Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 478/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 478
Ședința publică de la 12 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr Președinte Secție
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 4726 din data de 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat, pentru recurentul reclamant, lipsind intimata pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, care învederează că recurentul reclamant a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Avocat, pentru recurentul reclamant, precizează că a formulat cerere întemeiată pe art. 12 alin.4 din Legea nr. 18/1991, R, pe care a depus-o la Primăria, situație în care greșit instanța de fond a respins-
Nemaifiind alte cereri, Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Avocat, pentru recurentul reclamant, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că la data de 24 august 2007 reclamantul a chemat în judecată pârâta Comisia locală de fond funciar a comunei, reprezentată prin primar, pentru a fi obligată să-i elibereze în termen legal, în copie xerox, actele care au stat la baza constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate pentru un număr de peste 20 de cetățeni din comuna și a cetățenilor din satele și puși în posesie cu pădure pe raza comunei, respectiv titluri de proprietate, hotărâri judecătorești, acte vechi de proprietate, procese verbale de punere în posesie,
Prin sentința nr. 4726/24 octombrie 2007, formulată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți - Secția contencios administrativ, s-a respins acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că din acțiune nu rezultă refuzul expres al pârâtei de a elibera actele, iar, dat fiind numărul mare de documente a căror eliberare a fost solicitată de către reclamant, acesta avea posibilitate să ia cunoștință de conținutul lor în modalitatea prevăzută de art. 5 pct. 4 lit. b din Legea 544/2001, respectiv prin consultarea documentelor la sediul autorității.
S-a mai reținut că în cerere sunt menționate și acte a căror aducere la cunoștința publicului se face prin afișare, conform art. 5 pct.4 lit. a din Legea 544/2001.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Criticile recurentului au vizat, în esență, următoarele aspecte: instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile legale invocate în cererea de chemare în judecată, respectiv art. 12 alin.4 Legea 18/1991, precum și faptul că pârâta a refuzat să răspundă cererii formulate și să-i elibereze în copie xerox actele solicitate, care reprezintă documente de interes public și în îi sunt necesare în dosarul civil nr- aflat pe rolul Judecătoriei Orșova; s-a respins în mod greșit capătul de cerere referitor la daunele morale patrimoniale; sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii; hotărârea este contradictorie, prin aceea că, deși reține că din acțiune nu rezultă că pârâta a refuzat în mod expres eliberarea actelor respective, instanța precizează ulterior că reclamantul nu a folosit procedura reclamației administrative prevăzute de art. 21 din Legea nr. 544/2001; instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia, prin aceea că a reținut nejustificat că a menționat în cerere acte a căror aducere la cunoștința publicului se face prin afișare, conform art. 5 pct. 4 lit. a din Legea 544/2001, fără a individualiza actele respective; instanța a precizat că reclamantul a solicitat documente care se referă la informații privind deliberările autorităților exceptate de la accesul liber al cetățenilor, fără a arăta în concret care sunt acestea; s-a reținut eronat că nu a folosit procedura reclamației administrative, prevăzută de art. 21 din Legea 544/2001, deși, potrivit Legii 544/2001, cât și practicii judiciare în materie, procedura reclamației administrative nu este obligatorie, ci facultativă; instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești; nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de lege.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 4,7,8 și 9.pr.civ.
La data de 18.02.2008, intimata Comisia Locală de Fond Funciar a depus o întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A susținut că a înaintat recurentului adresele nr. 2544/2273 și 2288/2007, precum și procesul verbal nr. 2547/2007 și nr. 4/07.01.2008, prin care acesta a fost invitat la primărie pentru a se pune de acord cu privire la documentele solicitate și data la care urmează să le ridice; iar recurentul a refuzat să ridice înscrisurile, care erau deja xeroxate.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, a prevederilor legale aplicabile, dar și în temeiul art. 3041.pr.civ. Curtea constată că recursul formulat este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În fapt, deși nu a invocat excepția inadmisibilității, și nici nu a precizat în dispozitiv că a respins acțiunea ca inadmisibilă, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii reclamației administrative reglementată de art. 21 și urm. din Legea 544/2001, anterior sesizării instanței.
Din considerente sentinței rezultă deci, că acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, ca urmare a faptului că instanța de fond a apreciat că este obligatorie îndeplinirea procedurii prealabile.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 2 din Legea nr. 544/2001, împotriva refuzului explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități sau instituții publice se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de către persoana lezată.
Aliniatul 3 al aceluiași articol prevede că, dacă după cercetarea administrativă, reclamația se dovedește întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamației și conține atât informațiile de interes public solicitate inițial, cât și menționarea sancțiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat.
Cererii reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile legale invocate de instanța de fond ca temei al respingerii acțiunii, în condițiile în care nu a fost vizat refuzul explicit sau tacit al angajatului autorității publice.
În speță sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea 544/2001, conform cărora, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute de acest act normativ, poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază sau în a cărui rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice, în termen de 30 zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7 din lege.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea 544/2001, se constată că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004 referitoare la obligativitatea plângerii administrative prealabile înainte de sesizarea instanței de judecată.
competența instanței de contencios administrativ, Legea nr. 544/2001, ca lege specială, derogă de la dreptul comun în materie de contencios administrativ, în sensul recunoașterii dreptului persoanei care consideră că i-a fost vătămat accesul liber la informațiile de interes public de a formula acțiunea în justiție fără îndeplinirea procedurii administrative prealabile.
În raport de împrejurarea că procedura reclamației administrative nu era obligatorie, se reține că este întemeiată critica formulată de recurent prin cel de-al patrulea motiv de recurs.
Prin respingerea acțiunii, motivată pe situația lipsei procedurii reclamației administrative, instanța de fond a dat o interpretare eronată dispozițiilor legale menționate anterior.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, astfel încât, potrivit art. 312 alin. 1 și 5.pr.civ. se va admite recursul, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării pricinii, vor fi avute în vedere și celelalte critici aduse sentinței prin cererea de recurs, a căror analiză este de prisos în actuala fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 4726 din data de 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex.
11.04.2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Iuliana Rîciu, Doina Lupea
