Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 36/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 36
Ședința publică din 07.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Diana Magdalena Bulancea
JUDECĂTOR 2: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier: -
Pe rol se află soluționarearecursuluiformulat de recurenta-pârâtă CAMERA DEPUTAȚILORîmpotriva sentinței civile nr. 3315/28.11.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA INSTITUTUL PENTRU POLITICI PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la fila 22 dosar, și intimata-reclamantă, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la fila 23 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, depune concluzii scrise. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile recurate și respingerea acțiunii reclamantei, atât pe capătul principal de cerere cât și pe cel privind daunele morale. Arată că tipul de informații ce se reproșează a nu fi fost comunicate sunt documente ce conțin date confidențiale. În acest sens, s-a creat și o jurisprudență a Curții de APEL BUCUREȘTI în privința căreia nu poate fi acceptată susținerea că nu poate fi luată în considerare. În ce privește informațiile solicitate, au fost comunicate cele ce erau de interes public. Copii ale documentelor, ale declarațiilor pe proprie răspundere ale deputaților care nu domiciliază în B și care beneficiază de cazare, nu înseamnă informații de interes public. Au depus peste 700 de pagini ce conțin informații de interes public. Au fost comunicate informații privind numele deputaților și au fost defalcate sumele pentru fiecare, deci, ceea ce-a ținut de exercitarea funcției publice și de cheltuiala banului public, a fost comunicat, ceea ce se cere de către reclamantă excedând informațiilor de interes public prevăzute de Legea nr. 544/2001. În ce privește situația privind accidentele, au fost defalcate accidentele pe RCA și pe CASCO, dovezile comunicării acestor informații fiind la dosar, iar, a merge mai departe, ar însemna să fie transformată Camera Deputaților în asigurător. De asemenea, scopul Legii nr. 544/2001 este de a asigura transparența cheltuielii banilor publici.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii de fond. În ce privește motivele de recurs, cel prevăzut de 304 pct. 7.civ.Cod Penal nu e incident, hotărârea de fond fiind motivată foarte bine, iar cel întemeiat pe art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, recurenta nu arată care sunt datele cu caracter personal care ar fi fost solicitate. Legea nr. 544/2001 prevede că, dacă informațiile de interes public se găsesc în documente, acestea se pot fotocopia. Deci, hotărârea de fond este impecabilă, invocându-se atât legile interne cât și normele europene, precum și jurisprudența CEDO, iar recursul este nefondat, comunicarea informațiilor solicitate fiind necesară, urmărind scopul public. Pe solicitările privind pagubele accidentelor, au fost solicitate sumele plătite din banii publici. Și în ce privește daunele morale recursul este neîntemeiat. Solicită și cheltuieli de judecată, conform dovezilor pe care le depune la dosar.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, mai arată că invocarea jurisprudenței CEDO nu înseamnă un motiv pentru înlăturarea apărărilor sale. Subliniază faptul că informațiile de interes public au fost comunicate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilănr. 3315/28.11.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta ASOCIAȚIA INSTITUTUL PENTRU POLITICI PUBLICE în contradictoriu cu pârâta CAMERA DEPUTAȚILOR, fiind obligată pârâta la furnizarea informațiilor de interes public solicitate, anume pct. B1, C1, C4 și E1 și parțial pct. C2 și C3 din cerere către reclamant, precum și la plata către reclamantă a sumei de 2.000 RON cu titlu de daune morale.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că decizia privind refuzul de comunicare a informațiilor de interes public solicitate la pct. B1, C1, C4 și E1 integral și parțial la pct. C2 și C3 din cererea nr. 953/10.07.2008, este valabilă numai dacă se întemeiază pe una din excepțiile prevăzute la art. 12 din Legea nr. 544/2001, excepții care sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel încât impune o analiză cu un caracter concret.
Astfel, prima instanță a apreciat că nu pot fi primite argumentele pârâtei CAMERA DEPUTAȚILOR întemeiate pe excepția prevăzută de art. 12 lit. d) din Legea nr. 544/2001 în privința informațiilor solicitate la pct. B4, C1, C2 și C3 și parțial la 1 și se impune o analiză a modului în care pârâta a aplicat excepțiile prevăzute de art. 12 lit. d) când a considerat că informațiile solicitate la pct. E nu rezultă din activitatea sa, respectiv cele de la pct. C4 sunt în curs de definitivare.
Informațiile de la pct. B4 și C1 vizează date personale care, însă, indică afectarea capacității de exercitare a funcției publice, iar ingerința este prevăzută de lege, necesară într-o societate democratică și proporțională, astfel încât este în interesul publicului să le cunoască.
Informațiile de la pct. C2 și C3 se subscriu interesului general de a cunoaște componența biroului parlamentar și cheltuielile suportate din venituri publice, nefiind de natură a aduce atingere dreptului angajaților la confidențialitate, ingerința fiind de asemenea prevăzută de lege, urmărind un scop legitim și respectând principiul proporționalității.
În privința informațiilor solicitate la pct. prima instanță a reținut că argumentele aduse în motivarea refuzului de către pârâtă obligativitatea încheierii contractelor de asigurare și existența acestor informații și la societățile de asigurare, precum și lipsa pagubei în bugetul Camerei Deputaților, nu au relevanță, aceste informații rezultând din activitatea instituției în ansamblu, astfel încât se impune comunicarea. În ceea ce privește comunicarea numelui persoanei în culpă, de asemenea prima instanță a apreciat că ingerința este justificată de necesitatea publicului de a cunoaște numele conducătorului auto din a cărui culpă se produce un eveniment rutier ce atrage o cheltuială publică, ingerința nefiind disproporționată.
În privința informațiilor de la pct. C4, Tribunalul a reținut că este evident din modul de formulare că reclamanta s-a referit la ultimul inventar al bunurilor din dotarea birourilor parlamentare din circumscripțiile electorale, astfel încât argumentul pârâtei referitoare la derularea procesului de inventariere nu sunt fondate.
În privința cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata de daune morale, tribunalul a apreciat că nu exista argumente a se concluziona ca nejustificata cererea privind despăgubirile morale, având în vedere și practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care a stabilit că "Chiar dacă solicitarea a fost soluționa pozitiv, necomunicarea culpabilă a răspunsului într-un termen rezonabil către persoana solicitantă, prin prejudiciul direct cauzat acesteia, îndreptățește acordarea de despăgubiri sub forma daune1or morale, în temeiul dispozițiilor art.998 Cod Civil" (decizia nr.4282/14.09.2005). Astfel, instanța de fond a apreciat că, față de atitudinea pârâtei de desconsiderare a dreptului reclamantei de a i se comunica o parte din informațiile solicitate, necomunicarea informațiilor de interes public, în raport de obligația acesteia prevăzută de art. 7 din Legea nr. 544/2001, reprezintă manifestarea lipsei de respect la adresa cetățeanului și desconsiderarea acestuia, urmând a se verifica daca prin aceasta au fost aduse prejudiciile materiale si morale invocate de reclamant. Instanța de fond apreciază că se pot retine daunele morale, ca o măsură reparatorie corectă pentru faptul că reclamantei i-a fost pricinuit un prejudiciu de imagine si credibilitate. Reține astfel instanța că în dreptul administrativ si contenciosul administrativ, dreptul la acordarea daunelor morale este prevăzut de art.18 din legea nr. 554/2004 raportat la art. 22 din Legea nr. 544/2001. In speță, prin comportamentul său abuziv și ilegal- ca urmare a necomunicării a informatiilor de interes public solicitate- pârâta i-a vătămat rec1amantei un drept fundamental, acela al accesului liber si neîngrădit la informatii de interes public, cauzându-i și prejudicii de ordin moral, prin afectarea imaginii si credibilitatii acesteia. Tribunalul a avut în vedere și jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, potrivit careia persoanele juridice sunt indreptatite la daune-interese pentru repararea prejudiciului moral suferit datorita "sentimentelor de frustrare incercate de membrii, prin actiunea autoritatilor statale, contrara legii" ori datorita "sentimentelor de neliniste si dezagrementelor suporate de membrii organelor de conducere ale persoanei juridice". Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere ca acesta să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora, iar sub aspect probator a reținut că judecătorul este singurul care, în raport de consecințele suferite de partea vătămată, poate aprecia o sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat, neputându-se apela la probe materiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal CAMERA DEPUTAȚILOR, solicitând modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii, atât în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea sa la comunicarea informațiilor enumerate, cât și a celui referitor la daunele morale solicitate.
În motivarea recursului, pârâta a susținut, în esență, că informațiile de la punctele B4 și C1 au fost comunicate, dovezile fiind depuse la filele 570, respectiv 71-233 din dosarul de fond; numele deputaților care au solicitat cazare în alte spații în temeiul art. 40 alin. 2 din Legea nr. 96/2006, dând o declarație pe propria răspundere, precum și sumele acordate de la buget în acest scop, se regăsesc în anexa B3, declarațiile pe proprie răspundere date în acest sens conținând date personale referitoare la persoane fizice identificate, care fac parte din categoria informațiilor prevăzute de art. 2 lit. c din Legea nr. 544/2001, exceptate de la accesul liber al cetățenilor potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 544/2001; în privința informațiilor solicitate la punctele C2 și C3, au fost comunicate reclamantei informațiile de interes public neprotejate de lege, pentru fiecare deputat în parte, respectiv numărul angajaților cu convenție civilă respectiv cu contract individual de muncă și veniturile salariale brute, defalcate pe lună și an, în privința numelui și veniturilor lunare ale angajaților birourilor parlamentare apreciază că acestea reprezintă date cu caracter personal având funcție de identificare protejate potrivit art. 12 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 544/2001; Referitor la informațiile solicitate la pet.El, prin adresa nr.59/105/26.08.2008 i s-au comunicat rec1amantei informațiile de interes public privind situația accidentelor auto în care au fost implicate autoturisme date în folosința deputaților, respectiv numărul accidentelor pentru perioada solicitată, defalcat separat RCA și separat CASCO. Informațiile privind valoarea pagubelor pentru fiecare accident nu fac obiectul Legii nr./2001 Întrucât nu sunt informații de interes public care rezultă din activitatea instituției. Potrivit prevederilor art.2 lit.b) din Legea nr./2001 prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice. Referitor la informația solicitată la punctul C4, i s-a comunicat reclamantei (filele lS-20) că pentru perioada solicitată, activitatea de inventariere a bunurilor aflate în dotarea birourilor parlamentare din circumscripțiile electorale este în curs de desfășurare, având în vedere că potrivit Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv ale Camerei Deputaților, aprobate prin Ordinul secretarului general al Camerei Deputaților nr.562/2007 și avizate de Ministerul Finantelor, inventarierea bunurilor aflate în dotarea birourilor parlamentare din circumscripțiile electorale se efectuează o dată la doi ani și în aceste condiții, pentru perioada solicitată de reclamantă, nu există un inventar finalizat. Referitor la capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, instanța de fond a admis capătul de cerere privind acordarea de daune morale, nu în baza propriei convingeri rezultată din probele administrate, ci potrivit afirmațiilor reclamantei din cererea de chemare în judecată, și procedând astfel, instanța a încălcat dispozițiile art.261 pct.5 proc.civ. pronunțând o hotărâre nemotivată, simpla reluare a unor afirmații ale reclamantei din cererea de chemare în judecată, astfel cum sunt prezentate la fila 6 din cererea de chemare în judecată, fără să fie probate, conduce la o nemotivare a hotărârii. Totodată, admiterea de către instanță a capătului de cerere privind acordarea daune morale este cu atât mai neîntemeiată cu cât daunele morale au fost justificate de rec1amantă prin perturbarea activității și nefinalizarea studiului, iar în ședința publică din 14 noiembrie 2008 s-a adus la cunoștința instanței că acest studiu era finalizat și publicat pe site-ui reclamantei sub denumirea "Cheltuielile pentru activitățile parlamentarilor". Prin urmare, publicarea acestui studiu face dovada suplimentară, față de înscrisurile depuse de instituție la dosarul cauzei, a comunicării acelor informații de interes public prevăzute de lege și în aceste condiții este evident că motivarea instanței privind un pretins prejudiciu cu efect inhibator devine o simplă apreciere, Iar fundament probatoriu, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.22 din Legea nr.544/2001. Susține că în ceea ce privește acordarea de daune morale și materiale, practica instanței supreme, astfel cum rezultă și din decizia Secției contencios administrativ nr.2S9 din 29.01.2002, este că admisibilitatea unei astfel de cereri de acordare de daune morale și materiale este condiționată în toate cazurile de dovedirea prejudiciului material și a celui moral. În consecință, având în vedere prevederile Legii nr.544/2001 precum și în considerarea tuturor informațiilor de interes public comunicate reclamantei, solicită să se constate că instituția a comunicat toate informațiile de interes public astfel cum sunt prevăzute de lege, iar faptul că reclamanta-intimată nu este multumită de comunicările primite, având o interpretare proprie asupra prevederilor legii, nu determină îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.544/2001.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru, potrivit dispozițiilor art. 17 dinLegea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, precum și de plata timbrului judiciar, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 dinOG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel cum a fost modificată.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală, în esență întrucât la punctele B4 și C1 a solicitat copii de pe declarații și nu doar anumite informații; în privința informațiilor de la punctele C2 și C3 instanța de fon a argumentat în mod corect că este vorba despre aplicabilitatea în concret a legii, care ține de competența sa și nu este ținută de considerentele deciziei Curții Constituționale; informațiile solicitate la punctul E1 rezultă din activitatea sa, iar informațiile solicitate la punctul C4 vizau ultimul inventar întocmit. În privința daunelor morale, tribunalul în considerentele care au condus la baza formării convingerii, a invocat practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând totodată faptul că prin însăși atitudinea pârâtei de a refuza comunicarea informațiilor solicitate s-a produs o lipsă de respect la adresa cetățeanului și desconsiderarea acestuia, vătămând totodată subscrisei un drept fundamental - acela al liberului acces la informații de interes public, cauzându-ne și prejudicii de ordin moral, prin afectarea imaginii și credibilității acesteia.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limita învestirii și în raport de motivele de recurs formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază că recursul declarat este întemeiat în parte, doar sub aspectul soluției date capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, urmând să îl admită și să modifice sentința recurată în parte,reținând ca fiind incident cazul modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, prin greșita aplicare a dispozițiilor legale interne și convenționale incidente în cauză, de către instanța de fond, care în mod greșit a apreciat că atitudinea pârâtei manifestată prin răspunsul parțial la cererea de comunicare a informațiilor publice formulată de către reclamantă a fost de natură să-i provoace acesteia un prejudiciu moral.
Astfel, este necontestat faptul că la cererea nr. 953/10.07.2008, formulată de către reclamanta ASOCIAȚIA INSTITUTUL PENTRU POLITICI PUBLICE adresată pârâtei CAMERA DEPUTAȚILOR, înregistrată la aceasta sub nr. 330/14.07.2008, pârâta a emis răspunsul înregistrat sub nr. 59/105/26.08.2008 (filele 15 - 20 dosar fond), însoțit de anexe, după solicitarea prelungirii termenului de răspuns cu 30 de zile (f 13 dosar fond).
În cuprinsul adresei de răspuns, pârâta și-a expus poziția cu privire la informațiile solicitate la punctele B1, C1, C4 și E1 și parțial la punctele C2 și C3.
Analizând argumentele instanței de fond reținute pentru a înlătura susținerile pârâtei în privința refuzului de a comunica informațiile solicitate la aceste puncte, Curtea reține că acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări și interpretări a normelor legale interne și convenționale în materia dreptului de acces la informațiile publice și a limitelor acestui drept.
Astfel, în ceea ce privește informațiile solicitate la pct. B4 (Copii după declarațiile pe proprie răspundere date de deputații care nu au avut domiciliul în B, dar care au fost cazați în alte spații decât unitățile hoteliere preferate de Camera Deputaților, conform Art. 40, alin (2) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor) și C1 (copii după declarațiile pe proprie răspundere depuse de deputați pentru justificare cheltuielilor din suma forfetară, conform art. 12 din Normele privind modul de utilizare și justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputați și senatori în circumscripțiile electorale, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 498 din 8 iunie 2006;), este adevărat că aceste declarații conțin date personale, însă informațiile vizează capacitatea de exercitare a funcției publice de către titularii acestora, iar ingerința este prevăzută de lege, necesară într-o societate democratică și proporțională, astfel încât este în interesul publicului să cunoască toate aceste date. Mai mult decât atât, dat fiind specificul instituției reclamante și scopul pentru care aceste informații au fost solicitate, Curtea apreciază că modalitatea în care reclamanta va prelucra informațiile cu caracter personal obținute cade în responsabilitatea acesteia. Curtea nu poate reține susținerea recurentei în sensul comunicării acestor informații, întrucât la filele indicate din dosarul de fond se regăsesc tabelele nominale întocmite de către recurenta-pârâtă prin extragerea numelor și sumelor forfetare lunare, astfel încât cererile reclamantei nu au fost soluționate, iar refuzul acesteia nu este justificat.
Informațiile de la pct. C2 (Numele angajaților birourilor parlamentare, care au fost încadrați prin încheierea unui contract individual de muncă pe durată determinată sau a unui contract civil de prestări servicii conform Codului civil, defalcat pe fiecare parlamentar și birou parlamentar în parte) și C3 (Veniturile lunare pe care aceste persoanele amintite la punctul anterior le-au realizat conform contractelor menționate și valoarea primelor car le-au fost acordate) nu se încadrează în excepția prevăzută de dispozițiile art. 12 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 544/2001, întrucât cunoașterea numelui angajaților birourilor parlamentare și a retribuțiilor acestora se subscrie interesului general de a cunoaște componența biroului parlamentar și cheltuielile suportate din venituri publice, nefiind de natură a aduce atingere dreptului angajaților la confidențialitate, ingerința fiind de asemenea prevăzută de lege, urmărind un scop legitim și respectând principiul proporționalității.
În privința informațiilor solicitate la pct. (Informatii privind parcul auto al Camerei Deputaților: Situația accidentelor auto în care au fost implicate autoturismele date în folosința deputaților, defalcat pe fiecare deputat, precum și numele și funcția persoanei în culpă și valoarea pagubelor înregistrate pentru fiecare accident) Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că argumentele aduse în motivarea refuzului de către pârâtă nu au relevanță, aceste informații rezultând din activitatea instituției în ansamblu. Nu are relevanță faptul că bugetul instituției a fost sau nu afectat, în condițiile în care în situația culpei angajatului societățile de asigurare pot promova acțiuni în regres împotriva acestuia, cu chemarea în garanție a instituției, iar în ceea ce privește comunicarea numelui persoanei în culpă, ingerința este justificată de necesitatea publicului de a cunoaște numele conducătorului auto din a cărui culpă se produce un eveniment rutier ce atrage o cheltuială publică, ingerința nefiind disproporționată. În ceea ce privește argumentul recurentei referitor la necunoașterea persoanei în culpă, Curtea apreciază că un astfel de răspuns emis reclamantei-intimate satisfăcea exigențele legale pentru a fi considerat ca existent.
În privința informațiilor de la pct. C4 (copie după ultimul inventar al bunurilor din dotarea birourilor parlamentare din circumscripțiile electorale. În măsura în care s-a realizat un raport privind dotarea acestor birouri o copie), în mod corect Tribunalul a reținut că este evident din modul de formulare că reclamanta s-a referit la ultimul inventar al bunurilor din dotarea birourilor parlamentare din circumscripțiile electorale, astfel încât argumentul pârâtei referitoare la derularea procesului de inventariere nu sunt fondate.
În privința cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata de daune morale, însă, Curtea apreciază că dacă poate fi primit argumentul primei instanțe referitor la imposibilitatea administrării unor probe materiale concrete pentru stabilirea cuantumului unor astfel de daune, în schimb, pentru aprecierea celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale ce constituie temei de drept al acordării acestora și în dreptul administrativ, trebuie administrate și interpretate probe concrete.
Or, în cauză reclamanta a respectat procedura legală prevăzută de dispozițiileLegii nr. 544/2001privind liberul acces la informațiile de interes public,astfel cum a fost modificată, înregistrând cererea, comunicând solicitantului necesitatea prelungirii termenului, comunicând ulterior în termen legal răspunsul la cererea de solicitare de informații, elaborat pentru fiecare element cuprins în cererea de informații, cu argumente prezentate și situații prezentate în anexe.
Faptul că interpretarea dată de către pârâta-recurentă referitoare la încadrarea unora dintre informațiile și înscrisurile solicitate în excepțiile prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 544/2001 nu coincide cu cea a reclamantei-intimate și nu este însușită de către instanțe, prin reținerea caracterului nejustificat al refuzului de a le comunica, nu conduce automat la concluzia săvârșirii, de către pârâtă, a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii morale. . în privința consecințelor afirmate de către reclamantă - lipsa de respect la adresa cetățeanului și desconsiderarea acestuia și încălcarea dreptului său fundamental de acces la informații de interes public - Curtea reține că primele consecințe nu vizează persoana reclamantei, neexistând o identitate între raportul juridic creat între părțile litigiului declanșat de cererea de informații adresată de reclamantă pârâtei și cel pretins prejudiciat, iar în privința celor subsecvente, că eventualele consecințe de natură a aduce atingere personalității reclamantei trebuie apreciate în concret, în raport de modalitatea în care a fost încălcat acest drept și motivația pârâtei. Or, pârâta a invocat în argumentarea refuzului său jurisprudența Curții Constituționale și a instanțelor judecătorești, depunând chiar hotărâri judecătorești care au îmbrățișat același punct de vedere.
Reclamanta-intimată a susținut că pârâta a încălcat dreptul acesteia privind accesul liber la informațiile de interes public, prin încălcarea obligației prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2001, fiind îndeplinită condiția prejudiciului moral din cauza sentimentului de frustrare încercat de membrii săi, fiind în imposibilitatea finalizării studiului, iar imaginea și credibilitatea organizației a fost afectată, argumente reținute și de către instanța de fond.
Însă, simpla nefurnizare a informațiilor nu conduce automat la acordarea de daune morale și nu prezumă existența unui prejudiciu moral. Pe de altă parte, reclamanta este o persoană juridică care nu poate suferi orice tip de prejudicii morale, ci cel mult un prejudiciu de imagine, eventuala imposibilitate de realizare a obiectului de activitate, din cauza necomunicării de informații de interes public, putând conduce eventual la prejudicii materiale, prin imposibilitatea respectării unor condiții contractuale.
De asemenea, nu se poate reține ca argument juridic sentimentul de frustrare încercat de membrii reclamantei, prin imposibilitatea finalizării studiului și existența unor tensiuni la locul de muncă, neputându-se stabili existența unei legături de cauzalitate directă între nefurnizarea unor informații și eventuale sentimente încercate de membrii asociației reclamante, aceștia acționând în conformitate cu competențele profesionale și potrivit dispozițiilor legale, iar neoferirea informațiilor solicitate nu sunt de natură să conducă la frustrări profesionale și la tensiuni la locul de muncă.
De altfel, toate aceste consecințe nu au fost dovedite în nici un fel de către reclamantă, motiv pentru care instanța apreciază că cererea de acordare a daunelor morale este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Față de considerentele expuse, Curtea urmează să admită recursul declarat, să modifice în parte sentința recurată, iar pe fond, să respingă capătul de cerere privind daunele morale ca neîntemeiat, menținând celelalte dispoziții.
În raport de soluția dată cererii de recurs, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, fiind parte căzută în pretenții în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă CAMERA DEPUTAȚILORîmpotriva sentinței civile nr. 3315/28.11.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA INSTITUTUL PENTRU POLITICI PUBLICE.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei CAMERA DEPUTAȚILOR la plata daunelor morale, ca neîntemeiat.
Menține celelalte dispoziții.
Respinge cererea formulată de intimata ASOCIAȚIA INSTITUTUL PENTRU POLITICI PUBLICE de obligare a recurentei CAMERA DEPUTAȚILOR la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 07 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - - - -- -
GREFIER,
-
/2 ex. -
Președinte:Diana Magdalena BulanceaJudecători:Diana Magdalena Bulancea, Horațiu Pătrașcu, Raluca
