Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 629/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.629/CA/2009-
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN S cu sediul în S M, 25 Octombrie nr.1 în contradictoriu cu intimat reclamantS- și intimatul pârâtJUDEȚUL SMr eprezentat prin PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN S25 Octombrie nr.1,împotrivasentințeinr.412/CA din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiectanulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că judecarea recursului a avut loc la data de 19 noiembrie 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 26 noiembrie 2009, dată la care:
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Constată următoarele:
Prin sentința nr.412/CA din 30 iunie 2009, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S M, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN S M și JUDEȚUL S M, reprezentat de Președintele Consiliului Județean S M și în consecință:
A anulat în parte Hotărârea Consiliului Județean S M nr.10/2007, în sensul că a dispus excluderea din lista de inventariere, anexă a Procesului verbal nr.8858/11.12.2006, ce face parte integrantă din hotărâre, a bunurilor individualizate la poziția nr.59 și 60.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 1.108,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului Județean S M nr.10/31.01.2007 s-a aprobat inventarul bunurilor din domeniul public al jud.S M, aflate în administrarea Consiliului Județean S M, conform Procesului verbal nr.8858/11.12.2006 care face parte integrantă din hotărâre, la pozițiile nr.59 și 60 din lista de inventariere anexa figurând "Clădire Biblioteca Jud.S M", cu nr.de inventar 302, și "Teren aferent", cu nr.de inventar 303.
După cum rezultă din copiile extraselor de carte funciară depuse în probațiune de reclamantă, cu privire la imobilul situat în S M,-, reclamanta este proprietară asupra construcțiilor și are un drept de folosință asupra terenului, ce aparține Județului S M, pe durata existenței construcției.
Dreptul de proprietate a reclamantei asupra clădirii, bibliotecă județeană nu a fost contestat de pârâți, iar din prevederile cuprinse în art.3 din Legea nr.213/1998 rezultă fără echivoc că bunurile proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat nu pot face parte din domeniul public. În consecință, clădirea proprietatea reclamantei nu poate fi atestată ca făcând parte din domeniul public al unității administrative.
Cât privește terenul aferent construcției aflate în proprietatea reclamantei, după cum rezultă din dispozițiile art.3 din Legea nr.213/1990, bunurile care alcătuiesc domeniul public sunt, prin natura lor, de uz sau de interes public, ori, terenul pe care se află edificată o construcție, proprietatea unei persoane juridice de drept privat nu poate fi consideră a fi de utilitate publică.
Susținerea pârâtului Consiliul Județean în sensul că hotărârea atacată a fost emisă în baza 16/2002 și HG nr.967/2002 este nefondată, acest aspect nerezultând din cuprinsul actului administrativ contestat. Actele normative menționate nu pot fi invocate de pârâți pentru a justifica perpetuarea unei situații juridice nereale. Pentru acest motiv, instanța nu poate primi apărarea pârâtului, potrivit căreia actul atacat reprezintă un act juridic efect al nr.16/2002 și HG nr.967/2002, care nu e de natură a provoca reclamantului nicio vătămare.
Hotărârea atestă o situație juridică, cu privire la imobilul în cauză, prin care este vătămat dreptul de proprietate a reclamantei, consacrat de art.44 din Constituția României.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs în termen recurentul Consiliul Județean S M, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii, este dată cu aplicarea greșită a legii, iar instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Prin hotărârea atacată s-a aprobat rezultatele inventarierii bunurilor din domeniul public al județului în sensul înregistrării în evidența contabilă și tehnic operativă a consiliului județean a rezultatului acțiunii de inventariere contabilă a patrimoniului public pe anul 2006, așa cum a fost atestat 967/2002. La poziția 59 în procesul verbal apare indicată clădirea Bibliotecă Județeană iar la poziția 60 apare înregistrat terenul aferent, fără sa la valoarea contabilă să se treacă vreo sumă.
Hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii, deoarece instanța a fost investită să se pronunțe cu privire la nelegalitatea inventarierii contabile a clădirii biblioteci și terenului aferent, însă în susținerea dispozitivului, instanța dezvoltă ideea că hotărârea a fost emisă în activitatea de inventariere a bunurilor din domeniul public și nu în cea contabilă de reactualizare a valorii de inventar a bunurilor aflate în domeniul public. În motivarea expusă, prima instanță a dezvoltat aprecieri care nu au nici o legătură cu natura pricinii atunci când reține că, clădirea proprietatea reclamantei, nu poate fi atestată ca făcând parte din domeniul public.
Ori, reclamanta nu a afirmat că prin hotărârea de consiliu atacată s-ar fi inventariat în domeniul public, imobilele față de care aceasta pretinde un drept. Legea 213/1998 stabilește clar procedura de inventariere și atestare a apartenenței bunurilor la domeniul public, inventarierea făcându-se de Consiliul Județean, iar atestarea de Guvernul României.
Reținerea instanței cu privire la imposibilitatea atestării domeniului public prin hotărârea atacată este o reținere străină de natura pricinii și pe de altă parte o aplicare greșită a legii. Instanța de fond a schimbat și natura juridică a actului dedus judecății prin calificarea actului ca fiind unul de arestare, desconsiderând faptul că, cu privire la acest fapt s-a pronunțat instanța supremă irevocabil.
În aceeași ordine de idei, instanța de fond în aprecierea art.3 din Legea 213/1990 act normativ care nu are legătură cu cauza s-a pronunțat asupra nelegalității hotărârii privind terenul aferent construcției.
În condițiile în care instanța de fond a făcut confuzii între faptul că legea în a cărei executare s-a emis hotărârea, este Legea 213/1998 și nu Legea 82/1991, soluția pronunțată este nelegală.
În drept au fost invocate prev. art. 299 și următoarele, 304 pct.7,8,9, 304/1 cod procedură Civilă.
Intimata SMp rin întâmpinarea depusă la filele 10-11 solicitat respingerea ca nefondat a recursului, arătând că motivele de recurs invocate sunt nefondate.
În mod corect a reținut prima instanță că, clădirea proprietatea sa nu poate fi inventariată în domeniul public, iar terenul aferent deși atestat în domeniul public nu se află în administrarea recurentului. Pe teren există înscris în cartea funciară un drept de folosință pe durata existenței construcției în favoarea reclamantei. Instanța de fond prin hotărârea recurată a aplicat corect prevederile legale și nici nu a schimbat natura juridică a actului dedus judecății câtă vreme hotărârea nr.10/2007 atacată inventariază clădirea proprietatea sa și terenul aferent ca fiind bunuri proprietate publică a județului.
Prin hotărârea irevocabilă invocată de recurent instanța supremă nu a stabilit legalitatea HG 967/2002 ci a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.4 din Legea 554/2004.
Dispozițiile art.3 din Legea 213/ 1998 au legătură cu cauza deoarece privesc bunurile din domeniul public aflate în administrarea directă a consiliilor județene.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, reține că este fondat urmând ca în baza prev. art. 20 alin.3 din Legea 554/2004, art.312 cod procedură civilă, să dispună admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea Consiliului Județean S M nr.10/31.01.2007 s-a aprobat inventarul bunurilor din domeniul public al județului SMa flate în administrarea Consiliului Județean S M, conform procesului verbal nr.8858/11.12.2006 care face parte integrantă din hotărâre, la pozițiile nr.59 și 60 din lista de inventariere anexă, figurând "clădire biblioteca jud.S M" cu nr. inventar 302 și " teren aferent " cu nr.de inventar 303.
Cu privire la aceste două poziții, reclamanta intimată a solicitat anularea parțială a hotărârii de consiliu arătând că, clădirea bibliotecii este proprietatea sa iar asupra terenului are un drept de superficie pe toată durata existenței construcției.
Analizând hotărârea recurată se constată că intr-adevăr, prima instanță a analizat acțiunea reclamantei doar prin imposibilitatea atestării ca bunuri în domeniul public a unor bunuri care sunt proprietate privată a altei persoane juridice, fără a se referi la operațiunea de inventariere contabilă efectuată de recurentul pârât, motivele de recurs invocate sub acest aspect fiind fondate.
Însă, având în vedere că prezenta cauză a fost odată casată cu trimitere spre rejudecarea cauzei datorită neanalizării fondului cauzei, neputându-se dispune o nouă casare chiar dacă ar exista motive de casare cu trimitere, instanța de recurs va proceda conform prevederilor art.20 alin. 3 din Legea 554/2004 la rejudecarea cauzei în fond.
Sub acest aspect se reține că autoritatea publică a procedat prin hotărârea atacată cu acțiune în anulare, la inventarierea bunurilor din domeniul public al județului SMa flate în administrarea sa, sens în care întocmit procesul verbal nr.8858/11.12.2006 în cuprinsul căruia la poziția 59 trecut clădirea bibliotecii județene iar la poziția 60 terenul aferent.
La baza inventarierii efectuate a stat Hotărârea de Guvern br.967/2002 prin care s-au atestat bunurile aparținând domeniului public al județului S
Hotărârea de guvern prin care se atestă apartenența unor bunuri ca fiind în domeniul public al unității administrativ teritoriale locale sau județene nu are un efect constitutiv de drepturi ci unul declarativ de dreptul stabilind doar regimul juridic al acestor bunuri. Ca urmare a acestui efect declarativ, bunurile respective nu devin în mod automat proprietatea acestor unități administrativ teritoriale, mai ales dacă în privința lor există constituită prin înscrierea dreptului de proprietate în evidențele de carte funciară, proprietatea în favoarea altor persoane fizice sau juridice.
Din copiile extraselor de carte funciară depuse în probațiune de reclamantă cu privire la imobilul situat în S M,- reclamanta este proprietară asupra construcțiilor din anul 1982 și are un drept de folosință asupra terenului ce aparține județului S M pe durata existenței construcției.
Dreptul de proprietate al reclamantei înscris cu efect constitutiv potrivit prev. art. 17 și 18 din Decretul - lege nr.115/1938 în cartea funciară, nu a fost contestat de partea recurentă, el nefiind desființat prin vreunul din cazurile prevăzute de lege, reclamanta fiind în continuare proprietara tabulară asupra construcției respective.
Ori, în această situație autoritatea publică județeană, nu poate proceda la inventarierea unor bunuri ce aparțin altor peroane juridice, hotărârea de consiliu județean emisă fiind nelegală sub acest aspect sl inventarierii clădirii bibliotecii județene.
Efectul declarativ de drepturi al hotărârii de guvern ce atestă bunurile din domeniul public al județului nu-i conferă dreptul autorității de a inventaria în patrimoniul și evidența sa, a unor bunuri proprietatea tabulară a altor persoane fizice ori juridice, deoarece s-ar vătăma dreptul constituțional prevăzut la at.44 din Constituție.
Drept urmare sub acest aspect acțiunea reclamantei este întemeiată, urmând a se dispune anularea în parte a hotărârii de consiliu județean atacate, cu privire la " clădirea bibliotecii județene " înscrisă în lista de inventariere la poziția 59, bun ce va fi exclus din această listă.
Cu privire la capătul de cerere vizând anularea parțială a hotărârii autorității județene în partea privind inventarierea terenului aferent clădirii înscris la poziția nr.60 în procesul verbal anexă, se reține că, acțiunea este neîntemeiată, motivele de recurs invocate fiind fondate.
Astfel, în privința terenului aferent clădirii, reclamanta nu a invocat existența vreunui drept de proprietate asupra bunului ci doar a unui drept de superficie pe durata existenței construcției, necontestând de fapt proprietatea publică asupra terenului, atestată prin hotărâri de guvern.
Existența unui drept de superficie ce grevează terenul din litigiu, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, nu poate justifica ca drept temei invocarea nelegalității hotărârii de consiliu. Terenul respectiv a fost atestat ca fiind parte a domeniului public al județului, situație în care autoritatea publică județeană este îndreptățită să procedeze la inventarierea lui, câtă vreme nu s- contestat în vreun fel apartenența acestuia la domeniul public.
Dreptul de superficie ce grevează imobilul teren nu este echivalent al dreptului de proprietate pentru a se putea susține cu drept temei nelegalitatea inventarierii efectuate datorită apartenenței bunului la altă persoană.
Cu efect declarativ de drepturi acest teren a fost atestat ca fiind în domeniul public al județului putând fi inventariat chiar dacă el este grevat de un drept de superficie, exercitarea în continuare a dreptului respectiv nefiind îngrădită ca urmare a inventarierii respective.
În consecință, instanța reține că acest capăt de cerere al acțiunii reclamantei este neîntemeiat urmând a fi respins ca atare.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs va dispune admiterea ca fondat a recursului și modificarea în totalitate a sentinței atacate, conform dispozitivului prezentei decizii.
În conformitate cu prevederile art.274 cod procedură civilă instanța va dispune obligarea pârâților la plata sumei de 1.554,15 lei cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță și în recurs în favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurentulCONSILIUL JUDEȚEAN Scu sediul în S M, 25 Octombrie nr.1 în contradictoriu cu intimat reclamant S - și intimatul pârâtJUDEȚUL SMr eprezentat prin PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN S25 Octombrie nr.1, împotrivasentințeinr.412/CA din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o modifică în totalitate și rejudecând cauza dispune: admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S M- în contradictoriu cu pârâșii Consiliul Județean S M și Județul SMp rin președintele Consiliului Județean S M și în consecință:
Anulează în parte hotărârea Consiliului Județean S M nr.10/2007 în sensul excluderii din lista de inventariere anexă a procesului verbal nr. 8858/11.12.2006 a bunului înscris la poziția 59.
Respinge capătul de cerere vizând anularea hotărârii cu privire la bunul înscris la poziția 60 în lista de inventariere.
Obligă pe pârâți să plătească reclamantei suma de 1.554,15 lei cheltuieli de judecată parțiale în fond și în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.dec.
În concept 27.11.2009
Sent.fond.
Tehnored. 5 ex.
în 4.12.2009
3 com.
recurentul pârât- CONSILIUL JUDEȚEAN S25 Octombrie nr.1
intimat reclamantS -
intimatul pârâtJUDEȚUL SMr eprezentat prin PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN S25 Octombrie nr.1
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
