Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 2798/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2798/2009
Ședința publică din data de 09 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1761 din 12.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE C, având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea nr. 544/2001).
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat recurentul, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care recurentul a susținut că, din eroare a solicitat cauza la amânări fără discuții și a depus în probațiune la dosar un înscris intitulatCompletarela care a anexat o serie de înscrisuri în argumentarea poziției procesuale ( 11 -25) pe care a susținut-o oral și a solicitat acordarea cuvântului pe fond, arătând că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul recurentului în dezbateri judiciare asupra recursului promovat în cauză.
Recurentul a susținut că a uzat de un drept constituțional pe care-l are în calitate de contribuabil, că în data de 05.12.2008 a formulat o cerere către C, la care nu a primit răspuns, autoritatea în cauză sfidând legile României și că admiterea excepției de tardivitate nu are nici o legătură cu cauza sa. De asemenea, a mai susținut că invocă prevederile de drept în sensul că, legea specială derogă de la ceea generală și se aplică cu prioritate.
Curtea a solicitat recurentului să precizeze cum se aplică în situația sa acest principiu de drept.
Recurentul a susținut că, plecând de la Constituție, prin nr.HG 1050/2003 nu s-a ținut cont de aceste prevederi legale și a solicitat admiterea recursului și să i se răspundă la doleanța sa, răspunsul fiindu-i necesar pentru controlul său asupra autorităților, instanța să dea dispoziție să poată avea acces să verifice informațiile cerute. În temeiul art. 129 alin. 5.pr.civ. să se ceară de la. evidența care conține toți contribuabili conform cererii adresate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1761 din 12 iunie 2009 Tribunalului Cluj, s-a admis excepția tardivității.
S-a respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C, obligarea pârâtei la comunicarea informațiilor de interes public solicitate prin adresa nr. 39931/05.12.2008.
În motivarea cererii a arătat reclamantul că, prin adresa indicată mai sus, a solicitat pârâtei comunicarea mai multor informații de interes public. Dat fiind faptul că nu a primit nici un răspuns, s-a adresat cu o reclamație conducătorului acesteia, la data de 08.01.2009. Urmare a răspunsului nefavorabil, s-a adresat la data de 09.02.2009, Ministerului Finanțelor Publice, dar până în prezent nu i s-a comunicat nici un răspuns la reclamația formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 544/2001.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate ca fiind tardiv formulată, raportat la dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001.
Analizând excepția tardivității invocată prin întâmpinare, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, din următoarele considerente:
Raportând prev. art. 22 alin. 1 la cele ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a constatat că reclamantul a solicitat pârâtei să îi comunice mai multe informații la data de 05.12.2008, iar prezenta cerere a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 09.04.2009, cu mult după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că excepția tardivității invocate de pârâtă prin întâmpinare este întemeiată.
Prin recursul declarat împotriva acestei hotărâri de către reclamantul, se solicită modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În susținere se arată, în esență, faptul că, prin modul în care a fost gestionată cauza, respectiv prin comunicarea întâmpinării după acordarea cuvântului pe fond, i-a fost încălcat dreptul la apărare, nefiind în măsură să răspundă cu argumente pertinente la excepția invocată de către pârâtă.
De asemenea, se relevă că acțiunea nu este tardivă, întrucât a urmat procedura prevăzută de art.21 alin.2 din Legea nr.544/2001 și de art.7 din Legea nr.554/2004, adresând-se conducătorului autorității la data de 08.01.2009, și apoi organului ierarhic superior, respectiv Ministerului Finanțelor Publice, la data de 09.02.2009.
În acest context, raportat la ultimul demers întreprins, acțiunea nu este tardivă întrucât Ministerul avea la dispoziție un termen de 30 de zile pentru a răspunde plângerii prealabile, iar abia după expirarea acestuia, se calculează termenul în vederea introducerii acțiunii în contencios administrativ, cererea fiind formulată în condiții procedurale.
Recurentul mai face referire și la prevederile Legii nr.554/2004, arătând că aceste impun parcurgerea procedurii plângerii prealabile, care este obligatorie, în caz contrar, acțiunea urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, s-a învederat că refuzul pârâtei de a-i comunica informațiile solicitate încalcă prevederile constituționale, reclamantul fiind pe deplin îndreptățit în demersul său.
Analizând recursul declarat, prin prisma probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea reține că ele este nefondat, urmând a fi respins în consecință.
Prin sentința recurată a fost respinsă ca tardiv formulată cererea înaintată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta DGFP C, reținându-se că acesta s-a adresat cu o cerere privind comunicarea unor informații de interes public, înregistrată sub nr.39931 din 5.12.2008, care nu a primit nici un răspuns.
Raportat la data introducerii cererii, 9.04.2009, s-a apreciat că a fost depășit termenul de 30 de zile prev.de art.22 alin.1 din Legea nr.544/2001.
Prin recursul declarat împotriva acestei hotărâri, recurentul invocă, în primul rând, faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât întâmpinarea i-a fost comunicată la termenul la care instanța de fond a admis excepția, astfel încât nu a fost în măsură să dezvolte argumentele pentru care se impunea respingerea acesteia.
Analizând practicaua sentinței recurate, Curtea constată că aceste critici nu sunt întemeiate, întrucât întâmpinarea a fost comunicată reclamantului anterior acordării cuvântului în susținerea excepției, iar petentul nu a formulat o cerere de amânare a soluționării cauzei, în vederea studierii ei.
De asemenea, raportat la disp.art.3041pr.civ. întrucât instanța de recurs poate analiza cauza sub toate aspectele, nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare al reclamantului, întrucât petentul și-a exprimat pe larg poziția procesuală prin recursul formulat, iar aceasta urmează a fi analizată în mod corespunzător de către instanță, astfel încât procedura de judecată, în întregul ei, respectă dreptul la un proces echitabil al recurentului.
În privința modului de soluționare a excepției, acesta a relevat că prima instanță nu a ținut cont de toate demersurile prealabile întreprinse după formularea cererii de comunicare a informațiilor de interes public și că nu a realizat, în mod corect, corelarea prevederilor Legii nr.544/2001 cu cele ale Legii nr.554/2004.
În susținerea acestui punct de vedere, se invocă, în primul rând faptul că s-a adresat conducătorului instituției publice pârâte, în conformitate cu prev.art.21 alin.2 din Legea nr.544/2001, la data de 08.01.2009, răspunsul fiind întocmit la data de 15.01.2009 (19-20).
Ulterior, a formulat plângere prealabilă împotriva acestuia, înregistrat la Ministerul Finanțelor Publice la data de 9.02.2009, fără a primi, până la data introducerii cererii, vreun răspuns.
De asemenea, se învederează că autoritatea ierarhic superioară avea obligația de a răspunde plângerii prealabile în termen de 30 de zile, abia de la expirarea acestuia începând să curgă termenul pentru formularea acțiunii în contencios administrativ.
Curtea apreciază că aceste motive de nelegalitate nu pot fi reținute, întrucât, conform art.21 din Legea nr.544/2001, "(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritati ori institutii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere si atrage raspunderea disciplinara a celui vinovat.
(2) Impotriva refuzului prevazut la alin. (1) se poate depune reclamatie la conducatorul autoritatii sau al institutiei publice respective in termen de 30 de zile de la luarea la cunostinta de catre persoana lezata.
(3) Daca dupa cercetarea administrativa reclamatia se dovedeste intemeiata, raspunsul se transmite persoanei lezate in termen de 15 zile de la depunerea reclamatiei si va contine atat informatiile de interes public solicitate initial, cat si mentionarea sanctiunilor disciplinare luate impotriva celui vinovat".
Din analiza acestor texte legale, coroborate cu cele ale art.7 și 22 din Legea nr.544/2001, rezultă că, în vederea introducerii unei acțiuni ce are ca obiect obligarea unei instituții publice la comunicarea unor informații de interes public, nu este necesară plângerea prealabilă și nici urmarea procedurii prev.de art.21 din lege, care se referă strict la solicitarea petentului de aplicare a unor sancțiuni disciplinare față de funcționarul care a refuzat comunicarea unor astfel de informații.
Cu alte cuvinte, atunci când obiectul acțiunii îl constituie obligarea autorității la comunicarea unor informații de interes public, iar nu refuzul de a se aplica unele sancțiuni disciplinare, termenul pentru sesizarea instanței este cel reglementat de disp.art.22 alin.1 din Legea nr.544/2001, respectiv de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.
La rândul său, acest din urmă text prevede că autoritătile si institutiile publice au obligatia sa raspunda in scris la solicitarea informatiilor de interes public in termen de 10 zile sau, dupa caz, in cel mult 30 de zile de la inregistrarea solicitarii, in functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor documentare si de urgenta solicitarii.
Din coroborarea tuturor acestor prevederi legale, rezultă cu claritate că termenul pentru înaintarea acțiunii se raportează la cel prevăzut de art.7, iar nu la cel cuprins în art. 21 din Legea nr.544/2001 și el are ca punct de pornire data înregistrării solicitării de comunicare a informațiilor de interes public.
Or, având în vedere faptul că solicitarea reclamantului a fost înregistrată la data de 5.12.2008, acțiunea introdusă la data de 9.04.2009 este tardivă.
Mai mult, chiar în ipoteza în care se apreciază că ar fi aplicabil, în egală măsură, textul art. 21 din Legea nr. 544/2001, raportat la data la care reclamantul a intrat în posesia răspunsului conducătorului instituției publice pârâte, este incidentă, de asemenea, excepția tardivității.
Nu pot fi reținute nici apărările conform cărora prima instanță nu a ținut cont de disp.art.7 din Legea nr.554/2004, întrucât acestea nu își găsesc aplicare în cazul reglementat de art.22 al.1 din Legea nr.544/2001, fiind vorba despre un act normativ care instituie o procedură specială de judecată, derogatorie de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ și în cazul căreia nu este necesară formularea plângerii prealabile.
O astfel de interpretare este în deplin acord cu principiul de drept conform căruia normele speciale prevalează și cu prevederile art.22 din Legea nr.544/2001, care nu fac referire la cele ale art.7 din Legea contenciosului administrativ și nici la necesitatea formulării unei plângeri prealabile, anterior introducerii acțiunii, acest text instituind anumite condiționări doar din perspectiva termenului de sesizare a instanței.
Așa fiind, recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 pr.civ. sentința pronunțată fiind menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1761 din 12.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
25.11.09/4 EX.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
