Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 1614/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - comunicare informații interes public -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.1614
Ședința publică din15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de, fiul lui și al, născut la 14 noiembrie 1963, deținut în Penitenciarul Botoșani,împotriva sentinței nr.213 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatulParlamentul României - Camera deputaților - președintele Comisiei pentru Cercetarea
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că din adresa nr./09.10.2009 a Penitenciarului Iași (unde a fost transferat recurentul conform adresei nr.59234/29.09.2009 a penitenciarului Giurgiu ) rezultă că la termenul de judecată de astăzi reclamantul nu poate fi prezent, întrucât are afaceri judiciare la Înalta Curte de Casație și Justiție
Instanța, deși părțile lipsesc, constatând că intimatul a depus la dosar întâmpinare în care și-a precizat punctul de vedere față de prezentul recurs, solicitând, printre altele, a se da eficiență prevederilor art.242 al.2 din Codul d e procedură civilă, și socotindu-se lămurită, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă, declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursului.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr- la data de 15.12.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților - Președintele Comisiei pentru Cercetarea, în temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 544/2001.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtului cu o plângere la care nu a primit nici un răspuns în termen de 30 de zile, plângere în care a menționat că este ținut abuziv în arest, fiind încadrat juridic abuziv pentru omor; a mai solicitat ca pârâtul să-i comunice în scris dacă anchetează abuzurile reclamate prin plângerea adresată. De asemenea, a precizat reclamantul că se consideră îndreptățit a solicita obligarea pârâtului și la plata daunelor în sumă de 1000 RON, conform art. 48 din Constituția României.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 7 din Legea nr. 544/2001 și art. 48 din Constituția României.
Pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților - Președintele Comisiei pentru Cercetarea, legal citat, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității acțiunii și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată.
În motivare, pârâtul a evocat faptul că plângerea reclamantului a fost introdusă după expirarea termenului prevăzut de art.11 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004 și că, potrivit art.22 din Legea nr.544/2001, dreptul persoanei de a se adresa instanței cu o plângere, atunci când se consideră vătămată în drepturile sale, este condiționat de exercitarea acestuia înlăuntrul unui anumit termen, respectiv "plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art.7", ori, având în vedere data înregistrării petiției la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții din cadrul Camerei Deputaților - 3 ianuarie 2008 - și coroborând prevederile legale sus menționate cu dispozițiile art. 101 alin.1 din Codul d e procedură civilă - dreptul comun de referință în absența unei reglementări speciale în materia termenelor prevăzute pe zile - rezultă că data până la care reclamantul trebuia să formuleze plângere era de 5 martie 2008.
Prinsentința nr.213 din 10 februarie 2009, Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea formulată în baza Legii nr. 544/2001 și Legii nr. 554/2004, reclamantul a solicitat obligarea Comisiei pentru Cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, din cadrul Camerei Deputaților, prin președinte, la emiterea unui răspuns cu privire la abuzurile semnalate prin petiția adresată instituției și obligarea președintelui Comisiei la plata de despăgubiri.
Cum petiția reclamantului a fost primită la 27.12.2007, iar acțiunea a fost formulată la data de 15.12.2008, în raport cu dispozițiile art.7 și art.22 din Legea nr. 544/2001, termenul până la care putea formula plângere era cel târziu 01.03.2008, astfel încât acțiunea apare ca fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor, reclamantul-recurent a arătat, în esență, că prima instanță a încălcat prevederile art.6 din Convenție privind dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care, a procedat la soluționarea cauzei în absența sa și a adus în discuție, de asemenea, o serie de aspecte vizând fondul cauzei.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.35 din Codul d e procedură civilă, "judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel", dispoziții de natură să garanteze respectarea principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, care guvernează procesul civil.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art.89 alin.1 din Codul d e procedură civilă, "citația, sub pedeapsa nulității, va fi înmânată părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată -".
Este de observat că procedura citării și a comunicării actelor de procedură reprezintă o instituție fundamentală a procesului civil, fiind menită să contribuie la asigurarea înfăptuirii justiției în contextul respectării principiilor anterior enunțate.
Totodată, trebuie precizat că în cauzele civile, judecarea proceselor în care sunt implicați deținuți nu poate fi împiedicată, în principiu, de neaducerea acestora la judecată - după prealabila legală citare a lor la locul de deținere, potrivit art.90 alin.6 din Codul d e procedură civilă - la termenul stabilit, în condițiile în care aceștia au, în egală măsură, posibilitatea de a fi reprezentați prin mandatar.
Ori, în cauză, contrar susținerilor reclamantului-recurent, acesta a fost citat pentru termenul din 10 februarie 2009, dată la care s-a procedat la judecarea acțiunii și pronunțarea sentinței recurate, în conformitate cu prevederile legale imperative sus-citate, după cum rezultă fără echivoc din cuprinsul procesului-verbal privind dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 17 dosar fond), împrejurare în raport de care prevederile art.105 alin.2 din Codul d e procedură civilă nu sunt incidente în speță. Soluția se impune întrucât, legala citare a părților constituie o garanție a respectării dreptului la apărare, iar acestora le este recunoscută opțiunea de a se prezenta sau nu la judecată, legea prevăzând posibilitatea soluționării cauzei - fără a face distincție între judecata în fond sau în baza unei excepții - atât în lipsa uneia din părți (art.152 din Codul d e procedură civilă), cât și în lipsa ambelor părți (art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă), fără ca aceasta să constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este ocrotit de prevederile art.6 din Convenție.
În ceea ce privește criticile vizând fondul cauzei, acestea nu pot constitui obiect de analiză pentru instanța de recurs în condițiile în care nu se circumscriu considerentelor avute în vedere de tribunal la pronunțarea sentinței recurate, referitoare la tardivitatea introducerii acțiunii, în contextul prevederilor art.7 și 22 din Legea nr.544/2001, împrejurare în care, Curtea nu poate practic exercita controlul judiciar sub acest aspect.
Față de cele ce preced, apreciind că nu este dat motivul de nelegalitate invocat și că nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea, în temeiul art.304 pct.5, 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, fiul lui și al, născut la 14 noiembrie 1963, deținut în Penitenciarul Botoșani,împotriva sentinței nr.213 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatulParlamentul României - Camera deputaților - președintele Comisiei pentru Cercetarea B,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./13.11.2009
jud.fond
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Grosu Cristinel
