Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 490/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 490
Camera de Consiliu de la 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
JUDECĂTOR 3: Iuliana Rîciu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 20 februarie 2008, privind acțiunea declarată de reclamanta - SRL C, împotriva pârâtei DGFP D, cauză reținută în fond spre rejudecare în urma casării sentinței nr. 1291 din data de 26 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr.476/CAF/2006 al tribunalului Dolj prin decizia nr.3880 din data de 04 iulie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 20 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 12 martie 2008.
C RTEA
Prin sentința nr.1291 din 26 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr.476/CAF/2006, Tribunalul Dolja admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta -" "SRL, a anulat în parte decizia nr.27/31.03.2006, emisă de pârâta DGFP D, modificat decizia de impunere 143/13.01.2006 și raportul fiscal din 11.01.2006, în sensul că a obligat reclamantul să achite numai suma de 10.844,2 lei RON.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că raportul de expertiză reprezintă o probă elocventă, cu privire la stabilirea situației de fapt și încadrarea în prevederile legale, așa încât a dat eficiență totală acestei probe, însușindu-se în considerentele sentinței concluziile raportului de expertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP
În motivele de recurs a precizat că instanța de fond a reținut greșit suma totală a cheltuielilor cu combustibilul, deoarece la data controlului au fost adiționate cheltuielile din contul 6012 și 6022, și nu doar contul 6012, cum s-a reținut în raportul de expertiză.
Referitor la sumele reprezentând prestări de servicii, recurenta a motivat că acestea nu sunt deductibile fiscal, întrucât nu s-a justificat prestarea efectivă a serviciilor și că sumele primite în anul 2002, pentru care nu s-a colectat TVA, sunt avansuri, ci nu împrumuturi.
Referitor la impozitul pe salarii, s-a precizat că reclamanta nu a prezentat documente legale, pentru justificarea operațiunii de ștornare a impozitului pe salarii, aferent lunii iulie 2004.
Prin decizia nr.3880 /4 iulie 2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, s-a admis recursul pârâtei, s-a casat sentința tribunalului Dolj și s-a reținut cauza pentru rejudecare pe fond, în vederea completării raportului de expertiză.
A reținut Curtea că, în ceea ce privește contractul de prestări servicii de marketing încheiat cu -" SRL, expertul nu a verificat și nu a răspuns la obiectivul fixat de instanță, în sensul de a se preciza dacă respectivul contract a fost executat.
Expertul a completat raportul de expertiză, precizând că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii marketing, că -" "SRL, ca firmă prestatoare trebuia să informeze potențialii clienți privind produsele comercializate de către reclamanta -" ".
A precizat expertul că firma prestatoare, respectiv -" "SRL a înregistrat factura emisă în baza contractului ca venit, iar -" SRL a înregistrat factura pe cheltuieli, achitând efectiv costul acesteia.
Analizând pe fond cauza, Curtea reține următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală, întocmit la 11 ianuarie 2006, s-au stabilit de către organele fiscale o serie de măsuri, în sensul excluderii de la deductibilitatea fiscală a sumei de 7215 lei RON reprezentând cheltuieli cu combustibilul, 35.921 RON, cheltuieli cu servicii de marketing, 36.019 lei, cheltuieli din diferențe de preț, rezultate din descărcarea gestiunii de mărfuri, precum și s-a constituit ca obligație fiscală suma de 13.548 RON, taxă pe valoare adăugată, cu dobânzi și penalități și 11.661 RON, impozit pe venitul din salarii, cu dobânzi și penalități.
Reclamanta a contestat în procedura administrativă sumele stabilite de organul fiscal, iar prin decizia nr.27/2006 a fost respinsă contestația reclamantei.
Pentru verificarea legalității și temeiniciei actului de control și a deciziei de impunere, Curtea va analiza în continuare sumele stabilite de organul fiscal.
În ceea ce privește cheltuielile cu combustibilul.
În anul 2002 s-a înregistrat în contul 6012 suma de 1476 RON, ulterior în anul 2003, prin schimbarea planului de conturi, s-a înregistrat în contul 6022 suma de 5.381 RON.
Aceste două sume au fost excluse de la deductibilitate fiscală, cu motivarea că societatea nu a prezentat documente justificative privind consumul de carburanți.
Reclamanta, atât prin acțiune, cât și prin contestație, a înțeles să conteste cuantumul cheltuielilor nedeductibile aferente combustibilului, în sensul că greșit organul fiscal a apreciat că acestea sunt în sumă de 7215 RON, cânt în realitate totalul contului 6012 este de 1476 lei RON.
Expertul a arătat, în lucrarea întocmită la instanța de fond, că la 31 decembrie 2002, contul 6012, reprezentând cheltuieli cu combustibilul, apare cu o cheltuială cumulată de 1476 lei RON, iar în contul 6022 apare suma de 5.381 lei RON, în total cele două conturi având un volum de cheltuieli de 6.857 lei RON.
Diferența între organul fiscal și expert, cu privire la totalul celor două conturi, provine dintr-o inversare a cifrelor sumei de 5381 lei RON aferent anului 2003, în sensul că deși în actul de control s-a precizat suma de 5381 lei, totuși, cu ocazia adunării celor două sume din cele două conturi organul fiscal a trecut suma de 5831 lei, așa încât totalul a fost de 7215 lei RON.
Curtea apreciază că măsura dispusă de organul fiscal privind excluderea de la deductibilitate a cheltuielilor privind combustibilul efectuate în anul 2002 și 2003 este corectă, în principiu, numai că valoarea ce se exclude de la deductibilitate este de 6857 RON, și nu 7215 RON.
Deși expertul a precizat că la data efectuării lucrării au fost prezentate o serie de foi de parcurs, dar nenumerotate, precum și bonuri de consum vizate spre neschimbare pentru o sumă totală de 40.731.220 lei, totuși Curtea apreciază că soluția propusă de expert excede prevederilor legale, în sensul că, pentru a avea caracter deductibil cheltuielile cu combustibilul, trebuie să fie înregistrate pe baza unor documente justificative.
Documente justificative de natura celor care sunt reglementate de textul citat sunt bonurile fiscale emise de unitățile furnizoare de combustibil, bonurile de consum nu pot să aibă caracterul de document justificativ.
Ținând seama de faptul că societatea nu a avut bonuri fiscale sau facturi care să justifice cheltuiala cu combustibilul, Curtea apreciază că suma de 6875 lei RON este nedeductibilă fiscal.
Referitor la cheltuielile de prestări servicii marketing, în valoare de 35.291 lei, facturate către -" "SRL, se rețin următoarele:
Între reclamantă și -" " SRL s-a încheiat contractul de marketing nr.123/21.11.2002, având ca obiect prospectarea pieței, informarea clienților, elaborarea ofertelor.
Pentru plata prestațiilor s-a întocmit factura fiscală nr.-/20.11.2002, iar din suplimentul la raportul de expertiză întocmit în rejudecarea cauzei rezultă că factura respectivă a fost achitată, fiind înregistrată ca venit la -" "SRL, că în documentele contabile a fost înregistrată această factură la ambele părți.
Plățile către prestator s-au efectuat prin decontare bancară.
Deși organul fiscal a susținut în mod constant că acest contract ar prezenta elemente de fictivitate pentru că nu se poate proba prestarea efectivă a serviciului, Curtea apreciază că în cazul contractului de marketing nu se pot întocmi rapoarte de lucrări, situații de lucrări și tarife.
Organul fiscal a apreciat că, prin neprezentarea documentelor care să demonstreze activitatea de intermediere cu potențiali clienți, se atestă că de fapt contractul nu s-a derulat în fapt.
Curtea precizează că prin contractul de marketing se înțelege acel contract prin care prestatorul operațiunii se angajează către beneficiar să prospecteze piața, să studieze piața și să ofere soluții de dezvoltare beneficiarului.
Așadar, organul fiscal a săvârșit o eroare de apreciere, o confuzie, atunci când a pretins să se facă dovada intermedierii între beneficiar și alți clienți.
Intermedierea, ca operațiune comercială, este distinctă de operațiunea de marketing, de prospectare a pieței.
Prin contractul încheiat între cele două părți nu s-au asumat obligații de intermediere, ci operații de prospectare a pieței, de informare a publicului, de promovare a produselor de piață, aceste operațiuni nu au legătură cu operațiunea de intermediere comercială.
De esența contractului de marketing este prospectarea și studierea pieței, găsirea unei soluții pentru dezvoltarea beneficiarului, toate acestea reflectându-se într-un final în cifra de afaceri.
Expertul desemnat în cauza de față a arătat sub aspect contabil că, la sfârșitul anului 2003, cifra de afaceri a reclamantei a avut o creștere substanțială, respectiv o creștere a volumului de desfaceri, de la 12.477 RON în anul 2002, la 13.420 RON în anul 2003.
Față de considerentele teoretice enunțate, precum și de situația reținută, pe baza probelor administrate, Curtea consideră că greșit s-a exclus de la deductibilitate suma achitată prestatorului serviciului de marketing.
Referitor la TVA, Curtea reține că suma de 6705 lei RON, TVA aferent operațiunile de marketing inclus în factura nr.-/20.12.2002 nu este datorată, pentru considerentele expuse deja în prezenta hotărâre.
În ceea ce privește cheltuielile din diferență de preț rezultate din descărcarea gestiunii de mărfuri, respectiv suma de 36.019 lei, Curtea apreciază că această sumă este datorată.
Astfel, organul fiscal a considerat că nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil diferențele nefavorabile între prețul de achiziție și prețul de vânzare mai mic, practicate în anii 2003 și 2004.
În cursul perioadei enunțate, societatea a achiziționat mărfuri pe care le-a comercializat sub prețul de achiziție.
Conform normelor legale, respectiv art.9 alin.1 din Legea 414/2002 și art.21 alin.1 din Legea 571/2003, prețul de vânzare trebuie să acopere prețul de achiziție, principiul fiind acela că deductibilitatea cheltuielilor este intrinsec legată de obținerea veniturilor impozabile.
Prin reducerea prețului de vânzare, sub prețul de achiziție, se înfrânge principiul obținerii de venituri impozabile, adică chiar de profit.
Pentru motivele arătate mai sus, și cheltuielile privind TVA sunt nedeductibile.
În ceea ce privește TVA aferent unor împrumuturi,înregistrate în anul 2002, se reține că reclamanta a apreciat sumele primite de la - " "SRL, ca fiind împrumuturi, iar organul fiscal ca fiind clienți.
Față de înregistrările contabile, respectiv conturile 411 clienți și 419 clienți creditori, Curtea apreciază că organul fiscal a procedat corect când a constituit TVA.
Operațiunea de ștornare a impozitului pe salarii apare ca fiind nelegală, deoarece ea nu a fost justificată cu argumente rezultate din evidențele contabile ale firmei.
Față de toate motivele arătate mai sus, Curtea va admite acțiunea, va anula în parte raportul de inspecție fiscală și decizia DGFP D, în sensul că se va menține măsura nedeductibilității fiscale a sumelor reprezentând combustibil pentru anii 2002, 2003, dar corectat conform celor arătate în prezenta hotărâre, în sensul că măsura se situează la nivelul sumei de 6857 lei RON.
Se vor anula actele de mai sus pentru suma de 6705 lei TVA aferent operațiunilor de marketing.
Se va anula măsura privind nedeductibilitatea sumei de 35921 lei RON, cheltuieli cu servicii de marketing, la toate aceste sume se va proceda corespunzător la reducerea dobânzilor și penalităților aferente.
Se va menține actul de control și decizia pentru restul sumelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta -" " SRL C, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI și - SRL.
Anulează actul de control pentru suma de 6705 lei TVA, aferent operațiunilor de marketing și măsura nedeductibilității fiscale a sumei de 35921 lei RON, cheltuieli servicii marketing.
Se vor reduce corespunzător dobânzile și penalitățile aferente sumelor admise prin prezenta decizie.
Menține măsura nedeductibilității fiscale sumei 6857 lei RON în loc de 7215 lei RON, aferentă cheltuielilor cu combustibilul precum și celelalte măsuri și sume dispuse în actul de control.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red. -
12.03.2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Doina Lupea, Iuliana Rîciu
