Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 797/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 797
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac JUDECĂTOR
- --JUDECĂTOR
- --JUDECĂTOR
- --GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare recursul declarat de recurentul - pârâtCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.498/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 21.11.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față reține:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr.4566/110/25.07.2007, așa cum a fost precizată, reclamanta Consiliul Județean B cheamă în judecată pârâtul Consiliul Local al Municipiului B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Hotărârilor Consiliului Local al Municipiului B nr.140/30.04.2007, 161/30.04.2007 și 143/30.04.2007 și suspendarea executării acestor hotărâri până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea acțiunii, se arată că prin adresa nr.4871/28.05.2007, s-a adresat cu plângere prealabilă Consiliului Local al Municipiului B, solicitând revocarea în tot a celor trei hotărâri ale Consiliului local, iar prin adresa nr.6431/7.07.2007, pârâta i-a comunicat hotărârea nr.236/28.06.2007 prin care a respins ca nefondată plângerea "de aceea Consiliul Județean B nu a fost vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim, fiind evidentă lipsa de interes a acestei instituții".
Reclamanta apreciază că autoritatea administrației publice județene - Consiliul Județean B, are calitate procesuală activă, având în vedere dispozițiile art.2 alin.1 lit. a) din Legea nr.554/2004, care definește noțiunea de persoană vătămată, precum și legitimitatea procesuală conform prevederilor art.2 alin.1 lit. l) care definește interesul public, iar același articol la lit. p) care definește interesul legitim public.
Prin hotărârile contestate, Consiliul Local al Municipiului B, a încălcat dreptul legal al Consiliului Județean B de a aviza urbanistice zonale ale Municipiului B, conform Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului.
Astfel, conform dispozițiilor art.21 din Legea nr.350/2001, Consiliul Județean coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism la nivel județean", în acest sens, conform art. 23 din același act normativ, "Consiliul Județean poate solicita Consiliilor locale să elaboreze sau să actualizeze o documentație de amenajare a teritoriului sau de urbanism, în vederea asigurării aplicării unor prevederi cuprinse în programele de dezvoltare a județului.
S-a mai arătat că planul urbanistic general al localității, se aprobă de consiliul local după avizarea acestuia de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor Locuinței, Consiliul Județean, organisme centrale și teritoriale interesate (Anexa 1 lit."B" din Legea nr.350/2001), iar planul urbanistic zonal reprezentând o modificare a Planului urbanistic general, impune obligatoriu avizul Consiliului Județean.
În susținerea interesului în promovarea prezentei cauze, au mai fost invocate dispozițiile art.22 alin.2 și art.42 alin.2 din Legea nr.350/2001.
Ca urmare, s-a apreciat că hotărârile contestate aduc atingere dreptului Consiliului Județean B de a aviza urbanistice zonale, precum și interesului legitim public de a coordona activitatea de amenajare a teritoriului la nivelul județului, iar prin eludarea normelor imperative de către consiliul Local al Municipiului B, se creează o discrepanță flagrantă între urbanistice generale și urbanistice zonale, prin care sunt modificate, în fapt acestea.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat că cele trei hotărâri, încalcă prevederile pct.10 și 12 din Anexa nr.1, care face parte integrantă din Legea nr.350/2001 modificată și completată, în sensul că urbanistice zonale, au fost aprobate fără avizul Consiliului Județean
Deoarece cele trei planuri urbanistice reglementează zona centrală a municipiului și alte zone funcționale de interes, precum și zone asupra cărora s-a instituit un tip de restricție, se apreciază că aprobarea celor trei PUZ s-a făcut fără obținerea prealabilă a tuturor avizelor impuse de normele legale, documentația de urbanism fiind incompletă, situație în care aceasta este nulă conform art.64 alin.2 din Legea nr.350/2001.
Astfel, toate cele trei acte administrative de autoritate, vatămă un interes public al Consiliului Județean B, în sensul încălcării competenței de avizare a planurilor urbanistice zonale, astfel cum această competență este reglementată de lege, prezenta acțiune fiind inițiată și în aplicarea prevederilor art.27 alin.(1) și (2) din legea nr.50/1991 modificată și completată prin autorizarea execuției lucrărilor în construcții.
În susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri (filele 9-12).
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, solicitând pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
În ce privește excepția lipsei de interes, s-a arătat că în conformitate cu art.1 și art.2 din legea nr.554/2004,Consiliul Județean B nu se încadrează ca parte vătămată "într-un drept al său sau într-un interes legitim", deoarece atribuțiile în domenii ale acestei instituții, sunt stabilite de art.91 din Legea nr.215/2001 republicată, alin.3 lit.f) al acestui articol, stabilind că, Consiliile Județene "aprobă documentațiile tehnico-economice pentru lucrările de iții de interes județean, în limitele și în condițiile legii".
De asemenea, atribuțiile administrației publice județene în domeniul urbanismului, sunt prevăzute în art.21-24 din secțiunea a II-a a Legii nr.350/2001, atribuții în care nu se regăsește obligativitatea acestora de a emite avize și acorduri pentru orice Plan Urbanistic Zonal, ce se aprobă pe raza teritorială a municipiilor.
Planul Urbanistic General este un document aprobat prin Consiliul Local, iar acesta nu poate fi modificat decât printr-o altă hotărâre a Consiliului Local și nicidecum printr-un Plan Urbanistic Zonal, reclamanta apreciind eronat că prin aceste proiecte de hotărâri de aprobare a lor Urbanistice Zonale, s-ar modifica Planul Urbanistic General, în acest din urmă caz, s-ar solicita nemijlocit avizul Consiliului Județean.
Ca urmare, prin adoptarea acestor hotărâri ale Consiliului Local, nu s-a adus atingere și nu a fost lezat nici un drept al Consiliului Județean, neexistând nici un interes legitim public de a impune obligativitatea solicitării avizelor anumitor obiective de construire pe raza municipiului B, în afara zonei centrale și a altor zone funcționale de interes, reclamanta nefăcând dovada că aceste construcții vor fi edificate într-un loc sau într-o zonă acolo unde ar fi trebuit să emită aviz.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că în ședința Consiliului Local al Municipiului B, din data de 30.04.2007, au fost adoptate un număr de 46 hotărâri, printre care și trei Urbanistice Zonale, contestate de către Consiliul Județean B, care contestă că nu i s-a solicitat avizul, aviz care nici nu era necesar la aceste hotărâri, având toate celelalte acorduri și avize prevăzute de legislația în vigoare, legea prevăzând în mod expres care sunt situațiile în care trebuie solicitate și sunt necesare avizele consiliului județean, cazurile de față neregăsindu-se în condițiile stipulate.
De asemenea, aceste Urbanistice Zonale nu reglementează "Zona Centrală" a municipiului, alte zone funcționale de interes, așa cum se susține în acțiune, iar trimiterea la pct.10 și 12 din Anexa nr.1 a Legii nr.350/2001, este nefondată, întrucât terenurile care fac obiectul lor Urbanistice Zonale (), nu sunt situate în zona centrală a municipiului B, pentru a fi necesară avizarea lor de către Consiliul Județean, nu se află în zone protejate, neexistând de asemenea restricții.
Conform Planului Urbanistic General (), aprobat prin L nr.38/1999, teritoriul intravilan al municipiului B, a fost împărțit în unități teritoriale de referință (R), ori nici unul din cele trei Urbanistice Zonale, nu se află în 1, care să reprezinte zona centrală. De asemenea, zonele de interes nu sunt delimitate și definite de legislația în vigoare, sau de orice alt act normativ, astfel încât Consiliul Județean nu poate dispune și impune obligativitatea obținerii unui aviz în acest sens.
S-a mai arătat că singura instituție care trebuie să aprobe și să verifice, este Consiliul Local B conform art.36 alin.5 lit. c) din Legea nr.215/2001 republicată, menționează că "avizează sau aprobă în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților.
De asemenea, potrivit art.115 alin.7 din legea nr.215/2001 republicată, controlul legalității actelor administrative, aparține Instituției Prefectului Județului B și nu Consiliului Județean B, aceste hotărâri fiind supuse controlului legalității și au fost considerate legale, nefiind atacate în fața instanței de contencios administrativ.
Deci, Consiliul Județean are dreptul să avizeze doar urbanistice zonale, pentru obiectivele ce se construiesc în zona centrală a municipiului, în zone de interes, sau în zone de restricție, ori nici una din cele trei hotărâri, nu se încadrează în categoriile stabilite de lege pentru a fi necesar avizul Consiliului Județean B, atât zona centrală a municipiului, zona de interes și cea protejată, fiind stabilite prin, astfel încât au fost respectate toate condițiile, fără a fi încălcat vreun drept al Consiliului Județean.
Pentru aceste motive, s-a solicitat respingerea acțiunii și menținerea HCL nr.140, 141 și 143 din 30.04.2007, ca fiind legale și temeinice, cuprinzând toate avizele și documentele necesare atât ca formă cât și ca fond.
În susținerea întâmpinării au fost depuse înscrisuri (filele 24-272).
Prin sentința civilă nr. 498/14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei de interes a Consiliului Județean
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul CONSILIUL JUDEȚEAN B în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
S-a dispus anularea Hotărârilor Consiliului Local al municipiului nr. 140/30 aprilie 2007, nr. 141/30 aprilie 2007 și nr. 143/30 aprilie 2007.
Instanța a reținut următoarele:
în ce privește excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, instanța respins-o pentru următoarele considerente:
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004modificată, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim de către o unitate publică,printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public", iar interesul legitim public este definit art.2 alin.1) lit."r", ca fiind "interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice", iar potrivit art.91 alin.1 lit.f) din Legea administrației publice locale, republicată "consiliul județean îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege".
Ca urmare, interesul public al reclamantei, se desprinde din cuprinsul Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, care reglementează atât obligația dar și dreptul corelativ al Consiliului Județean de avizare a planurilor urbanistice zonale, astfel încât interesul Consiliului Județean în promovarea acțiunii este un interes legitim, actual și direct.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Consiliul Local al Municipiului B, a adoptat în ședința din data de 30.04.2007, următoarele hotărâri: HCL nr.140 privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal pentru construirea unui Supermarket de produse alimentare și nealimentare din- din Municipiul B, obiectiv ce se va realiza pe teren proprietate particulară; HCL nr.141 pentru aprobarea Planului Urbanistic Zonal pentru construire locuință din- bis din Municipiul B, obiectiv ce se va realiza pe teren proprietate particulară și L nr.143 privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal pentru construire Complex Comercial Parc, strada din Municipiul B, obiectiv ce se va realiza pe teren proprietate particulară.
Instanța a constatat că aceste trei hotărâri au fost adoptate de Consiliul Local al Municipiului B, cu încălcarea dreptului Consiliului Județean B de a aviza urbanistice zonale, competență care i-a fost dată prin Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului.
Conform definiției dată în Anexa nr.2 din Legea nr.350/2001 "avizarea este procedura de analiză și exprimare a punctului de vedere al unei comisii tehnice din structura ministerelor, administrației publice locale, ori a altor organisme centrale sau teritoriale interesate, având ca obiect analiza soluțiilor funcționale, a indicatorilor tehnico-economici și sociali, ori a altor elemente prezentate prin documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism. Avizarea este concretizată printr-un act (aviz favorabil sau nefavorabil), cu caracter tehnic și obligatoriu.
Conform dispozițiilor art.21 din legea nr.350/2001 "Consiliul Județean coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism la nivel județean", stabilind "orientările generale privind amenajarea teritoriului și organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților, pe baza planurilor de amenajare a teritoriului și de urbanism", coordonând activitatea consiliilor locale, acordându-le asistență tehnică de specialitate (art.22 alin.1).
De asemenea conform art.22 alin.2 din Legea nr.350/2001, Consiliul Județean "asigură preluarea prevederilor cu privire la de amenajare a teritoriului național, regional și zonal în cadrul documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism pentru teritoriile administrative ale localităților din județ, asigură elaborareaPlanului de amenajare a teritoriului județean, a planurilor zonalede amenajare a teritoriului care sunt de interes județean", în activitatea lor consiliile județene fiind sprijinite de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și de alte ministere și organe ale administrației publice centrale.
Consiliile județene, pot solicita consiliilor locale să elaboreze sau să actualizeze o documentație de amenajare a teritoriului sau de urbanism, pentru aplicarea unor prevederi cuprinse în programele de dezvoltare a județului (art.23 din Legea nr.350/2001).
Art.42 alin.2 din Legea nr.350/2001, vine și completează dispozițiile art.22 alin.2, în sensul că "Prevederile Planului de amenajări a teritoriului județean, devin obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului și de urbanism, care le detailează".
Conform Anexei nr.1 din legea nr.350/2001, intitulată "Categorii de documentații de amenajare a teritoriului și de urbanism, competenta de avizare și de aprobare a acestora", la lit. b) - "Urbanism", se prevede că Planul urbanistic general al unui municipiu, se aprobă de consiliul local numai după avizarea acestuia de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Locuinței, Consiliul Județean, organisme centrale și teritoriale interesate, iar pct.10 și 12 lit."B"-"Urbanism" din anexa 1 la Legea nr.350/2001, planul urbanistic zonal pentru zona centrală a municipiului și alte zone funcționale de interes, precum și zonele protejate, ori asupra cărora s-a instituit un tip de restricție, este aprobat de consiliul local, după avizarea acestuia de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Consiliul Județean, etc.
Din documentația depusă la dosarul cauzei, rezultă că certificatul de urbanism care a stat la baza emiterii Planului Urbanistic Zonal, aprobat prin L nr.140/30.04.2007 (fila 165), menționează la rubrica "regimul juridic" că "parțial terenul se aflăîn zona de protecție a monumentelor istorice, iar certificatele de urbanism care au stat la baza emiterii lor Urbanistice Zonale aprobate prin HCL nr.141 și 143/30.04.2007 (fila 242), menționează la rubrica "regimul juridic" că " prin Planul Urbanistic General asupra imobilului, este instituită interdicție temporară de construire,până la elaborarea unei documentații de tip ".
Instanța mai reține faptul că prin L nr.140/30.04.2007 și nr.143/30.04.2007, s-au aprobat planuri urbanistice zonale în vederea edificării unor construcții de tip "moll", cu impact asupra funcționalității zonelor respective.
Având în vedere cele menționate, instanța constată că cele trei planuri urbanistice zonale s-a realizat fără a se obține în prealabil toate avizele impuse de normele legale în vigoare și ca urmare documentației de urbanism, respectiv este incompletă, și ca urmare, conform art.64 alin.2 din Legea nr.350/2001 modificată și completată "documentațiile de amenajări a teritoriului și de urbanism aprobate fără avizele prevăzute de reglementările în vigoare, sunt nule".
Împotriva sentinței nr. 498 din 14 noiembrie 2007 formulat recurs CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B și PRIMARUL MUNICIPIULUI Prin încheierea din 20 iunie 2008 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a Primarului de a formula recurs în prezent cauza, dat fiind faptul că nu a avut calitate de parte în fața instanței de fond.
Motivând recursul, Consiliul Local B a criticat hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:
În fapt arată că hotărârile 140, 141 și 143 au avut la bază solicitările beneficiarilor SIBIU, și de a se aproba le de Urbanism Zonale pentru iții și obiective ce se vor realiza pe terenul proprietate particulară a solicitanților. Se arată că nici una din zonele pentru care este adaptat PUZ nu este zonă centrală sau zonă de interes. Apreciază recurenta că prin hotărârea pronunțată au fost lezate interesele beneficiarilor Z-urilor având în vedere că aceștia nu au fost citați de instanța de fond, nefiind astfel stabilit cadrul procesual. reiterează recurentul prin motivele de recurs excepția lipsei de interes a Consiliului Județean B, acesta nefiind lezat într-un drept sau interes legitim.
Dezvoltând motivele de recurs recurentul a invocat faptul că nu a luat cunoștință de litigiu, citațiile fiind înregistrate la Primăria municipiului B care are calitate procesuală. Se arată că verificarea legalității hotărârilor Consiliului local este exercitată doar din prefect.
Pe fondul cauzei se arată că instanța de fond a soluționat în mod superficial cauza pornind chiar de la noțiunea de
Astfel, PUZ este un proiect care are caracter de reglementare specifică detaliată a dezvoltării urbanistice a unei zone din localitate și asigură, corelarea dezvoltării urbanistice complexe a zonei cu prevederile al localității din care face parte.
Detaliind motivele sub aspectul fiecărei hotărâri anulate recurentul arată că prin 140/2004 s-a aprobat PUZ pentru construire supermarket produse alimentare,-, PUZ-ul fiind solicitat în scopul obținerii autorizației de construire, zona în discuție este situată în 4 din, iar din punct de vedere urbanistic amplasamentul acestui obiectiv are rolul de unifica și compacta suprafața intravilanului, în scopul obținerii unei zone funcționale unitare. Instanța de fond s-a limitat doar la a observa regimul juridic prevăzut în certificatul de urbanism, fără a reține că s-a stabilit obligativitatea beneficiarului de a obține avize de la Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Concluzia este că zona în discuție nu se găsește în zona centrală a municipiului sau alte zone de interes cărora li s-a instituit un tip de restricție.
Prin 141/2007 s-a aprobat PUZ pentru construire locuință P + 1, str. - nr. 1 bis, zona fiind în zona 22, folosința terenului fiind de teren arabil. Pentru schimbarea funcțiunii zonei din teren agricol în teren cu funcțiune "zonă mixtă de locuințe" a fost necesară întocmirea unui PUZ. Pentru acest teren motivul pentru care era prevăzută această interdicție este acela că terenul este arabil.
Prin 141/2007 s-a aprobat PUZ în scopul autorizației de construire pentru un complex comercial pe str. -, pentru acest teren fiind instituită interdicția tot pentru faptul că terenul era arabil.
Se arată că recurentul a considerat că nu sunt necesare avizele Consiliului Județean, deoarece nici unul din PUZ nu reglementează zona centrală, zone de interes și nu sunt situate în zone protejate.
Prin întâmpinare, Consiliul Județean a solicitat respingerea recursului. Astfel, cu privire la realizarea procedurii de citare cu recurentul apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 87 și art. 89 al. 2 Cod procedură civilă. În ce privește încălcarea dreptului beneficiarilor hotărârilor de a se apăra se arată că instanța în respectarea principiului disponibilității nu putea dispune introducerea în cauză a unei părți netrecute în cererea de chemare în judecată.
Sub aspectul excepției lipsei de interes se arată că în mod corect a fost respinsă această excepție, făcând trimitere la art. 1 al. din Legea 554/2004 și art. 2 lit. "r" care definește interesul legitim public.
Se invocă în dovedirea interesului legitim dispozițiile art. 91 lit. "f" din Legea 215/2001. În justificarea interesului intimata face trimitere la art. 47 din Legea 350/2001, pct. 10 și 12 lit. b - "Urbanism", art. 28 al. 3 lit. a din Ordinul 1430/2005.
Pe fondul cauzei se arată că însuși recurentul în certificatul de urbanism menționează "parțial terenul se află în zona de protecție monumentelor istorice" - pentru terenul de pe - iar celelalte două "se află în interdicție temporară de construire" ceea ce duce la concluzia că era necesar avizul Consiliului Județean pentru aprobarea PUZ.
Intimata apreciază că prin cele 3 hotărâri s-au încălcat prevederile pct. 10 și 12 din Anexa 1 din Legea 350/2001, ceea ce atrage potrivit art. 64 al. 2 nulitatea documentației.
Ulterior, recurentul a invocat excepția lipsei calității de reprezentant, având în vedere că acțiunea a fost însușită de Consiliul Județean sau să existe un mandat expres dat președintelui Consiliului Județean. Mai mult președintele Consiliului Județean reprezenta județul în justiție.
Dezvoltând motivele de recurs se mai arată, referitor la PUZ adaptat pentru construirea supermarketurilor de pe strada - - că mențiunea din certificatul de urbanism în sensul că parțial terenul se află în zona de protecție a monumentelor istorice, era pentru fosta Moară monument istoric ce a fost declarat prin Ordinul 1407/13 decembrie 2005 așa încât zona nu mai constituie zona de protecție a monumentelor istorice.
În cauză au formulat cereri de intervenție în interes alăturat recurentului ROMÂNIA și, cereri admise în principiu prin încheierea din 28 august 2008, respectiv 17 octombrie 2008.
Motivând cererea de intervenție ROMÂNIA, arată că în baza contractului de vânzare - cumpărare 2076/05 noiembrie 2007 dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în B,- și drepturi ce decurg din autorizația de construire precum și din avizele și acordurile obținute de vânzător. Se arată că potrivit art. 161din Legea 554/2004 instanța de contencios administrativ avea posibilitatea introducerii în cauza a sa în calitate de pârât, asigurându-i astfel dreptul la apărare.
Invocă intervenienta impedimente procedurale la admiterea acțiunii arătând că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei de interes Consiliului Județean, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 2 al. l lit. "r" din Legea 554/2004 având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost formulată la 25 iulie 2007 iar Legea 262/2007 care a introdus lit. "r" a intrat în vigoare la 02 august 2007.
Se arată că reclamantul nu putea avea de plano calitate de a formula o acțiune în justiție, potrivit art. 1 din Legea 554/2004.
Pe fondul cauzei se arată că hotărârea Consiliului Local nr. 140/2007 a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale incidente, potrivit art. 25 al. l din Legea 350/2001 Consiliul local coordonând și răspunzând de întreaga activitate de urbanism desfășurată pe teritoriul unității administrativ teritoriale. Cum prin realizarea PUZ nu se modifică, nu era necesar avizul Consiliului Județean. Mai mult instanța a reținut încadrarea PUZ în categoria "zonă protejată" exclusiv pe baza certificatului de urbanism fără a face verificări dacă într-adevăr se află în zona protejată. Terenul în discuție nu se află în zonă centrală sau zonă de interes iar în condițiile în care era în zonă protejată avizele prevăzute în anexa 1 pct. 12 nu sunt cerute cumulativ ci după caz, enumerarea lor fiind circumstanțială cazului precizat în prima coloană, nefiind necesar avizul Consiliului Județean.
Prin întâmpinarea formulată cu privire la cererea de intervenție în interes alăturat Consiliul Local Bas olicitat admiterea cererii de intervenție. Intimata Consiliul Județean solicită înlăturarea apărărilor ce privesc lipsa de interes invocând art. 2 lit. "l" și "p" în vigoare la data introducerii cererii.
Arată totodată că potrivit art. 87 din Legea 215/2001 definește Consiliul Județean și ci conferă capacitatea de a figura ca parte în litigiu. Apreciază intimata că în raportul compartimentului de resort rezultă că se derogă de la prevederile. Apreciază intimata că interpretarea recurentului și intervenienților a textelor legale privind avizarea adaugă la lege atâta timp cât legea nu prevede "după caz".
Intervenienta B invocă în esență aceleași aspecte referitoare la respingerea excepției lipsei de interes, apreciind că art. 2 lit. "r" din Legea 554/2004 nu este aplicabil, invocă totodată faptul că nu a avut posibilitatea să se apere în fața instanței de fond deși era beneficiara actului atacat.
Pe fond se arată că sentința recurată este dată cu încălcarea normelor legale, nefiind necesar, pentru aprobarea PUZ-ului solicitat avizul Consiliului Județean, Consiliul Local B apreciind că nu este necesară avizarea de către intimată.
Analizând recursul Consiliului Local B și cererile de intervenție în interes alăturat recurentului această instanță apreciază că se impune reformarea sentinței recurate, reținând următoarele:
În fapt, prin hotărârile contestate s-au aprobat Z la cererea beneficiarilor, (care ulterior vândut ROMÂNIA) și L în vederea construirii unei locuințe particulare și a două supermarketuri, toate pe terenurile proprietate particulară a beneficiarilor. Locuința ce urma a fi construită este situată pe str. -, un hipermarket () pe str. - -, iar celălalt hipermarket ( ) pe str. -.
Aprobarea PUZ a fost solicitată de beneficiari datorită împrejurării că prin certificatele de urbanism emise s-a prevăzut ca o condiție a eliberării autorizației de construire necesitatea întocmirii unei documentații de urbanism.
Atât terenul proprietate a lui cât și cel al aveau la data emiterii certificatului de urbanism folosința de teren arabil, agricole iar potrivit al municipiului B asupra zonelor cu terenuri agricole s-a instituit o interdicție temporară de construire, interdicție care încetează odată cu întocmirea PUZ.
La nivelul municipiului B Planul Urbanistic General și regulamentul local de urbanism aferent a fost întocmit în anul 2000, fiind aprobat prin 38/2000, din anul 2000 nefiind actualizat. Zonele pentru care au întocmit PUZ-urile care au fost aprobate prin hotărârile contestate nu sunt în zona centrală. Astfel, str. - - este zona industrială inclusă în 4, str. - este inclusă în 22, iar str. - este în zona 12. În certificatele de urbanism emise la cererea beneficiarului și a beneficiarului L SIBIU s- inserat mențiunea că asupra terenurilor (atât cel de pe str. - cât și cel de pe str. - este instituită interdicție temporară de construire, interdicția fiind dată de categoria de folosință. În certificatul de urbanism emis la cererea s-a menționat că o parte a terenului figurează în zona de protecție a monumentelor istorice, situație față de care emitentul certificatului de urbanism a apreciat că este necesară obținerea avizului de la Direcția de Cultură și Patrimoniu.
Urmare a aprobării celor trei planuri de urbanism zonale de către Consiliul Local al municipiului B, Consiliul Județean Baf ormulat plângere prealabilă solicitând revocarea Hotărârilor 140, 141, 143/2007 și dat fiind faptul că plângerile prealabile au fost respinse a formulat acțiune în anulare, fundamentată pe dispozițiile art. 1, 2 din Legea 554/2004, Legea 350/2001 și Legea 50/1991.
Atât recurentul cât și intervenienții au invocat în fața instanței de fond și au reiterat în recurs excepția lipsei de interes.
Aceasta instanță apreciază că soluția instanței de fond cu privire la această excepție este legală. Astfel, în materia contenciosului administrativ, dincolo de interesul cetățeanului regăsindu-se interesul legitim public care dă litigiilor un caracter de ordine publică. Interesul public este reglementat de art. 1 și art. 2 lit. e din Legea 554/2004 în forma în vigoare la data introducerii acțiunii.
Este adevărat că la data formulării acțiunii din 19 iulie 2007) lit. "r" din Legea 554/2004 nu definea interesul public, această noțiune fiind definită la lit. "r" începând cu 02 august 2007, însă în forma în care era în vigoare Legea 554/2004 la 19 iulie 20o7 la lit. "l" era difinită noțiunea de interes public ca fiind interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare,realizarea competențelor autorităților publice.Cum art. l teza finală prevede că interesul poate fi public sau privat din coroborarea art. 1 cu art. 2 lit. "l" dată fiind împrejurarea că se reclamă încălcarea unor dispoziții legale ce vizează competența de avizare a reclamantului, excepția lipsei de interes apare ca nefondată. Invocarea încălcării dispozițiilor Legii 350/2001 sub aspectul realizării competenței Consiliului Județean de a aviza le urbanistice zonale se circumscrie noțiunii de interes public. un interes public și vătămarea alte valențe raportat la litigiile în care se justifică un interes privat, vătămarea în cauza pendinte constând în încălcarea dreptului de avizare.
Este adevărat că tutela administrativă asupra hotărârilor Consiliului local este exercitată de prefect însă dispozițiile art. 3 din Legea 554/2004 nu înlătură posibilitatea ca alte autorități, organisme sociale interesate să sesizeze în virtutea respectării ordinii de drept și a dispozițiilor legale, instanța de contencios.
Apărările fundamentate pe dispozițiile art. 161din Legea 554/2004 nu pot fi reținute. Într-adevăr, beneficiarii PUZ adoptate nu au fost chemate în judecată deși actele emise produceau efecte juridice asupra lor, însă principiul disponibilității este unul dintre principiile ce guvernează procesul civil. Faptul că reclamantul nu înțeles să cheme în judecată și beneficiarii planurilor zonale are drept consecință inopozabilitatea hotărârii față de aceștia. Nefiindu-le opozabile efectele hotărârii nu se poate reține vătămare. Cât privește fixarea cadrului procesual de către instanța de fond, această instanță reține că la data introducerii acțiunii nu era în vigoare art. 161din Legea 554/2004. Pe parcursul soluționării în cauză a intrat în vigoare art. 161, text aplicabil, dat fiind faptul că este o normă de drept material, însă forma în care a fost adoptat nu duce la concluzia că judecătorul era obligat să introducă în cauză beneficiarii PUZ. Astfel, textul cuprinde sintagmele "poate introduce în cauză, la cereri" și "poate pune în discuție" ceea ce denotă faptul că norma înserată la art. 161nu are un caracter imperativ, conferindu- judecătorului un drept de apreciere asupra introducerii în cauză a altor subiecte de drept.
Nici apărarea cu privire la încălcarea dreptului la apărare a recurentului nu poate fi reținută. Astfel, la fila 17 dosar fond se află delegația d-lui consilier, delegație dată de recurentul Consiliul local La termenul din 26 septembrie 2007 în instanță s-a prezentat consilierul juridic mai sus menționat care a luat, pentru Consiliul local termen în cunoștință în sensul art. 153 Cod procedură civilă, împrejurare față de care nu s-a mai impus citarea pentru termenele ulterioare. Împrejurarea că pe dovada de comunicare a hotărârii apare ștampila Primăriei nu este de natură duce la concluzia că s-a încălcat dreptul de apărare în timpul soluționării procesului, această comunicare putând produce o vătămare doar sub aspectul termenului de declarare a recursului. Cum însă în cauză recursul fost declarat în termen nu se poate reține că hotărârea, în modalitatea în care a fost comunicată a produs o vătămare recurentului sub acest aspect.
Nici excepția lipsei calității de reprezentant a Președintelui Consiliului Județean nu poate fi reținută.
Într-adevăr, ca principiu unitățile administrativ teritoriale stau în judecată prin primar, respectiv prin președintele Consiliului Județean, însă acțiunea de față a fost formulată de Consiliul Județean în virtutea apărării ordinii de drept, respectiv a competențelor Consiliului Județean, nefiind o acțiune formulată de județ. În cauză, Consiliul Județean stă în judecată în baza dispozițiilor speciale reglementate de Legea 350/2001.
Este adevărat că primarul nu poate reprezenta Consiliul local în justiție, însă nu există similitudine între Consiliul Local și Consiliul Județean. Astfel, în timp ce Consiliul Județean este reprezentat de drept de președinte, Consiliul local are la fiecare ședință un alt președinte. În cazul de față, președintele Consiliului Județean reprezintă Consiliul Județean în baza art. 56 al. 3 lit. "e" din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Județean, nefiind necesar un mandat expres dat de consilierii județeni.
Pe fondul cauzei, instanța reține că apărările invocate sunt întemeiate. Astfel, instanța de fond a procedat la interpretarea greșită a dispozițiilor pct. 10 și 12 din anexa la Legea 350/2001, când concluzionat că cele trei planuri de urbanism zonale trebuiau să fie avizate de Consiliul Județean.
Sub un prim aspect, se reține că emitentul actelor administrative contestate a apreciat în baza documentațiilor de urbanism existente (Planul Urbanistic General) că nu este necesară avizarea de către Consiliul Județean. Această apreciere a avut la bază inclusiv certificatele de urbanism reținute de instanța de fond ca fiind singurele înscrisuri care au format convingerea instanței că era necesară avizarea.
Reclamantul, avea potrivit art. 1169 cod civil obligația de răsturna prezumția de legalitate de care se bucurau actele emise.
Or, reclamantul nu a depus înscrisuri care să facă dovada că zonele pentru care s-a aprobat PUZ erau zone centrale, de interes, asupra cărora s-a instituit o restricție sau că ar fi zone protejate.
Pentru nici unul din cele trei planuri nu sunt incidente dispozițiile pct. 10 ANEXA 1 la Legea 350/2001, deoarece așa cum s-a reținut zonele erau în 22, 12 și 4, nici una nefiind zonă centrală. de zonă funcțională de interes nu poate fi reținut atâta vreme cât zona funcțională de interes este definită în ANEXA 2 (definirea termenilor utilități în lege) din Legea 350/2001 ca fiind zona stabilită de către structura de specialitate din subordinea arhitectului șef și care se aprobă de Consiliul local, respectiv Consiliul General cu avizul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor. Cum în cauză nu s-a depus nici un înscris care să facă dovada că la nivelul municipiului B au fost stabilite și avizate zonele de interes nici reclamantul și nici instanța în absența unei documentații specifice, cerute de lege nu poate stabili în mod arbitrar, care ar fi zonele funcționale de interes. Mai mult, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea 350/2001, dată fiind împrejurarea că al municipiului B nu a fost reactualizat din anul 2000, Consiliul Județean (art. 23) poate solicita să elaboreze sau să actualizeze o documentație. Este adevărat că la data introducerii acțiunii, Legea 350/2001 nu definea noțiunea de zonă funcțională de interes, definiția fiind introdusă la 29 august 2008, însă definirea acestui concept de către legiuitor este în sprijinul formării convingerii instanței că zonele funcționale de interes trebuie să fie stabilite prin documentația de specialitate, nefiind o chestiune ce presupune aprecierea judecătorului. Concluzionând că pentru nici una din cele trei zone nu s-a făcut dovada că ar fi zone centrale sau de interes nu sunt incidente dispozițiile pct. 10 ANEXA 1 din Legea 350/2001.
În ceea ce privește incidența pct. 12 ANEXA 1 din Legea 350/2001 Curtea apreciază că în mod greșit a fost reținută de instanța de fond.
Textul reținut presupune abordarea sub două aspecte și anume dacă zonele pentru care s-a adoptat PUZ erau zone protejate sau asupra cărora s-a instituit un tip de restricție și dacă fiind zone de natura celor menționate competența de avizare aparține după caz autorităților enumerate în anexă sau este necesară avizarea de toate autoritățile.
Pentru terenul situat pe- în certificatul de urbanism emis la solicitarea L în scopul obținerii autorizației de construire s-a trecut mențiunea că terenul se află parțial în zona de protecție a monumentelor istorice. Mențiunile din certificatul de urbanism s-au făcut în baza, care a fost întocmit în anul 2000. În recurs, recurentul a depus ordinul prin care monumentul istoric "Moară și fii" (în locul acesteia urmând a se edifica construcția) a fost declasat în anul 2005, împrejurare față de care recurentul apreciat că nu mai exista nici zona protejată atâta timp cât nu mai exista monumentul istoric. De altfel, elaborarea PUZ a fost solicitată nu în considerarea zonei protejate, conform art. 47 al. 3 lit. b din Legea 350/2001 ci datorită complexității obiectivului ce urma se construi.
În s-a prevăzut că stabilirea zonelor de protecție a monumentelor istorice se va face prin studii de specialitate iar până la elaborarea acestor studii zonele de protecție sunt cuprinse în interiorul unei raze de 100. De altfel și din definiția dată ui de zonă protejată în anexa 2 la Legea 350/2001 rezultă că și zonele protejate trebuie stabilite, delimitate prin studii de specialitate. Ca și în cazul zonelor funcționale de interes nici în cazul zonelor protejate la nivelul municipiului B nu sunt întocmite documentație care să stabilească aceste zone. Aprecierea Consiliului local în sensul că nu era zonă protejată și pe cale de consecință nu era necesar avizul putea fi combătută doar prin depunerea unei documentații care să releve că terenul în discuție se află în zonă protejată.
Certificatul de urbanism, necoroborat cu alte înscrisuri nu este de natură a duce la concluzia că este zonă protejată atâta vreme cât monumentul istoric a fost declasat. Chiar dacă s-ar înlătura apărarea recurentului întemeiată pe împrejurarea că nu ne aflăm în zona protejată a monumentului "Moară și fii" deoarece acesta a fost declasat și am reține apărarea invocată de reclamant că zona protejată este dată de monumentul "Casa pictorului - -", în lipsa unor documente, studiu care să delimiteze zonele protejate, instanța nu are competența de a stabili care sunt zonele protejate în municipiul
În ce privește celelalte două planuri zonale, se reține că acestea au fost solicitate în vederea emiterii autorizației de construire datorită faptului că asupra ambelor terenuri prin s-a prevăzut o interdicție temporară de construire datorită naturii terenului, respectiv de teren arabil, condiția ridicării interdicției fiind tocmai elaborarea PUZ. Anexa 2 a Legii 350/2001 definește de interdicție de construire, iar în anexa 1 la pct. 12 întâlnim noțiunea de restricție. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere zonele asupra cărora s-a instituit o interdicție temporară de construire, ar fi înserat la pct. 12 termenul de interdicție temporară și nu cel de restricție, concept ce nu presupune o interdicție temporară. Așadar, noțiunea de interdicție temporară data de folosința de teren agricol nu se circumscrie ui de "restricție". De altfel, dispozițiile legii 350/2001 trebuie coroborate și cu dispozițiile Legii 50/2001 și a Ordinului 1430/2005 acte normative ce cuprind reglementări asupra urbanismului.
Din art. 10 din legea 50/1001 și art. 18 din Ordinul 1430/2001 rezultă competența de avizare în vederea autorizării construcțiilor și atribuțiile structurilor de specialitate din cadrul Consiliului Județean. Din analiza sistematică a acestor dispoziții rezultă că atâta timp cât interdicția temporară a fost instituită de Consiliul local, competența de a dispune asupra încetării acestei interdicții revine autorității care a instituit-
La formarea convingerii că pentru zonele asupra cărora s-a instituit o interdicție temporară nu este necesară avizarea PUZ de către Consiliul Județean au relevanță dispozițiile art. 25 din legea 350/2001 potrivit cărora Consiliul local coordonează și răspunde de întreaga activitate de urbanism desfășurată pe teritoriul unităților administrativ - teritoriale, cooperând cu Consiliul Județean care, potrivit art. 21 coordonează activitatea de amenajare a teritoriului la nivel județean.
În ipoteza în care, potrivit art. 23 Consiliul Județean ar fi solicitat Consiliului local să elaboreze sau să actualizeze o documentație de urbanism atunci avizarea de către Consiliul Județean ar fi devenit obligatorie.
În ceea ce privește interpretarea pct. 12 al Anexei 1 din Legea 350/2001 instanța apreciază că aceasta trebuie făcută prin prisma dispozițiilor care reglementează atribuțiile administrației publice centrale, județene și locale (art. 17 - 28) pornind și de la definiția planului de urbanism zonal dată de art. 47 din Legea 350/2001 și nu în ultimul rând de la dispozițiile art. 56 din Legea 350/2001.
Astfel, potrivit acestui text avizarea se face de către autoritățile și organismele centrale și teritoriale interesate, precizarea conținutului documentelor care se supun avizării precum și a emitenților de avize pentru fiecare categorie de documentație se va stabili prin ordin al ministerelor lucrărilor publice, transporturilor și locuinței. Dacă pct. 12 din ANEXA 1 s-ar fi interpretat în sensul că toate autoritățile enumerate în coloana aferentă rubricii "avizează" ar trebui să avizeze nu și-ar mai găsi rațiunea dispozițiile al. 2 al art. 56. Reclamanta nu a invocat un ordin în sensul textului mai sus menționat care să-i confere abilitatea de a aviza, așa încât instanța apreciază că autoritățile enumerate la pct. 12 avizează, după caz, în funcție de documentația de urbanism elaborată. Că interpretarea este în acest sens rezultă și din faptul că la rubrica "aprobă" este trecut atât Consiliul Local cât și Consiliul General al municipiului A accepta că toate autoritățile enumerate trebuie să avizeze un plan de urbanism zonal ar însemna în mod absurd că același plan ar trebui aprobat atât de Consiliul Local cât și de Consiliul General al municipiului Or, față de competențele stabilite de Legea 350/2001 și de Legea 50/1001 Consiliul județean trebuie să avizeze atunci când în discuție sunt zone care depășesc limita unei unități administrativ teritoriale (referindu-ne strict la pct. 12).
Pentru cele ce preced instanța apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul, va admite cererile de intervenție în interes alăturat recurentului, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată, va menține soluția primei instanțe cu privire la soluționarea excepției lipsei de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ formulate recurentul - pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 498/14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant CONSILIUL JUDEȚEAN
Admite cererile de intervenție în interes alăturat recurentului - pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B promovate de ROMÂNIA S B și L SIBIU.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge excepția lipsei calității de reprezentant, respinge acțiunea formulată de reclamant ca nefondată.
Menține dispoziția instanței de fond cu privire la respingerea excepției lipsei de interes.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința nepublică de la28 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac - - | Pt. JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan - --CO PREȘEDINTE INSTANȚĂ | JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu - - |
GREFIER, - - |
Red. /
Red.
Tehnored. 3 ex.
19 dec. 2008
Președinte:Violeta ChiriacJudecători:Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan, Claudia Popescu
