Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 634/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 634/CA
Ședința publică de la 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul Consiliul Local P, cu sediul în P,-, județul I, în contradictoriu cu intimata SC Cons SRL P, având ca obiect - anulare act emis de autorități publice locale, recurs împotriva sentinței nr.440/ca/09.06.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru intimată, lipsă fiind reprezentantul recurentului.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că recursul este formulat în termen procedural, că dosarul se află la primul termen de judecată, că s-a cerut și judecata în lipsă și că, în baza procesului verbal de nr.17/16.11.2009, s-a procedat la înlocuirea judecător I -, aflată în concediu prenatal, cu judecător - -, de pe lista de permanență.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimată și precizează că nu are de formulat cereri.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru intimată, consideră că formularea recursului nu este de cât o încercare de tergiversare a punerii în executare a celor dispuse prin hotărârea recurată și pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a hotărârii primei instanțe, prin care a fost anulată în parte HCL nr.81/31.05.2007, în ceea ce privește art.17 privind instituirea taxei pentru sport, cultură, artă și știință.
Precizează că nu se solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 440/CA/ din 9 iunie 2009 Tribunalului Iași respingând ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei interesului, a neefectuării procedurii prealabile, a lipsei obiectului cererii și a tardivității, ridicate de către pârât, a admis acțiunea formulată de reclamante " Cons" SRL P, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului P, dispunând anularea parțială a Hotărârii nr. 81 din 31 mai 2007, în ceea ce privește instituirea, la art.17, a taxei pentru sport, cultură, artă și știință.
Pentru a se pronunța astfel, prima in ștanță a reținut că reclamantul a solicitat anularea parțială a hotărârii nr. 81 din 31.05.2007, adoptată de către pârât, în partea referitoare la instituirea taxei pentru sport, cultură, artă și știință, că, prin cererea expediată la data de 24.20.2008, s-a solicitat revocarea acestui act administrativ, că, raportat la natura de act administrativ cu caracter normativ, a hotărârii atacate, plângerea putând fi formulată oricând, că reclamanta face dovada unui interes legitim și implicit dovada calității sale procesuale active, și că încetarea aplicabilității actului, ca urmare a ajungerii acestuia la termenul de valabilitate stabilit, nu semnifică absența obiectului acțiunii, atâta timp cât la legalitatea actului se analizează în raport de momentul aplicării lui, în condițiile în care efectele sale subzistă și în prezent.
Prima instanță a mai reținut că reclamanta este o persoană juridică ce-și desfășoară activitatea pe raza municipiului P, că, prin art. 17 din nr. 81 din 31.05.2007, pârâtul a aprobat instituirea unei taxe pentru sport, cultură artă și știință, în sarcina a patru categorii de contribuabili, persoane juridice, printre care se numără și reclamanta, și că această taxă face parte din categoria taxelor speciale, apreciindu-se că această măsură nu se poate realiza decât cu respectarea strictă a art. 282 alin. 1 și 3 din Legea nr. 571(2003, în sensul că ea poate fi încasată doar în scopul asigurării funcționării unor servicii publice locale, în interesul real al persoanelor fizice și juridice vizate și exclusiv de la acele persoane care au beneficiat de serviciul oferit de instituția publică, sau care sunt obligate legal să efectueze prestații în sfera serviciului public respectiv, condiții considerate a nu fi îndeplinite în cauză.
În acest sens prima instanță a reținut că din hotărârea atacată nu rezultă, sub nici o formă, identitatea serviciilor publice pentru a căror funcționare este oportună încasarea taxei pentru sport, cultură, artă și știință, că, în ceea ce privește modul de desemnare a contribuabililor nu se ține cont de respectarea criteriului imperativ al prestării către aceștia a serviciilor realizate în domeniile vizate, de actul atacat, observându-se că particularizarea categoriilor de contribuabili s-a făcut după criterii străine de domeniile în cază, respectiv în funcție de nivelul veniturilor realizate de contribuabili din activitățile desfășurate, a simplului fapt al deținerii unor bunuri impozabile, sau al deschiderii unor puncte de lucru sau filiale pe raza municipiului
Prima instanță a concluzionat că pârâtul a stabilit o taxă cu caracter general, datorată nediferențiat, fără a avea o bază legală în acest sens și fără a dovedi că reclamanta a beneficiat în mod direct de un serviciu realizat de către o instituție publică din subordinea municipiului P, sau că reclamanta ar fi prestat ea însăși activități în sfera vreunuia din tipurile de servicii menționate la art. 17 din 81/2007.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâtul Consiliul Local P, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a ignorat faptul că actul administrativ atacat are ca izvor nr. 57 din 27 iunie 2002, care a instituit taxa pentru sport, cultură, art6ă și știință, că această hotărâre este asimilabilă legii, fiind considerată izvor de drept, și că efectele sale juridice se extind asupra tuturor celorlalte hotărâri care decurg din ea, actul producând efecte erga-omnes pe teritoriul administrativ al Consiliului Local P, conform Legii nr. 215/2001, întrucât Consiliul Local este asimilat unui mini parlament, având caracter deliberativ și dreptul de a adopta hotărâri cu caracter normativ, în condițiile în care însăși Constituția României îi recunoaște dreptul de a stabili taxe locale și de a realiza orice alte venituri, iar Codul fiscal nu poate fi aplicat ca efect retroactiv.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că actul administrativ cu caracter normativ atacat are ca obiect aprobarea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2008 și că, în atare situație, nu mai are nici o relevanță că taxa prevăzută la art. 17 se regăsește, într-o formă sau alta, și în hotărârile precedente, din moment ce obiectul necontestat al reglementării contestate este, cum se arată chiar la art. 1 din hotărârea a cărei anulare se solicită aprobarea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2008.
Fiind vorba de o taxă anuală, aprobată în temeiul și în aplicarea prevederilor Legii nr. 571/2003, Codul fiscal se consideră a fi prin urmare norma ce guvernează materia taxelor și impozitelor locale, stabilite pentru anul de referință, respectiv pentru anul 2008 contribuabililor neputându-le fi opuse situații de fapt sau reglementări privitoare la alte perioade decât anul menționat în mod expres, prin chiar titlul hotărârii, ca făcând obiectul reglementării.
Ca atare, chiar dacă art. 23 din Legea nr. 215/2001 definește consiliile locale ca fiind autorități deliberative și chiar dacă, potrivit art. 120 din Constituție și art. 3 din Legea nr. 215/2001, pârâtul se bucură de autonomie decizională, acest fapt nu-i conferă dreptul de a institui sarcini fiscale și de a realiza venituri după bunul său plac, în mod discreționar, plecând de la constatarea că dacă un agent economic realizează venituri, el trebuie să susțină în mod necondiționat sportul local, cu o contribuție de până la 50 milioane lei/an.
Ori, astfel cum a reținut și prima instanță, nici sportul și nici celelalte domenii adăugate acestuia, nu reprezintă un serviciu public, care să justifice susținerea sa de către persoanele fizice și juridice ce-și desfășoară activitatea pe raza municipiului P, obligarea contribuabililor de a susține financiar activități de care nu beneficiază, nici măcar indirect, și care țin mai curând de sfera dreptului privat, neputând fi calificată decât a fiind un abuz al autorităților locale.
Ca atare, chiar dacă consiliile locale pot fi asimilate unui "mini parlament", astfel cum susține recurentul, ele nu pot acționa în afara cadrului legal și cu ignorarea limitelor de competență date de statutul lor organizator al problemelor de interes local, angajarea autorităților locale în inițiative ce nu țin în mod strict de un interes major al colectivității nedându-le dreptul de a spolia agenții economici prin instituirea de taxe înrobitoare doar pentru satisfacerea unor interese mărunte, sau de imagine.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de pârât ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de Consiliul Local P împotriva sentinței nr.440/ca/09.06.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
15.12.2009
Tribunalul Iași:
- -
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
