Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 807/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 807/2008
Ședința publică de la 27 Martie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTORI: Lucia Brehar, Delia Marusciac Liviu Ungur
- -
GREFIER: - -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurent SC SRL, recurent SC SRL și pe intimat CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale împotriva sentinței civile nr. 3503/2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 4 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată că, în partea finală a motivelor de recurs, recurenții au solicitat, în temeiul prevederilor art. 244 pct. 1. Pr. Civ. suspendarea prezentei cauze, până la soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4383/2007, pronunțată în dosarul cu nr- al Judecătoriei Baia Mare, cerere pe care urmează aor espinge, astfel că, în temeiul art. 150. Pr. Civ. apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare, motiv pentru care reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3.503 din 30.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a respins, în consecință, acțiunea formulată de către reclamantele B M și B M, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, jud.
S-a respins, de asemenea, excepția de nelegalitate invocată de către reclamante.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamantele au calitatea de terți față de actul administrativ a cărui anulare parțială o cer, respectiv nr. 45 din 22.10.2004, prin care s-a însușit inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei și care a fost adus la cunoștința publică prin afișare.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, a arătat instanța de fond, în calitate de terți, reclamantele își pot exercita recursul administrativ prealabil din momentul luării la cunoștință a existenței actului administrativ vătămător, în limita termenului de 6 luni care este un termen de prescripție.
Întrucât reclamantele au formulat plângerea prealabilă la data de 21.05.2007, iar acțiunea în contencios administrativ la data de 16 iulie 2007, rezultă că a fost depășit termenul prevăzut de lege pentru formularea plângerii prealabile.
În privința excepției de nelegalitate, instanța de fond a arătat că aceasta va fi respinsă ca o consecință a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune, care face inutilă analizarea excepției de nelegalitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond aceleași instanțe.
În motivarea recursului reclamantele au arătat că prev. art. 5 alin. Final al Legii nr. 29/1990 precum și art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd în mod expres că termenul de un an pentru atacarea unui act administrativ emis de către o autoritate locală, începe să curgă de la comunicarea acesteia.
În speță, doar reclamantei B M, i-a fost adusă la cunoștință hotărârea atacată în dosarul nr- al Judecătoriei Baia Mare prin care se solicita anularea licitației și a actului de adjudecare în baza cărora această reclamantă și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Au mai arătat reclamantele că în acel dosar, BMn ici nu a fost chemată în judecată, astfel încât nu a luat la cunoștință de conținutul actului administrativ atacat.
Cu privire la caracterul actului administrativ atacat, reclamantele au susținut că acesta are un caracter individual, astfel încât devine opozabil doar de la data comunicării sale.
În privința actelor față de care nu s-a îndeplinit procedura de comunicare, operează, au arătat reclamantele, excepția inexistenței acelui act, astfel încât el nu își poate produce efectele.
La pct. II din motivele de recurs, reclamantele au reiterat excepția de nelegalitate susținută și în fața instanței de fond.
În finalul motivării recursului, reclamantele au solicitat suspendarea soluționării recursului în temeiul art. 244 pct. 1.pr.civ. până la soluționarea cauzei înregistrate sub nr- al Judecătoriei Baia Mare.
În drept reclamantele au invocat disp. art. 304 pct. 9 și art. 316.pr.civ.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Așa cum a reținut instanța de fond, reclamantele au formulat acțiune în contencios administrativ având ca obiect anularea nr. 45/22.10.2004 prin care s-a însușit inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei, jud. M ( 10, dosar fond).
În anexa la această hotărâre au fost individualizate bunurile imobile terenuri și construcții ce fac obiectul proprietății publice a autorității administrativ-teritoriale și a fost considerat ca aparținând domeniului public, inclusiv terenul amplasat pe nr. topo. noi 1.117 - 1.118/1/3/1, nr. top. 1.115 - 1.116/3/6/2 și nr. topo. 1.115 - 1.116/3/7/1, toate înscrise în nr. 2.177, în considerarea categoriei de folosință a acestui teren, respectiv ca drum public.
Asupra terenului menționat anterior, reclamantele au dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare la licitație publică în urma vânzării bunurilor aflate în patrimoniul unei societăți comerciale supusă procedurii de faliment prev. de Legea nr. 64/1995, cu modificările ulterioare. Astfel, reclamantele au cumpărat terenul în baza actului de adjudecare definitivă nr. 352 din 28.12.2002 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de către judecătorul sindic numit în procedura de faliment a debitoarei-vânzătoare.
În baza acestor două acte, reclamantele și-au întabulat imediat dreptul de proprietate în
La data întabulării dreptului de proprietate în, terenul figura ca fiind proprietatea vânzătoarei și nici o altă mențiune nu s-a realizat ulterior pentru a se evidenția caracterul de bun public, cu destinația de drum pentru acest teren.
Au relevat probele administrate în fața instanței de fond, că reclamantei i s-a adus la cunoștință existența actului administrativ atacat doar cu prilejul formulării cererii de chemare în judecată având ca obiect constatarea nulității absolute a actului de adjudecare definitivă nr. 532/28.12.2002, autentificat prin încheierea din dosarul nr. 4.411/1999 din 17.12.2004.( 13)
Cu prilejul acestui proces, au cunoscut reclamanții existența actului administrativ și au putut aprecia, în deplină cunoștință de cauză, dacă acel act le produce o vătămare, în sensul disp. Legii nr. 554/2004.
Instanța de fond, pentru a justifica admisibilitatea excepției de tardivitate în formulare plângerii prealabile, a menționat disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Nu s-a observat însă disp. art. 7 alin. 3 care permit introducerea plângerii prealabile persoanei vătămate într-un drept al său printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, din momentul la care a luat la cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prev. la alin. 7 al aceluiași articol.
Se constată însă că, art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004 a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 797/27.09.2007 a Curții Constituționale, care a statuat că textul legal menționat anterior este neconstituțional, în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.
În condițiile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, acest text legal și-a încetat efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, (Of. partea I nr. 707/19.10.2007), iar după expirarea acestui termen legal, norma declarată neconstituțională nu a mai fost supusă vreunei modificări de către autoritatea publică competentă, respectiv Parlamentul României, motiv pentru care acel text legal este ineficient în condițiile menționate de către decizia arătată anterior.
În acest context, devin incidente disp. art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 care acordă posibilitatea formulării plângerii prealabile de către terți, din momentul la care a luat la cunoștință de conținutul actului fără a fi limitat de vreun alt termen de prescripție sau de decădere.
Data la care reclamanții au luat efectiv la cunoștință de conținutul actului administrativ atacat și au putut stabili, în deplină cunoștință de cauză, consecințele vătămătoare ale actului asupra dreptului lor de proprietate, a fost data introducerii cererii de chemare în judecată, înregistrată sub nr- la Judecătoriei Baia Mare.
Față de această împrejurare, plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 2.422 din 21.05.2007 la Primăria Comunei și adresată Consiliului Local al Comunei ( 12, dosar fond) a respectat termenul de 30 de zile prev. de disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel încât în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins cererea de chemare în judecată pe acest temei.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 304 pct. 9.pr.civ. se va admite recursul formulat și se va casa hotărârea atacată, urmând a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În recurs, reclamantele au criticat și modalitatea de soluționare a excepției de nelegalitate.
Efectele prezentei hotărâri de casare sunt depline asupra hotărârii atacate, însă cu prilejul rejudecării, instanța de fond va avea în vedere regimul juridic distinct al acțiunii directe în materia contenciosului-administrativ, întemeiată în principal pe disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în raport de caracterul excepțional al excepției de nelegalitate reglementată de art. 4 din același act normativ.
,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele B M și B împotriva sentinței civile nr. 3.503 din 30 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./01.04.2008.
Jud.fond:,
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Delia Marusciac Liviu Ungur
