține că recursul recurentului este întemeiat, că în raport de starea de fapt stabilită superficial de către prima instanță aceasta a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale în materie, sens în care în temeiul art. 304 pct 9 Cod procedură civilă corelat cu art. 20 alin 3 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de pârâtul recurent Primarul Mun B-M și ca o consecință în temeiul art. 12 alin 1 din Legea nr. 50/1991 corelat cu art. 18 alin 1 din Legea nr. 554/2004 se va modifica în întregime sentința atacată în sensul respingerii acțiunii precizate formulată de reclamantul.
Totodată în temeiul acelorași dispoziții legale corelate cu dispozițiile art. 53-55 se va admite și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții și în favoarea recurentului pârât Primarul Mun B-
Curtea constată că recurentul și intervenienții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de și .
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului BMî mpotriva sentinței civile nr. 3695 din 27 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în întregime,în sensul că respinge acțiunea precizată formulată de reclamantul .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./
3 ex./18.03.2008
Jud.fond.-
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Delia Marusciac Liviu Ungur
