Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 854/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 854/CA/2008
Ședința publică de la 25 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea SC SRL împotriva deciziei nr. 29/CA/9 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatara contestatoarei avocat și mandatara intimaților, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: mandatara contestatoarei depune la dosar răspunsul comunicat de Tribunalul Alba privind data depunerii de către Consiliul Local a recursului împotriva încheierii nr. 911/CA/2007 pronunțată în dosar nr-, din care rezultă faptul că recursul a fost înregistrat în evidențe la data de 23.08.2007, neexistând posibilitatea de a se preciza dacă a fost depus prin poștă sau înaintat direct la instanță. Față de acest răspuns, mandatara contestatoarei solicită expres a se pune în vedere mandatarei intimaților să depună la dosar recipisa recomandatei cu care s-a trimis recursul.
Mandatara intimaților arată că în contestație în anulare nu înțelege să facă probe, instanța s-a pronunțat asupra acestui aspect, astfel că nu înțelege să depună nici un alt înscris la dosar.
De asemenea, mandatara intimaților arată că a avut aceeași poziție și la termenele anterioare când i s-a solicitat înscrisul antemenționat.
Mandatara contestatoarei depune la dosar răspunsul comunicat de Direcția de Poștă B, sub nr. 210/17463/19.06.2008, potrivit căruia în evidențele deținute, pentru data de 13.08.2007, nu se regăsește nicio scrisoare recomandată având ca expeditor și destinatar cei de pe anvelopa trimisă.
Un exemplar din adresa susmenționată se comunică mandatarei intimaților.
Mandatarele părților declară că nu mai au alte cereri de formulat și solicită dezbaterea contestației în anulare.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare dedusă judecății.
Mandatara contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare, formulată în termen legal și a se stabili un termen pentru rejudecarea recursului.
Arată că temeiul de drept al contestației în anulare este art. 318 Cod procedură civilă.
Mandatara contestatoarei învederează instanței că acțiunea acesteia a avut drept obiect constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 40 Consiliului Local, pe care era menționat: Respins, fără nicio motivare. Apreciază că acesta este un abuz de drept; arată că s-a solicitat comunicarea documentației care a stat la baza acestei soluții de respingere, însă nu s-a primit. Prin sentința civilă nr. 329/CA/2008 îndreptată prin încheierea nr. 911/CA/2007 s-a admis în întregime acțiunea reclamantei astfel cum a fost ulterior completată urmare efectuării unui raport de expertiză.
Mandatara contestatoarei arată că pârâții au declarat recurs, iar instanța de recurs era obligată să exercite controlul judiciar.
Astfel, un prim motiv de admisibilitate a contestației în anulare este referitor la petitul privind constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 40 Consiliului Local. Instanța de recurs, din eroare sau din omisiune, nu s-a pronunțat pe acest prim capăt de cerere. La punctul doi vizând concesionarea terenului, instanța de recurs s-a pronunțat pe excepții și anume lipsa interesului legitim vătămat și inexistența dreptului.
Mandatara contestatoarei arată că apreciază greșit reținută excepția lipsei interesului, dat fiind planurile și PUZ, din care reiese că terenul este necesar pentru pensiune, pensiune care aduce beneficii administratorilor săi, dar și comunității, astfel că prezenta este admisibilă și prin acest motiv. De asemenea interesul este justificat prin faptul că a depus cereri pentru concesionarea terenului respectiv.
Referitor la excepția tardivității recursului împotriva încheierii nr. 911/CA/2007, mandatara contestatoarei arată că se susține că recursul a fost depus recomandat, însă se refuză depunerea recipisei, pe anvelopă apare data de 13.08.2007, iar prin adresa Direcției de Poștă B nr. 210/17463/19.06.2008, s-a făcut dovada că în evidențe nu se regăsește nicio scrisoare recomandată având ca expeditor și destinatar pe cei de pe anvelopă, astfel că ne aflăm în prezența refuzului unei părți de a face dovada care-i profită.
Mandatara contestatoarei învederează instanței că la punctele 4 și 5 din contestația în anulare a dezvoltat cu atingerea motivelor de recurs și ca atare nu le mai reiterează.
Cu cheltuieli de judecată în contestația în anulare, pe cale separată.
Mandatara intimaților solicită respingerea ca nefondată a contestației în anulare.
Arată că s-a invocat temei de drept - prevederile art. 318 Cod procedură civilă, iar acest text legal prevede două ipoteze și anume când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Mandatara intimaților învederează că teza II nu este aplicabilă, pentru că reclamanta nu a formulat recurs în cauză, iar pentru aplicarea tezei I ar trebui să fie recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
Referitor la excepția tardivității recursului contra încheierii nr. 911/CA/2007, mandatara intimaților arată că instanța de recurs s-a pronunțat, respingând această excepție, prin urmare încă o dată nu mai poate fi verificată pe calea contestației în anulare.
Se susține că s-au depus planurile și PUZ, însă acestea nu dau contestatoarei un drept, nu sunt constitutive de drept, astfel că nu se poate susține că reprezintă o dovadă.
Mai arată că s-a susținut că ar fi fost un abuz de drept, însă a fost licitație publică, aplicarea procedurii de negociere directă putându-se face doar în situația în care, după repetarea procedurii licitației, nu se depuneau cel puțin 3 oferte valabile sau dacă era vorba de o construcție de interes public, or pensiunea nu poate fi considerată de interes public.
Cu privire la al doilea motiv de admisibilitate a contestației - greșita reținere a excepției inadmisibilității acțiunii față de inexistența dreptului sau interesului legitim vătămat, mandatara intimaților arată că instanța de recurs nici nu s-a pronunțat pe o astfel de excepție, cum greșit susține contestatoare, reținând că nu s-a făcut dovada vătămării unui drept sau a unui interes legitim.
În ceea ce privește al treilea motiv de admisibilitate a contestației, respectiv faptul că nu s-a motivat Hotărârea Consiliului Local, solicită a se avea în vedere că nu s-a invocat niciun text de lege care să sancționeze cu nulitate absolută hotărârea chiar și nemotivată, nici la fond și nici la recurs. Mai mult decât atât considerentele soluției de respingere sunt menționate în procesul verbal de ședință.
De asemenea, învederează instanței că motivele expuse la punctele 4,5,6 sunt inadmisibile, dat fiind faptul că nu a promovat recurs față de prevederile art. 318 al.1 teza II din Codul d e procedură civilă.
Depune la dosar practică judiciară și concluzii scrise.
Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial pentru fiecare dintre intimați, conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia nr. 29/CA/2008, pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA, în dosar nr-,
- a fost respinsă excepția tardivității recursului declarat de pârâtul Consiliul Local și Primarul comunei împotriva încheierii nr. 911/CA/19.06.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - secția comercială și contencios administrativ în dosar nr- invocată de reclamanta
- au fost admise recursurile declarate de către pârâții Consiliul local și Primarul comunei împotriva sentinței civile nr. 329/CA/27.03.2007 și a încheierii nr. 911/CA/19.06.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - secția comercială și contencios administrativ și pe cale de consecință:
- au fost modificate hotărârile atacate în sensul că a fost respinsă acțiunea reclamantei C împotriva pârâților Consiliul local și Primarul comunei, precum și cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantă împotriva sentinței, cu obligarea intimatei reclamantă la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța această decizie s-a reținut:
Examinând excepția tardivității recursului declarat împotriva Încheierii nr. 911/CA/19.06.2007 - instanța constată că este neîntemeiată, întrucât față de data comunicării cu pârâții - 27.07.2008 - și data trimiterii recursului prin poștă - 13.08.2007 - și prevederile art. 101 Cod procedură civilă, ziua de 12.08.2008 fiind zi nelucrătoare, recursul este depus în termen legal (fila 5 dosar recurs).
Ca urmare, în baza art. 101 și 137 Cod procedură civilă, excepția tardivității declarării recursului împotriva Încheierii nr. 911/CA/2007 - va fi respinsă ca neîntemeiată.
Prin Hotărârea nr. 40/18 mai 2006 - Consiliul Local al Comunei a respins cererea reclamantei SC SRL C - pentru concesionarea prin negociere directă a suprafeței de 550 mp teren.
Reclamanta, prin cererea înregistrată la Primăria Comunei sub nr. 1270/13 iunie 2006, solicitat - reanalizarea acestei hotărâri și revocarea ei de către Consiliul Local.
Prin adresa nr. 1443 din 30.06.2006 - emisă de Primăria Comunei, semnată de primarul și secretarul comunei - s-a comunicat reclamantei faptul că cererea a fost discutată în ședința Consiliului Local din 20 iunie 2006, însă consilierii nu au fost de acord cu revocarea hotărârii.
După comunicarea acestui răspuns, reclamanta, în data de 18.07.2006 a depus acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub dosar nr-.
Această adresă prin care s-a comunicat reclamantei soluția adoptată de Consiliul Local - la cererea de revizuire a Hotărârii Nr. 40/2006 - nu constituie act administrativ, întrucât nu a produs prin ea însăși vreun efect juridic,nefiind emisă ca decizie în exercitarea puterii executive, fiind doar o comunicare a soluției adoptate de Consiliul Local, astfel că nu îndeplinește condițiile prevăzute de articolul 2 alin 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 și ca urmare nu face parte din categoria actelor atacabile la instanța de contencios administrativ.
Așa fiind, în mod greșit prima instanță a admis cererea reclamantei în contradictoriu cu Primarul Comunei și a dispus anularea Adresei Nr. 1443/30.06.2006.
În ce privește dispoziția de anulare a Hotărârii nr. 40/2006 și obligarea pârâtului Consiliului Local să concesioneze reclamantei terenul prin negocierea directă se constată, de asemenea, că sentința primei instanței este nelegală și netemeinică întrucât, terenul fiind proprietate publică, concesiunea prin negociere directă se putea aplica numai dacă reclamanta urma să realizeze o construcție sau un obiectiv de interes public, conform prevederilor art. 13 alin 2 din Legea nr. 50/1991 - republicată și actualizată - și dacă cererea era însoțită de certificatul de urbanism conform prevederilor art. 6 alin 6 din aceeași lege.
De asemenea, și art. 125 din Legea nr. 215/2001 - privind administrația publică locală - prevede că vânzarea, concesionarea și închirierea se face prin licitație publică.
În afară de aceasta, nici invocarea de către reclamantă ca temei de drept a prevederilor art. 18 din Legea nr. 347/2004 - legea muntelui - nu este întemeiată deoarece acordarea unor suprafețe de terenuri disponibile de către consiliile locale în vederea construirii, dezvoltării și exploatării pensiunilor și gospodăriilor agroturistice se poate face numai persoanelor fizice și asociațiilor familiale autorizate potrivit legii și nu societăților comerciale - cum este și reclamanta.
Așa fiind, întrucât în cauză reclamanta nu a făcut dovada faptului că prin Hotărârea nr. 40/2006 i-a fost vătămat un drept sau un interes legitim - așa cum prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 - privind contenciosul administrativ - în mod greșit prima instanță a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârii atacate cu obligarea pârâtului să-i concesioneze terenul proprietate publică prin negociere directă.
Împotriva acestei decizii reclamanta Caf ormulat contestație în anulare solicitând anularea în tot a deciziei atacate și rejudecându-se recursul, să fie respins recursul declarat ca tardiv și pe fond ca nefondat.
În drept invocă art. 318 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare se arată că:
Primul motiv de admisibilitate a contestației este greșita soluționare a excepției tardivității recursului contra încheierii nr. 911/CA/2007, întrucât recursul împotriva încheierii a fost declarat cu depășirea celor 15 zile prevăzute de lege, art. 301 și 306 Cod procedură civilă. Astfel, recursul a fost declarat la 23.08.2007, în condițiile în care comunicarea încheierii s-a făcut la 22 sau 27.07.2007, existând o modificare clară a cifrei pe comunicarea cu Consiliul local, astfel că nu se înțelege foarte clar dacă este data de 22.07. sau 27.07. cifra 7 fiind înscrisă peste cifra inițială.
Recursul a fost declarat la 23.08.2007, sub acest aspect nefiind nicio îndoială la data susținerii cuvântului pe fondul cauzei în recurs.
Or, față de data de 23.08.2007, declararea recursului împotriva încheierii apare ca tardiv, chiar față de 27.07.2007.
Se consideră că este o eroare materială, în înțelesul dat de art. 318 Cod procedură civilă și că în mod greșit s-a respins excepția tardivității.
Al doilea motiv de admisibilitate al contestației vizează greșita reținere a excepției inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ față de inexistența dreptului sau interesului legitim vătămat.
Se arată că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială în reținerea inexistenței dreptului ori interesului legitim vătămat, întrucât s-a dovedit cu PUZ, și expertiza administrată în cauză că terenul aferent Pensiunii are întinderea totală de 1480 mp și acest teren este prevăzut în aceste planuri ca aferent pensiunii. Acest teren este necesar Pensiunii pentru o bună funcționare, iar interesul nu este doar cel particular al contestatoarei, ci este și interesul general al comunității, prin activitatea desfășurată de Pensiune fiind atrași turiști ceea ce este benefic pentru întreaga comunitate. Planul urbanistic zonal și planul urbanistic general atestă interesul legitim și dreptul contestatoarei reclamantă la concesionarea acestui teren; or, pârâții au refuzat nejustificat concesionarea și evident dreptul la concesionare a fost vătămat, iar interesul legitim este evident atâta timp cât formulează cereri în acest sens.
Instanța de recurs nu a avut în vedere că din anul 2000 contestatoarea reclamantă este șicanată de atitudinea pârâților, că anterioara concesionare a trebuit să fie obținută tot prin intermediul instanței, că refuzul este abuziv și fără temei legal.
Al treilea motiv de admisibilitate a contestației în anulare îl constituie greșeala materială a neobservării nulității absolute a Hotărârii atacate.
Se arată că instanța este obligată să verifice respectarea legalității unui act, iar cu privire la cuprinsul acestuia să verifice temeinicia.
Hotărârea nr. 40/2006 emisă de Consiliul local nu îndeplinește cerințele imperative de formă; hotărârea este nemotivată, ea mărginindu-se a statua respingerea cererii de concesionare formulată de, fără nicio motivare.
Motivarea hotărârii atacate nu poate fi complinită ulterior, și nici măcar instanța de judecată, datoare să verifice legalitatea actului, nu poate complini lipsa de motivare a hotărârii atacate în contencios.
Asupra nulității absolute a Hotărârii nr. 40/2006 instanța de recurs nu se pronunță, deși este vorba de o nulitate absolută. Era și este dreptul legitim al reclamantei ca unei cereri depuse la o autoritate publică să i se răspundă, iar prin răspuns se înțelege inclusiv motivarea acestuia,apreciindu-se că doar în condițiile respective se poate considera că s-a răspuns ori s-a soluționat cererea.
Al patrulea motiv vizează faptul că instanța de recurs omite a avea în vedere obligația de a întocmi documentația pentru ca cererea să fie soluționată în ședință a Consiliului local, revenea pârâtului, prin serviciul său specializat, iar acel serviciu era obligat să aibă în vedere PUZ și și doar astfel s-ar fi chemat că cererea de concesionare a fost real analizată.
Al cincilea motiv al contestației în anulare este acela că instanța de recurs omite a avea în vedere că art. 2 lit. B din OUG 54/2006 prevede imperativ că acolo unde există concesionări anterioare și cererea ulterioară completează doar întinderea concesionării anterioare, aplicabile în cauză sunt prevederile OUG 34/2006, adică exact temeiul legal reținut de instanța de fond.
Al șaselea motiv se susține că a fost este cel arătat și în cuvântul pe fondul cauzei și anume că acolo unde legea este întunecată ori nu distinge, ori nu prevede, judecătorul nu poate refuza judecata, nu poate face o denegare de dreptate ci are obligația ca prin prisma principiilor generale să rezolve cauza. Împrejurarea că exact în perioada cererii noastre și procedurii prealabile era valabilă Legea concesiunilor, iar ulterior în timp au fost emise pe rând și cele două Ordonanțe, nu poate conduce la concluzia respingerii unei acțiuni. Instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, din păcate, în opinia noastră instanța de recurs a comis erori materiale repetate, cu consecința unei erori judiciare, care considerăm că nu poate fi menținută.
Analizând recursul declarat sub aspectele motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Referitor la primul motiv al contestației în anulare, acest motiv a fost analizat și de către instanța de recurs, considerându-se că recursul nu este tardiv formulat, astfel că acest motiv formulat și în contestația în anulare se constituie ca o greșeală de judecată și nu formală, astfel că motivul se privește ca fiind inadmisibil.
Cu toate acestea motivul fiind din nou analizat se constată că încheierea a fost comunicată la data de 27.07.2008, iar data comunicării recursului prin poștă a fost la 13.08.2007, ziua de 12.08.2008 fiind nelucrătoare, astfel că recursul a fost depus în termen.
Referitor la cel de al doilea motiv al contestației, nu s-a produs nicio eroare materială în sens formal, instanța de judecată reținând că reclamanta nu a făcut dovada faptului că i-a fost încălcat vreun drept legitim. PUZ și - ul nu sunt constitutive de drepturi și în mod greșit s-a reținut că obiectivul - Pensiune este de interes public și general al societății.
Referitor la cel de al treilea motiv al contestației, se consideră că s-a analizat în sensul că Hotărârea nr. 40/2006 a Consiliului local, nu este nulă absolut, în aliniatul 2 al paginii 37 din decizie - respectiv " terenul fiind proprietate publică, concesionarea prin negociere directă se poate aplica numai dacă reclamanta urma să realizeze o construcție sau un obiectiv de interes public, conform prevederilor art. 13 al. 2 din 50/1991, și dacă cererea era însoțită de certificatul de urbanism conform art. 6 al.6 din lege.
În ce privește motivele 4, 5 și 6 din contestație, acestea se referă la erori de judecată pe fond, care nu pot fi reanalizate din nou pe calea contestației în anulare.
Față de motivele de mai sus, contestația nefiind fondată și nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de către reclamanta contestatoare SC SRL C, împotriva Deciziei nr. 29/CA/9 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
( continuare decizia nr. 854/CA/2008 dată în dosar nr-).
Obligă reclamanta contestatoare să plătească intimaților Consiliul Local și Primarul comunei suma de câte 750 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./18.09.2008
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
