Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 168/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 168
Ședința publică de la 10 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
Judecător: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia
Grefier:
S-a luat în examinare contestația în anulare introdusă de contestatoarea în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului I, Prefectul Județului I și "" I, având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea Nr. 544/2001), împotriva deciziei numărul 251/CA/20.11.2006, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 03.03.2008, fiind consemnate în încheierea din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 355/E/06.04.2006 a Tribunalului Iașia respins excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâta I, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul municipiului I, precum și acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în I,-, -. D,. 8, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului I, Prefectul Județului I și I, cu sediul în-, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel a reținut instanța de fond că, prin încheierea de ședință din 19.01.2006, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului I, invocată de acest pârât, având în vedere obiectul acțiunii întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 și constatând că primarul, în baza Legii nr. 215/2001, are calitate de reprezentant al primăriei.
Față de excepția tardivității formulării plângerii invocată de pârâta I, instanța a constatat că plângerea este înregistrată la data de 05.10.2005 și acțiunea este formulată la 04.11.2005 cu o zi înainte de împlinirea termenului de 30 zile, dar având în vedere că nu s-a făcut dovada vreunei vătămări suportate de pârâta I, instanța a constatat că este formulată în termenul legal astfel că a respins excepția tardivității formulării acțiunii.
În fond, instanța a reținut că reclamanta a formulat numeroase adrese către cele 3 pârâte solicitând informații cu privire la alimentarea cu energie termică ca urmare a montării centralelor termice individuale de către unii consumatori debranșați de la sistemul centralizat, informații ce privesc ilegalitatea constituirii asociațiilor de proprietari, debranșările din clădirile condominale și respectarea contractului de furnizare a energiei termice încheiat cu "" I cu clienții și aplicarea legislației în acest domeniu.
Din adresele de la filele (6, 8, 90, 94, 95) instanța a constat că pârâții au furnizat informațiile care țin de competența acestor instituții.
Pentru nemulțumirea reclamantei de a i se preciza modul de calcul a cheltuielilor de întreținere aplicată în baza Legii nr. 114/1996, pârâții din prezenta cauză nu au atribuții de a face astfel de calcule, întrucât nr.HG 400/2003 stabilește acest lucru în competența Consiliului Local, iar celelalte nemulțumiri ale reclamantei nu intră în categoria informațiilor de interes public prevăzute de Legea nr. 544/2001, astfel că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și, în consecință, instanța respins-
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamanta, în motivarea căreia a arătat că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă vătămarea unor drepturi legitime publice, ce îi aparțin în calitate de proprietar al unei unități de proprietare imobiliară aflată într-o clădire condominală, valorile intrinseci aferente dreptului de proprietate fiind reglementare de Codul civil și normele de drept fundamentale și apărate în condițiile legii.
Vătămarea drepturilor sale legitime derivă din faptul că pârâții - Primarul municipiului I, Prefectul județului I, "" I nu și-au realizat atribuțiile prevăzute de Legea nr. 216/2001 - art. 66 alin. 1, art. 68 alin. 1, respectiv de a asigura buna funcționare a administrației publice locale și a pune în aplicare legile.
Raportat teoriei dreptului de proprietate comună, precum și a dreptului de servitute, astfel cum sunt reglementate de Codul civil și legislația specială respectiv Legea nr. 114/1996 cu modificările ulterioare, recurenta a susținut că, deși puterea legislativă și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau, puterea executivă este cea care nu-și îndeplinește atribuțiile constând în aplicarea acestei legislații, constând în mod concret în nerealizarea controlului gestionării condominiilor, a furnizării informațiilor din formularul cod 14-6-28 pentru a se cunoaște de proprietarii condominiului legalitatea stabilirii cheltuielilor de întreținere și prevenirea faptelor penale, atestarea profesională a administratorilor acestor imobile, avizarea acțiunilor de debranșare și de introducere a centralelor termice individuale.
În considerarea soluționării dreptului de a cunoaște și de a primi informațiile cerute pentru a stabili cheltuielile legale ce îi aparțin pentru serviciile de care a beneficiat, și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 19 din Legea nr. 234/2002, fiind obligația primarului și a aparatului său propriu de a informa Consiliul local asupra acestei obligații, având în vedere că situația creată este urmare încălcării legii, și respectiv de a cere organelor abilitate investigarea situației și stabilirea vinovățiilor ce au condus la încălcarea ordinii de drept și a drepturilor constituționale.
A arătat recurenta că prima instanță nu a soluționat în vreun fel vătămarea drepturilor de interes public reflectate în confiscarea dreptului de proprietate, obstrucționarea liberului acces la justiție, întrucât nu a obținut informațiile cerute privind dreptul său concret stabilit în legea organică.
De asemenea, s-a menționat incorect că s-ar fi răspuns la întrebările sale, în condițiile în care în speță nu era vorba de vătămarea unui interes privat, ci a unor probleme de interes legitim public, a căror nesoluționare a condus la vătămarea drepturilor sus-menționate ce au fost revendicate doar de reclamantă întrucât nu se poate adresa decât în interes propriu, așa încât solicită admiterea recursului și a acțiunii sale așa cum a fost formulată.
Curtea de APEL IAȘI, prin decizia nr. 251/CA/20.11.2006, a respins recursul ca nefondat, reținând că Prefectul județului I avea obligația formulării unui răspuns petentei - reclamante, chiar și în eventualitatea că acest răspuns ar fi constat doar în informarea acesteia privitor la instituția ce îi poate oferi un răspuns privind fondul solicitărilor sale, în sensul dispozițiilor art. 7 alin. 2 din lege.
În ce privește fondul cauzei, Curtea a reținut că acțiunea reclamantei s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, coroborată cu Legea nr. 215/2004 privind administrația publică locală, întrucât pârâții nu i-au răspuns la adresele sale înregistrate la Prefectura I sub nr. 50.083/29.08.2005 și nr. 50.084/30.08.2005, prin care semnala ilegalitatea constituirii asociațiilor de proprietari, incorecta completare a formularelor cu codul 14-6-28 de aceasta, astfel că proprietarii din condominiul din care face parte nu pot verifica legalitatea calculării cheltuielilor de întreținere și montarea haotică a contoarelor pentru măsurarea consumului de apă. Corect a reținut prima instanță că prin adresele aflate la dosar, pârâtele au furnizat informațiile ce intrau în competența lor privitor la aceste solicitări, în condițiile art. 7 din Legea nr. 544/2001.
Acest fapt este confirmat implicit de recurentă, întrucât prin motivele sale de recurs înțelege să critice "puterea executivă" sub aspectul neaplicării legislației în vigoare, respectiv a celei referitoare la autorizarea asociațiilor de proprietari, a controlului gestionării condominiilor, a avizării acțiunilor de debranșare, e montare a centralelor de apartament, atestarea profesională a administratorilor, aspecte ce exced însă controlului instanței în procedura specială a contenciosului administrativ declanșată sub incidența legii privind liberul acces la informații.
Mai mult, criticile sale vizează și pretinsa pasivitate a instituțiilor publice pârâte față de "necesitatea" modificării legislației existente în materia vizată de reclamantă, în sensul considerat eficient și echitabil de aceasta, aspect ce excede controlului puterii judecătorești.
Cât privește liberul acces al reclamantei la modul de calcul al cheltuielilor de întreținere în imobilul în care domiciliază, Curtea a constatat că atribuția întocmirii listelor de plată cu defalcarea lor pe apartamentele ce alcătuiesc condominiile revin asociației de proprietari, conform nr.HG 400/2003, iar nu pârâtei I, aspect ce i-a fost adus la cunoștință reclamantei prin adresa SA nr. 9440/18.06.2004, corectitudinea acestor defalcări putând fi cenzurată de instanța de drept comun în dosarele pe care reclamanta le are pe rol privind debitele la cheltuielile de întreținere.
S-a mai reținut că nici criticile recurentei privitoare la pretinsele nelegalități comise cu ocazia organizării și înregistrării Asociației de proprietari de care aparține, nu pot face obiectul controlului judiciar în cadrul procedurii contenciosului administrativ în prezenta cauză, reclamanta având deschisă calea dreptului comun în acest scop.
Împotriva deciziei nr. 251/CA/20.11.2006 a formulat contestație în anulare reclamanta.
În motivarea contestației au fost invocate dispozițiile art. 317 alin. 1 și 2, art. 318 alin. 1 și art. 319 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, s-a arătat că întâmpinarea și înscrisurile prezentate în instanță nu au fost semnate de primar, ci de viceprimarul municipiului I care alte atribuții stabilite expres prin lege, că participarea în instanță a reprezentantului Ministerului Public este obligatorie, că recursul a fost respins fără a fi judecat în fond.
În cursul judecării contestației în anulare, contestatoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Analizând contestația în anulare de față, Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare, astfel cum este reglementată în Codul d e procedură civilă, este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317 și 318 din Codul d e procedură civilă.
Art. 317 alin. 1 din Codul d e procedură civilă prevede că "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători, cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență."
În ce privește cele două motive de contestație prevăzute de alin. 1 al art. 317 din Codul d e procedură civilă, nu se constată nici că nu s-ar fi îndeplinit legal procedura de citare cu contestatoarea pentru ziua când au avut loc dezbaterile judiciare din recurs în cauza în care s-a pronunțat decizia atacată cu prezenta contestație în anulare și nici că s-a pronunțat decizia respectivă cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
În art. 318 din Codul d e procedură civilă se prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Noțiunea de greșeală materială are în vedere, cum constant s-a stabilit în practica judiciară, erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor (spre exemplu, respingerea greșită a unui recurs, ca tardiv sau anularea greșită, ca netimbrat ori ca tardiv motivat). Textul de lege menționat nu vizează greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale, ci doar omisiunea examinării unui motiv de casare ca urmare a respingerii recursului sau al admiterii lui în parte.
În speță, criticile formulate de contestatoare sunt critici de fond, aceasta invocând pretinse greșeli de judecată ca urmare a aprecierii eronate a probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză. Aceste aspecte nu pot fi analizate în cadrul căii de atac a contestației în anulare.
În speță, se mai constată că instanța de recurs și-a îndeplinit obligația de a răspunde tuturor criticilor formulate în recurs, analiza motivelor respective fiind punctuală.
Din această perspectivă, Curtea reține că nemulțumirea contestatoarei față de motivele care au determinat pronunțarea deciziei contestate nu este de natură a justifica admiterea contestației în anulare fiindcă, dacă s-ar proceda în acest fel, s-ar da posibilitatea de a se provoca rejudecarea căii de atac, prin transformarea contestației în anulare în recurs.
Nici criticile referitoare la semnarea întâmpinării și înscrisurilor prezentate în instanță și la neparticiparea la judecată a reprezentantului Ministerului Public nu pot fi primite întrucât nu se încadrează în motivele expres prevăzute de lege pentru care se poate ataca o hotărâre cu contestație în anulare.
Față de toate considerentele expuse, Curtea urmează a respinge ca neîntemeiată contestația în anulare.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate, Curtea, având în vedere că motivele invocate de către contestatoare nu determină admiterea contestației, consideră că nu este necesară sesizarea Curții Constituționale cu excepția de nelegalitate a prevederilor Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge contestația în anulare a deciziei nr. 251/CA/20.11.2006, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, formulată de, din I,-, -. D,. 8, jud.
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 230/2007, formulată de.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.03.2007.
Președinte judecător JUDECĂTOR 3: Roșculeț
--- - G - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2ex.
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Gheorghe Aurelia, Roșculeț
