Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 627/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.--
DECIZIA NR. 627/CA/2009 -
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - - JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - judecător
- -- grefier
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenții pârâți DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ SM- S M, -. 35, Județ SșiNSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ -, sector 5, bd.-, -. 16, Cod Poștal - în contradictoriu cu intimații reclamanți,,, -,I,,,,,,,,,,, și -toți cu domiciliul ales în S M, nr. 35, împotriva sentinței nr.421/CA din 7.07. 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr.897/CA/83/2009, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici - Legea nr.188/1999 -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, judecarea cauzei în fond a avut loc la data de 19 noiembrie 2009 dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 26 noiembrie 2009, zi în care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.421/CA din 7 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare au fost espinse excepțiile invocate de pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ.
S - a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții:, -, și în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S M și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, B și în consecință:
Au fost obligați pârâții la plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, în raport cu perioada, începând cu 01.01.2004 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să includă în buget sumele de bani necesare plății acestor drepturi și să plătească reclamanților suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând excepțiile de procedură și de fond invocate de pârâtul, în temeiul art.137 Cod de procedură civilă, instanța urmează să le respingă pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului este nefondată întrucât pârâtul, în calitatea sa de ordonator de credite are competența elaborării unor eventuale proiecte de buget care să includă sumele de bani necesare plății, drepturilor bănești solicitate în cauză.
Este neîntemeiată și excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune a reclamanților întrucât termenul de prescripție începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, conform dispozițiilor art.7 alin.1 din Decretul 167/1958 și art.1886 Cod civil, în speță 01.01.2007, ca moment al încetării măsurii de suspendarea prevederilor referitoare la drepturile menționate în art.31 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1998.
Cât privește excepția lipsei procedurii prealabile, instanța urmează să o respingă având în vedere că obiectul cererii îl reprezintă drepturile salariale izvorâte din raportul de serviciu al reclamanților, iar Legea nr.188/1998 nu face nici o trimitere la respectarea condițiilor și termenelor prevăzute de Legea nr.554/2004 pentru exercitarea acțiunii judiciare în cazul cererilor care au acest obiect.
Referitor la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, întemeiată pe lipsa unui act normativ care să prevadă modalitatea de acordare și calculare a celor două suplimente, instanța reține că lipsa de preocupare a autorităților statului de adopta reglementări minimale în domeniu nu poate justifica îngrădirea reclamanților la solicitarea acordării acestor sporuri, prin urmare excepția va fi respinsă.
Instanța va respinge și excepția netimbrării acțiunii invocată de pârât având în vedere faptul că acțiunea reclamanților are ca obiect drepturi salariale izvorâte din raportul de serviciu, ce se circumscriu raportului de muncă prevăzut de art.15 lit.a din Legea nr.146/1997 exceptate de la plata taxei judiciare de timbru.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au calitate de funcționari publici în cadrul pârâtei Direcției Județene de Statistică S
Potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Cât privește suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, instanța reține că prin art.44 din OUG nr.92/2004 și art.48 din OG nr.2/2006, dreptul funcționarilor publici la plata acestor sporuri a fost suspendată pentru perioada 2004-2006, însă actele normative menționate nu cuprind nicio dispoziție referitoare la desființarea dreptului la cele două sporuri acesta nefiind abrogat astfel că, reintră de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000.
Prin urmare, instanța a apreciat întemeiată acțiunea reclamanților, aceștia fiind îndreptățiți la plata retroactivă a celor două sporuri solicitate începând cu data nașterii dreptului și până la zi.
Cât privește cuantumul acestora, instanța constată că acesta nu a fost prevăzut în cuprinsul legii sau a altui act normativ emis în aplicarea legii, însă lipsa preocupării autorităților statului de a adopta reglementări în domeniu nu justifică în nici un fel neacordarea sporurilor prevăzute de art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999.
Având în vedere existența unui număr considerabil de hotărâri judecătorești prin care au fost soluționate irevocabil situații litigioase identice, în sensul admiterii acțiunilor reclamanților și stabilirii cuantumului celor două sporuri legale cuvenite funcționarilor publici ca fiind de 25% din salariul de bază, instanța reține că această jurisprudență a creat reclamanților aflați în situații identice o speranță legitimă că sunt îndreptățiți a beneficia de plata acestor drepturi recunoscute de instanțele judecătorești din România. Așa cum rezultă din practica Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Stere împotriva României), încălcarea acestei speranțe legitime de către instanțele judecătorești a fost apreciată ca o atingere adusă unui bun și o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului. În consecință, reclamanții sunt îndreptățiți la sporul privind suplimentul postului și la sporul treptei de salarizare în cuantumul recunoscut și altor funcționari aflați în situații juridice identice.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.8, 10, 18 din Legea nr.554/2004, art.109 indice 1 din Legea nr.188/1999, art.20 din Constituția României și a textelor de lege anterior invocate, instanța urmează să admită acțiunea reclamanților și să oblige pârâții să plătească reclamanților sumele de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, în raport cu perioada de activitate, începând cu 01.01.2004 și până la data pronunțării, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță au declarat recurs în termen recurenții Direcția Județeană de Statistică S M și Institutul Național de Statistică B solicitând instanței admiterea recursurilor și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că au fost admise drepturi salariale în favoarea reclamanților privind suplimentul postului și treptei de salarizare într-un procent pentru care nu există temei legal. Apreciază că pentru a fii posibilă cuantificarea celor doua suplimente este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art.31 lit. c) și d) din Legea 188/1999,atribuție care revine fie legiuitorului în cazul promovării unui act normativ, fie guvernului în cazul promovării unei hotărâri date în executarea legii. Pentru acest motiv cuantificarea celor două sporuri reprezintă o nesocotire a deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 deoarece instanțele nu au competența de a se substitui legiuitorului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă. De asemenea nu se poate vorbii nici de existența unei "speranțe legitime"astfel cum această noțiune a fost dezvoltată în jurisprudența Curții Europene deoarece acesta nu există decât atunci când are o bază suficientă în dreptul intern cum ar fi o dispoziție legală sau dacă existența ei este confirmată printr-o jurisprudență clară și concordantă a instanțelor naționale. Or, jurisprudența în spețele de natură similară nu este concordantă existând atât hotărâri de admitere cât și de respingere a acțiunilor de acest fel. Acesta a fost și motivul pentru care s-a înaintat și un recurs în interesul legii în acest sens. Pe de altă parte instanța de fond a nesocotit prev. art. 261 pct. 5 CPC deoarece nu a motivat reactualizarea sumelor acordate ca reactualizare,fapt ce atrage nulitatea hotărârii atacate.
În drept, au fost invocate prev. art. 304 ind.1 CPC.
Intimații legal citați în cauză nu au depus întâmpinare și nici nu s-au înfățișat la dezbateri.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și din oficiu, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise și modificată în parte sentința recurată, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției Județene de Statistică S
În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea acestei instituții, la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%.
Curtea constată că, temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform căruia "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, Curtea a reținut că în numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Curtea a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Astfel, obligarea pârâtei la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Curtea apreciază că - în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, Curtea a apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Or, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nici o dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curții Constituționale menționat mai sus.
În speță, nu se poate invoca " legitimă", de care se prevalează intimații, raportat la jurisprudența CEDO și la contextul admiterii de către unele instanțe de judecată din țară a acțiunilor având ca obiect acordarea suplimentului postului și a treptei de salarizare, întrucât, chiar in cauza Beian, Curtea a arătat că "divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale."
S-a mai arătat, într-o altă cauză (Jantner c/Slovakia, nepublicată), că nu se poate trage concluzia existenței unei "speranțe legitime" în situația în care există o controversă privitoare la modul de interpretare și aplicare a normelor de drept intern. În aceeași cauză, Curtea a ajuns la concluzia că, atunci când un interes patrimonial în discuție ar părea că aparține categoriei juridice de "creanță", el nu poate fi considerat ca "valoare patrimonială" și implicit ca "speranță legitimă" decât dacă are o "bază suficientă în dreptul intern", spre exemplu dacă existența sa este confirmată printr-o jurisprudență clară și concordantă a instanțelor naționale.
Pe de altă parte, în cauza Driha, Curtea de la Strasbourg a apreciat că, pentru a se verifica dacă interpretarea dată de instanța națională satisface cerințele Convenției, trebuie analizată îndeplinirea cerințelor Convenției privitoare la calitatea legii. Principiul legalității înseamnă "existența de norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile".
Or, în speță, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, căci în condițiile nereglementării cuantumului sporurilor prevăzute de lege pentru funcționarii publici, nu se poate afirma existența unor norme de drept precise și previzibile, ci din contră, există o incertitudine de natura legislativă, pe care o instanță de judecată nu o poate acoperi, decât cu încălcarea principiului separației puterilor în stat.
Se reține de asemenea ca prin decizia nr. 20 din 21.09.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin recursul în interesul legii dat în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 al 1 literă "c și d" din Legea nr.188/1999 că, în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătoreasca drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat existența obligației de plată a suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare către reclamanți - funcționari publici în cadrul Direcției Județene de Statistică S M fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Cât privește motivul de recurs vizând nemotivarea sentinței în privința reactualizării sumelor acordate, instanța de recurs reține că nu este necesară analizarea acestui motiv câta vreme s-au apreciat fondate motivele de recurs invocate pe fondul cauzei deduse judecății.
Drept urmare, în baza prev. art. 312 CPC recursurile declarate vor fi admise ca fondate cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate ca nefondate.
Hotărârea recurată va fi menținută în partea privind excepțiile soluționate deoarece cu privire la aceste nu s-a recurat sentința, ele fiind în mod corect respinse de prima instanță.
Instanța de recurs nu v-a acorda cheltuieli de judecată deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondate recursurile declarate de recurențiiDIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ SM-S M, -. 35, Județ SșiNSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ -, sector 5, bd.-, -. 16, Cod Poștal - în contradictoriu cu intimații reclamanți,,, -,I,,,,,,,,,,, și -toți cu domiciliul ales în S M, sr. nr. 35, împotriva sentinței nr.421/CA din 7 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții și alții în contradictoriu cu pârâții Direcția Județeană de Statistică S M și Institutul Național de Statistică B având drept obiect drepturi salariale - suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și cheltuieli de judecată.
Menține dispozițiile sentinței atacate în partea privind excepțiile invocate de pârâtul Institutul Național de Statistică.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec.
În concept 26.11.2009
Sent.fond.
Tehnored.
36 ex.în 4.12.2009.
34 com.
RECURENȚII - PÂRÂȚI
1. DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S M - S M, nr. 35, Județ S
2. INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ - B, sector 5, BD. -, nr. 16, Cod poștal -
INTIMAȚII -
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14. -
15.
16.
17. I
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
26.
27.
28.
29.
30.
31.
32.
33.
34. toți cu.ales.S M, nr.35
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
