Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 2364/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2364
Ședința publică din 19.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 2: Vasile Bîcu
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarearecursuluiformulat de recurentul-pârât OCOLUL SILVIC împotriva sentinței civile nr. 1232/25.03.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IX-a în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinităși că intimata-reclamantă a depus, prin serviciul registratură, la data de 26.10.2009, cerere de judecare în lipsă.
Având în vedere că părțile au solicitat și judecarea în lipsă, Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a în data de 22.12.2008 și precizată la filele 19, 28 și 47, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Ocolul Silvic, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:
1. Obligarea pârâtului la comunicarea în scris către reclamantă a unei copii de pe poziția de inventar în care este menționat terenul de 10,8 ha aflat în administrarea pârâtului și identificat prin unitatea de producție UP IV, unitatea amenajistică UA 61
2. Obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii, reclamanta a afirmat că prin cereri repetate a solicitat pârâtului comunicarea informației de mai sus, dorind să cunoască modul în care terenul respectiv a trecut în proprietatea statului deoarece a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia de pe urma autorului său și a aflat că terenul a fost atribuit altor persoane.
Reclamanta a mai afirmat că răspunsurile primite au fost evazive și nelegale punând-o în imposibilitate de a-și proteja drepturile și provocându-i un prejudiciu moral.
Prin sentința civilă nr. 1232/25.03.2009, Tribunalul Bucureștia respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ca neîntemeiată, a admis acțiunea, obligat pe pârât la comunicarea către reclamantă a tuturor înscrisurilor în care este inventariat terenul situat în UP IV, UA nr. 61B, și a celor în baza cărora a fost realizat amenajamentul silvic din care face parte terenul, în termen de 10 zile de la pronunțarea sentinței, sub sancțiunea unor penalități de 100 lei/zi întârziere și a obligat pe pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ca neîntemeiată, Tribunalul a arătat că acțiunea de față nu este îndreptată împotriva Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, astfel încât nu se pune problema persoanei care va trebui să reprezinte în instanță acest pârât.
Pârâtul chemat în judecată este direct Ocolul Silvic, ca unitate fără personalitate juridică (ca și direcțiile silvice de altfel) din subordinea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, unitate ce are în administrare directă un teren care formează obiectul informațiilor solicitate de reclamantă.
Pe fondul cauzei, prima instanță a arătat că prin scrisoarea recomandată primită în data de 13.10.2008 (fila 4), reclamanta a solicitat pârâtului comunicarea modului de trecere în proprietatea statului a terenului de 10,8 ha aflat în administrarea pârâtului și identificat prin unitatea de producție UP IV, unitatea amenajistică UA 61
răspuns la cererea sa, reclamanta a revenit cu scrisoarea recomandată primită în data de 14.11.2008 (fila 6), solicitând aceleași informații.
Prin adresa nr.60/07.01.2009 (fila 20), pârâtul a comunicat reclamantei că este doar administrator al pădurilor statului și că nu deține actele de preluarea a terenurilor de către stat și că terenul este deja pus în posesia altui proprietar.
Urmare a acestui răspuns, în data de 14.01.2009 ( filele 21-22), reclamanta arată pârâtului că dacă nu se dețin actele de preluare solicită o copie de pe poziția de inventar cuprinzând terenul în cauză, fiind posibil ca rubrica ce indică modul de preluare a terenului de către stat să fie completată cu informații utile.
Prin adresa nr.518/22.01.2009 (fila 30), pârâtul comunică faptul că terenurile pe care le administrează nu au valoare de inventar.
Urmare a acestui răspuns, prin scrisoarea primită de pârâtă în data de 12.02.2009 ( fila 33), reclamanta arată că nu a cerut valoarea de inventar, ci o copie de pe inventarul bunurilor proprietate publică a statului pentru a verifica rubrica referitoare la titlul de proprietate ale statului.
Prin adresa nr. 1067/16.02.2009 (fila 49) pârâtul solicită reclamantei să precizeze,calitatea și natura informației solicitate" și să arate în ce calitate solicită aceste informații.
Totodată, reclamanta primește și adresa nr. 1528/19.02.2008 emisă de forul ierarhic superior al pârâtului, Direcția Silvică C (fila 50), în care i se comunica faptul că Romsilva nu este o instituție publică, ci o regie autonomă de interes național și că nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.544/2001, că reclamanta nu a dovedit dreptul său de proprietate asupra terenului în cauză motiv pentru care nu îi pot fi comunicate nici un fel de informații, că trecerea terenului în proprietatea statului putea fi făcută prin orice act legal și că administrarea terenurilor se face numai în baza amenajamentelor silvice și pe baza evidențelor cadastrale.
Urmare a acestui răspuns, reclamanta solicită atât pârâtului, cât și forului superior, în datele de 06.03.2009 și 09.03.2009 (filele 51-52) fie comunicarea unei copii de pe inventar, fie precizarea expresă a faptului că nu se dețin informațiile solicitate, arătând totodată și faptul că interesul său rezultă din aceea că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acelui teren, deoarece din expertizele efectuate rezultă că proprietatea autorului său includea și acest teren.
La această ultimă adresă, reclamanta nu a primit nici un răspuns până la pronunțarea prezentei hotărâri.
Analizând calitatea de instituție publică a pârâtului, instanța a constatat că potrivit art. 1, alin. 2 și 5 din HG nr. 1105/2003 (în vigoare la data formulării cererilor reclamantei), Regia Națională a Pădurilor - Romsilva este persoană juridică ce funcționează sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și care exercită atribuții de serviciu public cu specific silvic.
Potrivit art.2, lit. a din Legea nr.544/2001, prin autoritate publică se înțelege și orice regie autonomă aflată sub autoritatea unei autorități publice centrale, în această situație fiind pârâtul.
De asemenea, potrivit art. 2, alin. 1, lit. b din Legea nr.554/2004, persoanele juridice care sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, sunt asimilate autorităților publice.
Rezultă astfel că pârâtul (ca unitate fără personalitate juridică din subordinea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva) este o autoritate publică căreia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.544/200l.
În ceea ce privește caracterul informațiilor solicitate de reclamantă, instanța a constatat că potrivit art.82 alin. 1 din HG nr.890/2005, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin direcțiile silvice și Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, precum și alte instituții deținătoare de documente privind drepturile de proprietate ale foștilor proprietari sau preluarea de către stat a terenurilor funciare proprietate privată sunt obligate să permită, la cerere, consultarea arhivei, să elibereze persoanelor interesate copii de pe actele conținând asemenea informații în termen de 30 zile.
Rezultă astfel că informațiile solicitate sunt de interes public și că pentru eliberarea lor nu este necesar ca solicitantul să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului, legea neimpunând o astfel de condiție, ci numai să justifice un interes după cum precizează în mod expres textul de mai sus.
Or, în cererile sale, reclamanta a indicat în mod repetat că justifică un interes în procurarea informațiilor derivând din aceea că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acelui teren, deoarece din expertizele efectuate rezultă că proprietatea autorului său includea și acest teren.
Rezultă astfel că solicitările pârâtului și ale autorității superioare ca reclamanta să facă dovada proprietății asupra terenului sunt cu totul nejustificate.
În ceea ce privește evidența terenurilor proprietate publică a statului aflate în administrarea pârâtului, instanța a constatat că potrivit art. 35 alin. 1 din Legea nr.18/1991, terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 și înregistrate ca atare în sistemul de evidență al cadastrului funciar general și în amenajamentele silvice.
Potrivit art.7 lit. a din HG nr.1105/2003, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva are în administrare fondul forestier proprietate publică a statului, înregistrat ca atare în amenajamentele silvice, actualizat pe baza intrărilor și cedărilor de terenuri legal efectuate.
De asemenea, potrivit art.6 lit. A, paragraful 3 din HG nr. 1105/2003, organizează și realizează cadastrul pentru fondul forestier proprietate publică a statului și întocmește periodic inventarul acestuia, cu respectarea normelor tehnice și a prevederilor legale în vigoare.
Față de prevederile exprese ale textelor de mai sus, rezultă că amenajamentele silvice nu reprezintă titlul de proprietate al statului cum în mod eronat se menționează în adresa nr.1528/19.02.2008 (fila 50), ci reprezintă un sistem de organizare și de evidență a terenurilor, că ele au fost realizate pe baza actelor juridice sau dispozițiilor legale prin care terenurile din interiorul amenajamentelor au trecut în proprietatea statului și că pârâtul este obligat să întocmească periodic inventarul acestora.
În consecință, susținerile pârâtului referitoare la inexistența necesității întocmirii unui inventar al terenurilor incluse în amenajamentele silvice sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește prevederile legale potrivit cărora se realizează inventarul bunurilor, instanța a constatat că potrivit art.20 alin. 1 din Legea nr.213/1998, inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmește, după caz, de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și de autoritățile publice centrale care au în administrare asemenea bunuri, în această ultimă categorie fiind inclusă Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și, implicit și pârâtul.
Conținutul inventarului este prevăzut de Ordinul nr.428/2007 emis de ministrul economiei și finanțelor care precizează în art. 2 că,autoritățile publice centrale care au în administrare bunuri din domeniul public al statului au obligația respectării și punerii în aplicare a precizărilor aprobate prin prezentul ordin".
Potrivit paragrafului 2, lit. a din anexa ordinului de mai sus, la stabilirea regimului juridic al unui bun ordonatorul de credite care se află în posesia tuturor informațiilor, juridice și economice, referitoare la bunul în cauză, are obligația ca în inventar, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, să menționeze titlul de deținere a acestuia.
Din cele expuse mai sus rezultă că pârâtul deține sau ar trebui să dețină un inventar al bunurilor cuprinse în amenajamentul silvic pe care îl administrează și că inventarul ar trebui să conțină o rubrică referitoare la titlul de proprietate al statului, astfel încât se impune comunicarea acestuia către reclamantă.
Pentru a evita însă posibilitatea ca pârâtul să se sustragă de la executarea prezentei sentințe, instanța a dispus, în baza art.22 din Legea nr.544/2001, obligarea acestuia la comunicarea către reclamantă a tuturor înscrisurilor în care este inventariat terenul situat în UP IV, UA nr. 61B și a celor în baza cărora a fost realizat amenajamentul silvic din care face parte terenul, în termen de 10 zile de la pronunțarea prezentei sentințe, sub sancțiunea unor penalități de 100 lei /zi de întârziere, printre aceste înscrisuri trebuind să se numere în primul rând inventarul sau precizarea expresă că nu s-a întocmit inventarul prevăzut de art.20 alin.1 din Legea nr.213/1998 și de Ordinul nr. nr.428/2007 emis de ministrul economiei și finanțelor.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a constatat că deși solicitările reclamantei au fost formulate în termeni clari, informația fiind bine evidențiată, ea constând în copie de pe inventarul bunurilor, pârâtul a răspuns evaziv făcând referire la valoarea de inventar, la nedeținerea documentelor de preluare a terenului de către stat, la lipsa de calitate a reclamantei în a solicita informații, la neprecizarea,calității și naturii informației solicitate", tergiversând astfel soluționarea cererii.
Instanța a constatat că prin atitudinea sa, pârâtul a produs reclamantei o stare de frustrare determinată de nerealizarea unui drept recunoscut, precum și un sentiment de inferioritate și de neputință în raport cu autoritățile publice, ceea ce se traduce într-un prejudiciu moral a cărui reparare se impune, atât în baza art. 998-999. civil, cât și a dispozițiilor exprese ale art.22 din Legea nr.544/2001.
Instanța a constatat că faptele de mai sus o îndreptățesc pe reclamantă la a solicita repararea prejudiciului moral, suma de 3.000 lei solicitată fiind proporțională cu natura faptelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul arătând că:
1. În fapt, prin acțiunea promovată, reclamanta a solicitat iar instanța i-a acordat, ca în temeiul Legii 544/2001, Ocolul Silvic să fie obligat să-i comunice reclamantei, toate înscrisurile în care este inventariat terenul situat în IV, UA 61 B, și a celor în baza cărora a fost realizat amenajamentul silvic din care face parte terenul, în termen de 10 zile de la pronunțarea sentinței, sub sancțiunea unor penalități de 100 lei/zi întârziere și de asemenea, daune morale în valoare de 3.000 lei cu titlu de daune morale.
Hotărârea judecătorească este netemeinică și nelegală deoarece, unitățile și subunitățile din structura - Romsilva nu au deținut și nu dețin acte din care să rezulte modul cum au trecut în proprietatea statului aceste păduri, probabil în baza Legii 204/1947 și a Constituției din anul 1948 cât și a altor acte normative.
Practic, odată cu trecerea acestora la stat, pădurile au fost amenajate, incluse în amenajamentele silvice și date spre administrare unităților de profil.
Amenajarea și inventarierea patrimoniului forestier odată cu confiscarea au fost făcute de către unități specializate în măsurători și descrieri parcelare, pe baza unor studii, de către unitatea de profil, respectiv de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice B și date spre administrare unităților silvice teritoriale.
Consideră sentința criticată ca fiind netemeinică și nelegală întrucât este dată cu aplicarea greșită a legii și este rezultatul interpretării eronate a probelor administrate de instanța de fond.
Pornind de la legea supremă - Constituția României și, potrivit cărora trebuie respectată prezumția de nevinovăție și analizând cu atenție sumarele probe administrate în cauză, instanța de fond ar fi putut constata cu ușurință că reclamanta nu poate face dovada și nici nu a făcut-o că recurenta este vinovată că nu a făcut dovada proprietății acesteia sau cu alte cuvinte nu am,produs" acte din care să rezulte modul de trecere al proprietății acesteia în proprietatea publică a statului și dată spre administrare unităților de profil.
În privința acestei garanții fundamentale conferite prin art.6 din Convenție, Curtea a elaborat o bogată jurisprudență, stabilind că această prezumție de nevinovăție impune ca instanțele de judecată să nu pornească de la premiza că cel trimis în judecată a comis actul incriminat, ca sarcina probei să revină acuzării, îndoiala fiind în beneficiul acuzatului (in dubio pro reo).
Prin probele administrate, reclamanta nu a făcut în nici un moment dovada că pârâtul deține actele solicitate deoarece nu a făcut studiile de amenajare odată cu trecerea pădurilor la stat.
Din hotărârea criticată, fila 4 alin.6, instanța constată și reține că,pârâtul deține sau ar trebui să dețină un inventar al bunurilor cuprinse în amenajamentul silvic pe care îl administrează și că inventarul ar trebui să conțină la rubrica referitoare la titlul de proprietate al statului".
Din probele administrate, Curtea reține că prin scrisoarea recomandată primită în data de 13.10.2008 (fila 4), reclamanta a solicitat pârâtului comunicarea modului de trecere în proprietatea statului a terenului de 10,8 ha aflat în administrarea pârâtului și identificat prin unitatea de producție UP IV, unitatea amenajistică UA 61
răspuns la cererea sa, reclamanta a revenit cu scrisoarea recomandată primită în data de 14.11.2008 (fila 6), solicitând aceleași informații.
Prin adresa nr.60/07.01.2009 (fila 20), pârâtul a comunicat reclamantei că este doar administrator al pădurilor statului și că nu deține actele de preluarea a terenurilor de către stat și că terenul este deja pus în posesia altui proprietar.
Urmare a acestui răspuns, în data de 14.01.2009 ( filele 21-22), reclamanta arată pârâtului că dacă nu se dețin actele de preluare solicită o copie de pe poziția de inventar cuprinzând terenul în cauză, fiind posibil ca rubrica ce indică modul de preluare a terenului de către stat să fie completată cu informații utile.
Prin adresa nr.518/22.01.2009 (fila 30), pârâtul comunică faptul că terenurile pe care le administrează nu au valoare de inventar.
Urmare a acestui răspuns, prin scrisoarea primită de pârâtă în data de 12.02.2009 ( fila 33), reclamanta arată că nu a cerut valoarea de inventar, ci o copie de pe inventarul bunurilor proprietate publică a statului pentru a verifica rubrica referitoare la titlul de proprietate ale statului.
Prin adresa nr. 1067/16.02.2009 (fila 49) pârâtul solicită reclamantei să precizeze,calitatea și natura informației solicitate" și să arate în ce calitate solicită aceste informații.
Totodată, reclamanta primește și adresa nr. 1528/19.02.2008 emisă de forul ierarhic superior al pârâtului, Direcția Silvică C (fila 50), în care i se comunica faptul că Romsilva nu este o instituție publică, ci o regie autonomă de interes național și că nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.544/2001, că reclamanta nu a dovedit dreptul său de proprietate asupra terenului în cauză motiv pentru care nu îi pot fi comunicate nici un fel de informații, că trecerea terenului în proprietatea statului putea fi făcută prin orice act legal și că administrarea terenurilor se face numai în baza amenajamentelor silvice și pe baza evidențelor cadastrale.
Urmare a acestui răspuns, reclamanta solicită atât pârâtului, cât și forului superior, în datele de 06.03.2009 și 09.03.2009 (filele 51-52) fie comunicarea unei copii de pe inventar, fie precizarea expresă a faptului că nu se dețin informațiile solicitate, arătând totodată și faptul că interesul său rezultă din aceea că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acelui teren, deoarece din expertizele efectuate rezultă că proprietatea autorului său includea și acest teren.
La această ultimă adresă, reclamanta nu a primit nici un răspuns.
Nu este întemeiat motivul de recurs potrivit căruia hotărârea judecătorească atacată este netemeinică și nelegală deoarece, unitățile și subunitățile din structura - Romsilva nu au deținut și nu dețin acte din care să rezulte modul cum au trecut în proprietatea statului aceste păduri. Este neîntemeiat deoarece față de adresa nr.60/07.01.2009 (fila 20), prin care pârâtul a comunicat reclamantei că este doar administrator al pădurilor statului și că nu deține actele de preluarea a terenurilor de către stat și că terenul este deja pus în posesia altui proprietar, reclamanta și-a modificat informația publică solicitată, căci în data de 14.01.2009 ( filele 21-22), reclamanta arată pârâtului că dacă nu se dețin actele de preluare solicită o copie de pe poziția de inventar cuprinzând terenul în cauză, fiind posibil ca rubrica ce indică modul de preluare a terenului de către stat să fie completată cu informații utile.
Pârâta este în culpă deoarece a refuzat fie comunicarea unei copii de pe inventar, fie precizarea expresă a faptului că nu se dețin informațiile solicitate, cu atât mai mult cu cât reclamanta a arătat că că interesul său rezultă din aceea că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acelui teren, deoarece din expertizele efectuate rezultă că proprietatea autorului său includea și acest teren.
Din aceste motive, în baza art.2, lit. a din Legea nr.544/200, art. 3041și 312. proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât OCOLUL SILVIC cu sediul în, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1232/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă domiciliată în B,-, - 44,. 10, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDEC Ǎ TOR JUDEC ǍTOR
Tribunalul București GREFIER
Secția a IX-a Contencios -
Administrativ și Fiscal
Jud. fond
Red. jud. /4 ex./27.11.2009
Președinte:Alina ȘuțuJudecători:Alina Șuțu, Vasile Bîcu, Doina Ungureanu
