Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 370/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 370/CA
Ședințapublică de la 30 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 3: Georgiana Pulbere
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant, cu domiciliul ales la Cabinet individual avocat, C,-, -.A,.2, împotriva sentinței civile nr.609 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE DIN CADRUL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea Nr.544/2001).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23 iunie 2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.06.2008.
CURTEA:
Prin acțiunea adresată Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr.11502/118/06.12.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE DIN CADRUL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea Direcției Naționale Anticorupție la furnizarea informațiilor de interes public solicitate în data de 06.11.2007, respectiv informații cu privire la domeniul în care dețin înalta calificare profesională și G, angajați ai Serviciului de Specialiști din cadrul Direcției Națională Anticorupție (cu privire la denumirea celor mai înalte instituții de învățământ absolvite și a datei absolvirii acestora), datele de identificare a avizelor ministerelor de resort (cu precizarea ministerului emitent, a numărului și a datei emiterii) necesare numirii în funcție, precum și furnizarea de copii ale diplomelor de absolvire și eventual dacă există o atestare de specializare a celor doi specialiști, precum și copii ale avizelor acordate de ministerele de resort în vederea numirii în funcție;
- obligarea Direcției Naționale Anticorupție să transmită rezultatele cercetării administrative efectuate urmare a reclamației depuse și menționarea sancțiunilor disciplinare luate împotriva celui/celor vinovat/i de refuzul de a transmite informațiile;
- obligarea Direcției Naționale Anticorupție la plata sumei de 5000 RON
cu titlu de daune morale;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei.
Motivând acțiunea, reclamantul învederează în esență că, este cercetat de către Direcția Națională Anticorupție - Secția combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, în dosarul nr.29/P/2005, dosar ce are ca obiect retrocedarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 1945-1989, dispunându-se începerea urmăririi penale împotriva reclamantului urmare a întocmirii de către cei 2 specialiști ( și G) a unei constatări tehnico științifice care a fost apreciată ca având valoarea unui raport de expertiză, în esență acesta reprezentând baza probatorie a acuzării.
Susține reclamantul că, cei doi specialiști au stabilit pretinse încălcări ale legii și un prejudiciu, iar în baza acestora s-a început urmărirea penală de către Direcția Națională Anticorupție (Ordonanța din 25.07.2007 a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție).
Reclamantul menționează că a solicitat Biroului de Informare și Relații Publice la data de 06.11.2007 în raport de art.11 din nr.OUG43/2002, art.19 din Declarația Universală pentru Drepturile Omului și art.31 din Constituția României, informații cu privire la domeniul în care dețin înaltă calificare și, precum și copii ale diplomelor de absolvire și eventual ale atestatelor de specializare ale celor 2 specialiști.
Funcția publică importantă a celor doi funcționari este exercitată conform art.11 din nr.OUG42/2002 numai de persoane cu înaltă calificare și este necesar avizul ministerului d e resort, legea prevăzând două garanții ale faptului că din DNA au valoare profesională specială conferind totodată și actelor întocmite de aceștia o valoare specială.
Susține că, cei doi specialiști ar trebui să dețină înaltă calificare în domeniul de strictă specialitate juridică a evaluărilor imobiliare, activitate rezervată prin lege experților calificați și acreditați în acest sens.
La data de 20.11.2007 prin adresa nr.844/VIII/2/15.11.2007 s-a primit un refuz la cele solicitate, Biroul de Informare și Relații Publice, invocând disp. art.12 din Hotărârea nr.432/23.03.2004, iar refuzul este nesemnat sens în care, nu pot fi indicați funcționarii vinovați.
Direcția Națională Anticorupție avea obligația de a efectua cercetări administrative pentru a răspunde solicitării în termen de 15 zile în baza art.21 alin.3 din Legea nr.544/2001, Hotărârea nr.123/7.02.2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.544/2001.
Mai arată reclamantul că cererea pentru furnizarea unor informații este întemeiată pe nr.OUG43/2002, în sensul de a se informa dacă cei doi specialiști îndeplinesc condițiile profesionale pentru a exercita această funcție.
Răspunsul negativ al Biroului de Informare și Relații Publice se sprijină pe dispozițiile art.12 din Hotărârea nr.432/2004 privind dosarul profesional al funcționarilor publici care arată categoriile de persoane care au acces la datele raportate.
Învederează că, față de prevederile integrale ale art.12 din actul normativ invocat de pârât, care vizează accesul la tot dosarul profesional și eliberarea certificată a tuturor datelor cuprinse în dosar, în speță s-au solicitat doar câteva date din dosarul profesional.
Așa cum rezultă din preambulul Hotărârii de Guvern nr.432/2004 aceasta este edictată în baza prevederilor art.23 alin.4 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Astfel, obiectul reglementării Hotărârii de Guvern este limitat la forma Standard al evidenței funcției publice și a funcționarilor publici și la conținutul dosarului profesional, iar pe de altă parte în condițiile legii trebuie păstrată confidențialitatea datelor cu caracter personal din dosarul profesional.
Se menționează, că art.12 din nr.HG432/2004 nu exclude de la obligațiile comunicării datelor profesionale din dosarul profesional și nu pot intra în contradicție cu actul normativ în baza căruia a fost edictat.
Apreciază că datele solicitate devin interes public nu doar din interpretarea coroborată a dispozițiilor nr.HG432/2004, și a dispozițiilor Legii privind Statutul funcționarilor publici și ale prevederilor Legii privind informații de interes public, ci și prin prisma dispozițiilor art.12, 13 și 14 din Legea nr.544/2001, întrucât nu sunt informații exceptate și pot dovedi încălcarea legii la numirea specialiștilor în funcție.
Privitor la daunele morale arată că acestea se acordă și ca urmare a antrenării răspunderii civile delictuale, însă față de prevederile Legii privind liberul acces la informațiile de interes public, singura condiție este demonstrarea unui prejudiciu.
Fapta ilicită este în speță refuzul Direcției Naționale Anticorupție de a furniza informațiile de interes public și de a da curs reclamației administrative.
Prejudiciul moral este grav, întrucât prin refuzul acordării unei informații de interes public Direcția Națională Anticorupție a încălcat dispozițiile din Constituția României cu privire la dreptul unor persoane la informație.
În drept au fost invocate: dispozițiile art.12, 13, 14 alin.(1), art.22 din Legea nr.544/2001, art.11 din nr.OUG43/2002, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, art.10, Legea nr.544/2001 și Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr.544/2001, Legea nr.51 privind siguranța națională, art.12 alin.(3), art.998-999 Cod civil.
Au fost anexate în copie: cererea adresată Direcției Naționale Anticorupție - Biroul de Informare și Relații Publice, răspunsul Direcției Naționale Anticorupție.
Legal citată, Direcția Națională Anticorupție și-a precizat poziția procesuală solicitând pe calea întâmpinării respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În principal, a solicitat ca reclamantul să facă dovada depunerii reclamației administrative, întrucât din verificările efectuate nu a rezultat că a fost primită și înregistrată o astfel de reclamație și nu a fost primită nici la data comunicării acțiunii formulate.
Pe fond, pârâta menționează că informațiile solicitate de petent, respectiv date cu caracter personal cu privire la G și, angajați ai Direcției Naționale Anticorupție sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor la informațiile publice prin textul Legii nr.544/2001 - art.12 lit.d).
De asemenea, Hotărârea nr.432/2004 privind dosarul profesional al funcționarilor publici, la art.12 alin.(1) prevede în mod expres persoanele care au acces la datele din dosarul profesional al funcționarului public, dar și în această situație persoanele enumerate pot avea acces numai în prezența titularului dosarului profesional.
Pârâta menționează că datele apreciate de reclamant drept profesionale fac parte din aceeași categorie a datelor personale, singura excepție care înfrânge caracterul nepublic al acestora fiind prevăzută la art.14 alin.(1) din Legea nr.544/2001.
Însă, nici în cererea formulată către Direcția Națională Anticorupție și nici în susținerea acțiunii aflată pe rolul instanței nu s-au adus dovezi minime că respectivi ar fi în imposibilitate de a-și exercita funcția, care să impună activarea excepției.
Consideră că Biroul de Informare și Relații Publice al Direcției Naționale Anticorupție a răspuns cererii petentului din 06.11.2007, prin adresa nr.844/VIII/2/2007 din 15.11.2007 respectând exigențele legii.
Cu privire la lipsa ștampilei și a semnăturii pe răspunsul dat petiționarului, subliniază faptul că Legea nr.544/2001 nu sancționează lipsa semnăturii sau a sigiliului, cu atât mai mult cu cât prevede posibilitatea trimiterii unui răspuns prin intermediul poștei electronice, iar adresa enunțată poartă semnătura persoanei îndreptățite.
Invocarea de către petent a excepției prevăzută la art.13 din Legea nr.544/2001 nu se justifică întrucât informațiile solicitate nu favorizează sau ascund încălcarea legii de către o instituție publică, întrucât rapoartele de care se face vorbire, întocmite de în cauză, s-au efectuat în conformitate cu dispozițiile procedurale penale, iar în cazul unor obiecțiuni, cu privire la rapoarte petentul își face apărări în cadrul cauzei penale.
Pârâta învederează că daunele morale nu se justifică în baza art.22 alin.(2) din Legea nr.544/2001, întrucât Direcția Națională Anticorupție și-a îndeplinit obligațiile, răspunzând petentului motivat în termen legal.
Precizează că nu există întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale și de asemenea, în împrejurările date nu este dovedit că petentul ar fi suferit un prejudiciu moral din cauza răspunsului Direcției Naționale Anticorupție.
Prin Sentința civilă nr. 609 din 21.02.2008 Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ, respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Direcția Națională Anticorupție, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță reține, în esență că, prin cererea adresată Direcției Naționale Anticorupție - Biroul de Informare și Relații Publice la data de 6.11.2007, reclamantul, a solicitat informații cu privire la domeniul în care dețin înaltă calificare profesională și G (angajați ai Serviciului Specialiști din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, cu precizarea denumirilor celor mai înalte instituții de învățământ absolvite și a datei absolvirii acestora, datele de identificare ale avizelor ministerelor de resort, cu precizarea Ministerului emitent a numărului și a datei emiterii necesare numirii acestora în funcție, precum și furnizarea de copii ale diplomelor de absolvire și eventual, dacă există, a atestatelor de specializare ale celor 2 specialiști, precum și copii ale avizelor acordate de Ministerele de resort în vederea numirii în funcție).
Dreptul de a avea acces la informațiile de interes public este garantat prin lege și nici o altă prevedere, nu va putea fi interpretată în sensul limitării accesului la informațiile de interes public sau al ignorării Constituției, a Declarației Universale a Drepturilor Omului, a pactelor și tratatelor la care România este parte.
În lumina principiului consacrat de art.31 din Constituția României dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit, iar autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice.
Acest drept însă, trebuie exercitat astfel încât să nu aducă atingere vieții intime, familiale și private valori ocrotite în egală măsură conform art.16 din Legea fundamentală.
De asemenea, potrivit art.52 din Constituție, persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționare în termen legal a unei cereri este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins și anularea actului.
Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, dă eficiență acestor principii constituționale statuând în art.1 că "accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informație de interes public definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autorități publice în conformitate cu Constituția României și documentele internaționale ratificate de Parlamentul României".
Se reține de către instanță că, din perspectiva dispozițiilor art.2:
- lit."b", prin informație de interes public se înțelege orice informație, care privește activitățile sau rezultă din activitățile unor autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau modul de exprimare a informației";
- lit."c" din lege prevede că "prin informație cu privire la datele personale se înțelege orice informație privind o persoană fizică identificată sau identificabilă".
Potrivit art.12 lit.d), se exceptează de la accesul liber al cetățenilor informațiile cu privire la datele personale.
În considerarea dispozițiilor art.5 alin.(2) din Hotărârea nr.432/23.03.2004 modificată și completată, dosarul profesional conține date cu caracter personal și profesional.
Art.12 alin.(1), statuează care sunt persoanele, instituțiile și autoritățile publice care au acces la dosarul profesional al funcționarului public, iar alin.(2) dispune că accesul persoanelor prevăzute la alin.(1) se face în prezența titularului dosarului.
Concluzionează instanța că, nu poate fi primit punctul de vedere al reclamantului privind delimitarea datelor personale de cele profesionale față de dispozițiile art.5 alin.(2) din nr.HG432/2004, și nu își găsește aplicare nici art.14 alin.(1) din Legea nr.544/2001, respectiv informațiile cu privire la datele personale pot deveni informații de interes public în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a funcției publice, deoarece în cauză nu s-a dovedit această situație.
Coroborând textele de lege enunțate instanța constată că informațiile solicitate de reclamant nu fac parte din categoria informațiilor de interes public, în înțelesul dispozițiilor art.2 lit."b" din Legea nr.544/2001 și, ca atare răspunsul autorității, privind refuzul furnizării acestor informații este nejustificat.
Privitor la lipsa semnăturii, instanța reține că obligația furnizării informațiilor de interes public revine autorității sau instituției publice și se îndeplinește prin intermediul unui compartiment specializat, organizat în acest scop, iar nu prin conducătorii acestor autorități sau instituții, concluzie ce se desprinde din simpla lecturare a dispozițiilor art.22 alin.(2) din lege, conform cărora instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informații de interes public.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei de a transmite rezultatele cercetării administrative efectuate urmare reclamației administrative depuse instanța reține că nu este întemeiat.
În aplicarea dispozițiilor art.21 alin.(2) împotriva refuzului explicit sau implicit (tacit) de comunicare a informației de interes public, se poate depune plângere (reclamație) la conducătorul autorității sau al instituției publice.
Deși invocă faptul că a formulat reclamație administrativă și a înaintat-o pârâtei, din probatoriul administrat nu rezultă că a fost înaintată o astfel de reclamație și mai mult chiar nu a fost anexată la acțiune sub aspect doveditor, deși este menționată printre înscrisurile depuse în susținerea cererii la dosarul cauzei.
De altfel, reține instanța că, chiar în situația în care nu s-a formulat reclamația administrativă - procedură facultativă nu obligatorie -, termenul de sesizare al instanței este cel prevăzut la art.7, astfel cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art.22, fiind respectat principiul accesului neîngrădit la justiție.
Privitor la cererea având ca obiect acordarea de daune morale, instanța constată în aplicarea dispozițiilor art.22 alin.(2) că cererea are un caracter accesoriu în raport cu capătul principal de cerere privind obligarea pârâtei să furnizeze informațiile de interes public.
Cererea poate fi admisă numai în situația în care capătul principal de cerere este admis, iar nu și în situația în care capătul de cerere principal este respins, indiferent de motivele respingerii.
Ca atare, constatând că reclamantul nu a dovedit justețea demersului său procesual, instanța de fond respinge cererea dedusă judecății, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen promovează recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiurilor de drept prev.de art.304 pct.7 și pct.9 Cod pr.civilă, cu următoarea motivație în esență:
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece informațiile solicitate sunt de interes public, reclamantul și-a justificat interesul în aflarea acestor informații și este prejudiciat de lipsa lor, atât moral, cât și prin faptul că se creează ideea falsă a unor acuzații temeinice bazate pe concluziile unor persoane a căror calificare profesională nu este cunoscută.
Învederează recurentul că, dorea și dorește să se informeze dacă într-adevăr cei doi funcționari publici dețin înaltă calificare profesională pentru a avea calitatea de "specialiști" în sensul dispozițiilor legale cuprinse în art.11 din OUG nr.43/2002 al.1 - 4, întrucât apreciază că, cele două persoane nu îndeplinesc condițiile profesionale pentru exercitarea funcției.
Arată recurentul că, răspunsul negativ al Biroului de Informare și Relații Publice se sprijină pe disp.art.12 din Hotărârea nr.432/2004 privind dosarul funcționarilor publici, ipoteză inaplicabilă speței, întrucât au fost solicitate numai câteva din datele dosarului profesional, și nicidecum date personale legate de persoanele vizate, cu alte cuvinte nu s-a solicitat accesul integral și nelimitat la întreg dosarul, ci numai anumite date profesionale.
Potrivit art.5 din HG nr.432/2004 dosarul profesional al funcționarului public cuprinde date cu caracter personal și profesional, legiuitorul enumerând în aliniatul 3 al textului de lege indicat datele cu caracter personal, iar în alin.4 datele cu caracter profesional, situație de fapt urmare căreia, arată reclamantul, față de conținutul dosarului profesional, au fost solicitate numai o parte din informațiile profesionale cuprinse în dosar.
Se apreciază de către reclamantul recurent că, datele solicitate devin de interes public nu doar din interpretarea coroborată a dispozițiilor HG 432/2004, ci și din dispozițiile Legii privind Statutul funcționarilor publici și ale prevederilor Legii privind informațiile de interes public, ci și prin prisma dispozițiilor art.12, art.13 și art.14 al.1 din Legea nr.544/2001, întrucât nu sunt informații exceptate, putând dovedi încălcarea legii la numirea acestor specialiști în funcție și afectează capacitatea de exercitare a funcției publice pe care acești specialiști o dețin.
Învederează recurentul că, în conținutul art.12 din Legea nr.544/2001 sunt enumerate exceptările de la accesul liber al cetățenilor la anumite informații, putându-se observa că, informațiile solicitate de acesta nu se află printre cele exceptate de la accesul liber al cetățenilor.
Pornind de la liberul acces la informații de interes public, apreciază recurentul că, se impune respectarea principiului transparenței, precum și prevederile Constituției României și a Legii nr.544/2001, conform cărora accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informație de interes public, constituie unul din principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autorități publice.
Se menționează că, informațiile de interes public pot fi solicitate întrucât accesul la astfel de informații este liber, ceea ce presupune că ele se află la dispoziția tuturor, solicitantului netrebuind să i se impună a face dovada unui interes direct, personal în legătură cu acea informație, și cu toate acestea, recurentul reclamant are un interes evident în a solicita informațiile, față de faptul că, opiniile acelor persoane au fost luate în considerare, de către organele de cercetare penală, fiind normal să fie cunoscută calificarea profesională a acestora în condițiile în care, prin acele opinii, s-au contrazis evaluările efectuate de o firmă specializată în evaluări imobiliare.
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit, recurentul învederează în esență că, daunele morale sunt prevăzute expres în conținutul Legii nr.544/2001, singura condiție ce trebuie îndeplinită fiind demonstrarea unui prejudiciu, ori, refuzul nejustificat de a furniza informațiile constituie, în viziunea legii, faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, ca atare această condiție nu mai trebuie demonstrată.
Atât timp cât, dreptul unei persoane de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit, neputința recurentului de a primi aceste informații publice - generată de refuzul pârâtului de a le oferi, neasumarea prin semnătură a refuzului scris - denotă producerea prejudiciului moral prin atitudinea și conduita intimatei, știut fiind că, transparența activității instituțiilor și autorităților publice, include liberul acces la informațiile de interes public.
Precizează recurentul că, nu a înțeles a formula recurs pentru cel de-al doilea capăt de cerere din acțiune.
Deși legal citată, intimata nu a solicitat încuviințarea de probe și nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Recursul este fondat, urmând a fi admisconform art.312 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente, în esență, apreciază Curtea:
La data de 06.11.2007 recurentul reclamant a solicitat intimatei pârâte Direcția Națională Anticorupție - Biroul de Informare și Relații Publice informații cu privire la "domeniul în care dețin înaltă calificare profesională și G (angajați ai Serviciului specialiști în cadrul DNA), cu precizarea denumirilor celor mai înalte instituții de învățământ absolvite și a datei absolvirii acestora, datele de identificare a avizelor ministerelor de resort, cu precizarea ministerului emitent a numărului și a datei emiterii necesare numirii acestora în funcție, precum și furnizarea de copii ale diplomelor de absolvire și, eventual, dacă există, a atestatelor de specializare a celor doi specialiști, precum și copii a avizelor acordate de ministerele de resort în vederea numirii în funcție" ( fila 10 dosar fond).
La data de 20.11.2007, recurentul reclamant este înștiințat cu adresa nr.844/VIII/2/15.11.2007 emisă de intimata pârâtă Direcția Națională Anticorupție - Biroul de Informare și Relații Publice despre refuzul comunicării informațiilor solicitate, cu motivația exceptării de la accesul liber al cetățenilor la acele informații publice, conform art.12 lit."d" din Legea nr.544/2001, cu referire la art.12 al.1 din HG nr.432/2004 și mențiunea de a nu face "parte din categoria persoanelor, expres și limitativ menționate, care au acces la datele din dosarul profesional al funcționarului public".
de dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cu modificările ulterioare, recurentul deduce judecății prezenta acțiune, știut fiind că, în legea contenciosului administrativ - aliniat 1 al art.1 - se regăsește regula acțiunilor în contencios administrativ, conform cu care, titularul acțiunii poate fi orice persoană, care se consideră vătămată atât într-un drept subiectiv, cât și într-un interes legitim personal sau, după caz, de natură publică.
Instanța de control reține că, cererea de furnizare a informațiilor solicitate a fost întemeiată pe dispozițiile art.11 din OUG nr.43/2002, potrivit cu care: al.(1) în cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt numiți prin ordin al procurorului șef al acestei direcții, cu avizul ministerelor de resort, specialiști cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.
În al.(2) al textului de lege indicat se prevede: " prevăzuți la al.(1) au calitatea de funcționar public și își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurorilor din Direcția Națională Anticorupție. au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru funcționarii publici, cu excepțiile menționate în prezenta ordonanță de urgență. De asemenea, beneficiază în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art.26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.177/2002" privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, cu modificările și completările ulterioare.
Al.(3) al art.11 din OUG nr.43/2002 prevede că: "constatarea tehnico-științifică efectuată din dispoziția scrisă a procurorului de prevăzuți la al.(1) constituie mijloc de probă, în condițiile legii.
Totodată, recurentul reclamant a indicat ca temei de drept al cererii de furnizare a informațiilor, dispozițiile cuprinse în Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și Hotărârea nr.123/07.02.2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.544/2001, art.19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.31 din Constituția României.
Față de sus-menționatele rețineri, Curtea apreciază că, obligația autorităților publice de a asigura, potrivit competențelor ce le revin, "informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal" este prevăzută în art.31 al.2 din Constituția României.
Această normă constituțională reprezintă concretizarea, în dreptul național, a uneia din componentele dreptului la buna administrare, prevăzut în art.41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, adoptată la, la data de 07 decembrie 2000 de Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană.
Dreptul de a avea acces la informațiile de interes public este garantat prin lege și nici o altă prevedere, nu va putea fi interpretată în sensul limitării accesului la informațiile de interes public sau al ignorării Constituției, a Declarației Universale a Drepturilor Omului, a pactelor și tratatelor la care România este parte.
De altfel, legiuitorul a înțeles a da eficiență principiului constituțional consacrat în conținutul art.31, statuând în art.1 al Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informații de interes public "accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, definite astfel" prin lege, prin informație de interes public, în sensul legii, conform art.2 lit."b" înțelegându-se "orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației".
În conținutul art.12 din Legea nr.544/2001 sunt prevăzute exceptările de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art.1 și, respectiv, la art.11/1 la mai multe informații, între care la lit."d" se face referire la "informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii", cu mențiunea în art.14 al.(1) din lege referitoare la "informațiile cu privire la datele personale ale cetățeanului pot deveni informații de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcții publice".
Curtea reține că, în speță, recurentul reclamanta solicitat informații cu caracter profesional,cu privire la domeniul în care dețin înaltă calificare profesională și G (angajați ai Serviciului specialiști în cadrul DNA), cu precizarea denumirilor celor mai înalte instituții de învățământ absolvite și a datei absolvirii acestora, datele de identificare a avizelor ministerelor de resort, cu precizarea ministerului emitent a numărului și a datei emiterii necesare numirii acestora în funcție, precum și furnizarea de copii ale diplomelor de absolvire și, eventual, dacă există, a atestatelor de specializare a celor doi specialiști, precum și copii ale avizelor acordate de ministerele de resort în vederea numirii în funcție.
Că situația de fapt este aceasta, rezultă din împrejurarea că, prin lege s-a făcut distincție între datele cu caracter personal existente în dosarul profesional și datele cu caracter profesional cuprinse în acesta.
În conformitate cu art.5 al.1 din HG nr.432/23 martie 2004 privind dosarul profesional al funcționarilor publici, dosarul profesional conține acte administrative și documente care evidențiază cariera funcționarului public de la nașterea raportului de serviciu până la încetarea acestora, în condițiile legii, pentru ca, în al.2 al textului de lege să se fi statuat că, "dosarul profesional cuprindedate cu caracter personal și profesional".
În același text de lege,al.3 sunt enumerate datele cu caracter personalcuprinse în dosarul profesional, pentru ca înal.4 să fie enumeratedatele cu caracter profesionalcuprinse în dosarul profesional, ce se referă la:
a);
b);
c) Activitatea desfășurată în cadrul autorității sau instituției publice;
d) Situația disciplinară;
e);
f), pregătirea profesională și abilitățile;
g) Activitatea desfășurată în afara funcției publice;
h) Accesul la informații clasificate.
Art.5 al.5 din HG 432/2004 face referire la actele ce sunt obligatorii constituirii dosarului profesional, și anume:
a) Copie de pe cartea de identitate sau buletin;
b);
c) Copie de pe livretul militar, dacă este cazul;
d) Adeverință medicală care să ateste o stare a sănătății corespunzătoare exercitării funcției publice;
e) Copii de pe actele de studii;
f) Copii de pe certificatele de participare la cursurile de instruire sau perfecționare;
g) Copie de pe carnetul de muncă și/sau extrasul de pe fila din registrul de evidență a funcționarilor publici;
h) Recomandări de la locurile de muncă anterioare;
i) administrativ, dacă este cazul;
j) judiciar;
k) Actul administrativ de numire și documentul care atestă depunerea jurământului;
l) Fișa postului;
m) Actul administrativ prin care a fost modificat raportul de serviciu;
n) Actul administrativ de aprobare/constatare a suspendării raportului de serviciu și actul administrativ prin care se dispune reluarea activității;
o) Actele administrative care atestă modificările salariale;
p) Actele administrative de desemnare în comisiile de disciplină sau în comisiile paritare;
q) Actul administrativ prin care se stabilește participarea la activități în cadrul unor proiecte/programe cu asistență externă;
r) Actul administrativ de încetare a raportului de serviciu;
s) Declarația pe propria răspundere a titularului dosarului că nu a desfășurat activități de poliție politică, astfel cum sunt definite de lege;
t) Raportul de evaluare pe ultimii 5 ani;
ț) Declarația de avere, actualizată în condițiile legii;
u) Declarația de interese actualizată în condițiile legii.
În acest context, instanța reține că datele solicitate de către recurentul reclamant se încadrează în categoria celor cu caracter profesional, astfel cum au fost calificate chiar de actul normativ anterior menționat, iar nu în categoria celor cu caracter personal sau în categoria celor ce nu fac parte din informațiile de interes public, astfel cum greșit a reținut instanța de fond și cum a susținut pârâta intimată în cuprinsul răspunsului la solicitarea reclamantului și, ulterior, prin întâmpinarea depusă la dosar, prin care și-a precizat poziția procesuală.
Reținerile făcute de instanța de fond referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art.12 din HG 432/2004, care limitează categoriile de persoane ce au acces la dosarul profesional al funcționarului public, nu sunt aplicabile în speță, din moment ce recurentul nu a solicitat accesul integral și nelimitat la dosarele profesionale ale celor doi funcționari publici, ci doar comunicarea anumitor date profesionale care, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.544/2001, mai precis prin raportare la art.12, art.13, art.14 al.1 din acest act normativ, nu pot fi considerate informații exceptate de la comunicare, ele neregăsindu-se în enumerarea textului de lege (art.12).
Toate aceste considerente conduc la concluzia că, exprimarea voinței de a nu rezolva cererea reclamantului s-a făcut cu exces de putere, prin încălcarea dreptului prevăzut de art.31 din Constituția României, elemente ce configurează un refuz nejustificat de rezolvare a cererii recurentului reclamant, în sensul art.2 al.1 lit."i" și "n" din Legea nr.554/2004, ale căror prevederi instanța de fond le-a ignorat.
Este cunoscut că, Legea nr.554/2004, modificată, a înțeles să lege noțiunea de refuz nejustificat de noțiunea de exces de putere definită ca apărând atunci când administrația are dreptul de apreciere, când lege îi îngăduie să adopte o soluție din mai multe posibile, fiind de la sine înțeles că limitele dreptului ei de apreciere sunt date tocmai de limitele drepturilor cetățenilor, prevăzute de Constituție și de lege, aceasta în condițiile în care, într-un stat de drept, puterea discreționară conferită autorității publice nu poate fi privită ca o putere absolută și fără limite, întrucât exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, constituie un exces de putere, conform dispozițiilor art.2 din Legea contenciosului administrativ.
Pe cale de consecință, admițând recursul dedus judecății în temeiul art.312 Cod pr.civilă, Curtea dispune modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul că, se va admite în parte acțiunea promovată de reclamantul recurent, pârâta Direcția Națională Anticorupție urmând a fi obligată la furnizarea informațiilor de interes public referitoare la domeniul în care dețin înaltă calificare profesională și G, datele de identificare a avizelor ministerelor de resort, necesare numirii acestora în funcție, precum și furnizarea de copii ale diplomelor de absolvire și a celorlalte diplome aferente specializării celor două persoane nominalizate anterior.
În referire la capătul de cerere din acțiune având ca obiect acordarea de daune morale, Curtea reține că, spre deosebire de celelalte despăgubiri civile care presupun un suport probator, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de partea vătămată, va aprecia o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Cu toate acestea, trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate, pentru determinarea, de la caz la caz, a existenței acestora, deoarece simplul fapt al obligării la furnizarea unor informații de interes public, nu este de natură a conduce la concluzia producerii de vătămări psihice, iar în cazul în care acestea s-au produs, ele diferă în funcție de elementele ce țin de statutul personal și moral al fiecărui vătămat în drepturi.
În speță, este fără putință de tăgadă că, dauna morală produsă recurentului reclamant constă în atingerea valorilor care definesc personalitatea umană, cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, precum și consecințele negative suferite de recurent pe plan psihic, situație de fapt urmare căreia, Curtea apreciază în raport cu importanța valorilor morale lezate și intensitatea cu care au fost receptate consecințele vătămării în plan profesional, în sensul admiterii acestui capăt de cerere, cu consecința obligării pârâtei A la plata în favoarea recurentului a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, în raport cu dispozițiile art.8 al.1 coroborate cu cele cuprinse în art.18 al.3 din Legea nr.554/2004.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă și având în vedere că, cheltuielile de judecată constituie un prejudiciu ce reprezintă elementul unei forme de răspundere specifice dreptului administrativ și nu dreptului civil, prin coroborare cu dispozițiile art.18 al.3 din Legea contenciosului administrativ, Curtea dispune obligarea intimatei pârâte A la plata în favoarea recurentului reclamant a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată aferente cauzei.
Deoarece recurentul reclamant a înțeles a preciza că, nu a abordat calea de atac a recursului pentru cel de-al doilea capăt de cerere din acțiune, având ca obiect obligarea Direcției Naționale Anticorupție să transmită rezultatele cercetării administrative efectuate urmare a reclamației depuse și menționarea sancțiunilor disciplinare luate împotriva celui/celor vinovat/i de refuzul de a transmite informațiile, Curtea menține celelalte dispoziții cuprinse în sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant, cu domiciliul ales la Cabinet individual avocat, C,-, -.A,.2, împotriva sentinței civile nr.609 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE DIN CADRUL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea Nr.544/2001).
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite în parte cererea reclamantului.
Obligă pârâta DNA la furnizarea informațiilor de interes public referitoare la domeniul în care dețin înalta calificare profesională și G, datele de identificare a avizelor ministerelor de resort, necesare numirii acestora în funcție, precum și furnizarea de copii ale diplomelor de absolvire și a celorlalte diplome aferente specializării celor două persoane nominalizate anterior.
Obligă pârâta DNA la plata în favoarea reclamantului a sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale.
Obligă pârâta DNA la plata în favoarea reclamantului sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 30.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
p. Grefier,
- -
Conform disp.art.261 al.2 Cod pr.civilă
Semnează grefier șef secție
Jud.fond:,
Red.dec.jud.-
4 ex./14.07.2008
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Adriana Gherasim, Georgiana Pulbere
