Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 547/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.547/CA/2009 - R
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - - JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C - C N,-, jud. C în contradictoriu cu intimatul reclamant - O,-, -n 84,.6,.1, jud. B și intimații pârâți COMISIA LOCALĂ CNp entru STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR - C N,--3, jud, C și PREȘEDINTELE COMISIEI LOCALE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR - C N,--3, jud. C împotriva sentinței nr.240/CA din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001) -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul reclamant - lipsă mandatarul acestuia, dl. G, în baza mandatului aflat la fila 13 în dosarul instanței de fond, lipsă fiind restul părților din litigiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, este la primul termen de judecată în recurs, intimatul reclamant a depus la dosar concluzii scrise, după care:
Reprezentantul intimatului reclamant, învederează instanței că a depus la dosar concluzii scrise, care solicită a fi luate în considerare de către instanța de recurs, având în vedere că nu poate pune concluzii orale în prezenta cauză.
Instanța, rămâne în pronunțare.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.240/CA din 1 aprilie 2009, Tribunalul Bihora admis în parte cererea formulată de reclamantul, prin mandatar G, împotriva pârâtelor COMISIA LOCALĂ CNP ENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, PRIMARUL MUNICIPIULUI C N, PREȘEDINTELE COMISIEI LOCALE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.
A respins capătul de cerere privind furnizarea informațiilor solicitate sub sancțiunea daunelor cominatorii ca rămasă fără obiect.
A dispus obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 1500 lei daune morale în favoarea reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a efectuat demersuri pentru furnizarea informațiilor de interes public la care face referire în petitul cererii, în data de 14.08.2008, când a adresat fiecăruia dintre pârâți o solicitate scrisă.
Cererea a fost trimisă cu scrisoare recomandată și primită de către pârâți la data de 18.08.2008, după cum reiese din înscrisul aflat la fila 6 din dosar.
Instanța a constatat că potrivit art. 12 alin. 4 din Legea nr. 18/1991 republicată "actele care au stat la baza constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate reprezintă informații de interes public si sunt deschise liberului acces al cetățenilor. Asigurarea accesului la aceste informații de interes public se face in condițiile si potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public".
Potrivit art.6 din L 544/2001, pârâților le revenea obligația de a-i comunica informațiile solicitate în termenul prevăzut la art.7 din lege.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că, informațiile solicitate nu au fost comunicate reclamantului decât după sesizarea instanței de judecată, la data de 03.04.2009.
Instanța a reținut că, potrivit art. 7 din actul normativ invocat,autoritățile si instituțiile publice au obligația sa răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare si de urgența solicitării. In cazul în care durata necesara pentru identificarea si difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile".
Având în vedere că, în mod nejustificat și cu încălcarea dispozițiilor legale, pârâții nu au furnizat informațiile solicitate în termenul prevăzut de lege, aceștia comunicându-le numai în urma chemării lor în judecată, instanța a admis în parte cererea de chemare de judecată, în sensul că a respins ca rămasă fără obiect cererea principală și a obligat pe pârâți, în solidar, în temeiul art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 la plata daunelor morale, având în vedere că, din culpa acestora, petiționarului nu i s-a comunicat răspunsul solicitat un timp îndelungat ceea ce i-a creat un prejudiciu ce poate fi echivalat cu suma de 1500 lei.
A luat act că deși s-au solicitat cheltuieli de judecată acestea nu au fost justificate, iar pe de altă parte cererea este scutită de plata taxei de timbru, astfel că, a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Primarul Municipiului C N, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii petitului privind obligarea pârâților la plata daunelor morale.
În motivarea recursului, recurentul critică temeinicia și legalitatea hotărârii recurate, apreciind că în mod greșit instanța a obligat pârâții în solidar la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de daune morale în favoarea reclamantului motivat de faptul că reclamantul nu a probat în nici un fel dovada drepturilor pretinse.
Daunele morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui drept sau interes personal nepatrimonial, acestea nefiind susceptibile de evaluare bănească, ori reclamantul nu a probat în nici un fel dovada drepturilor pretinse.
Deși nu există o reglementare legală privind evaluarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, instanța trebuie să raporteze această evaluare la o serie de criterii desprinse din jurisprudență, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori sau intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către persoana prejudiciată. Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii este necesar ca reclamantul să probeze, conform art.1169 Cod civil, ce drepturi sau interese personale nepatrimoniale ocrotite prin lege i-au fost afectate și, pe cale de consecință, să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul moral.
Prejudiciile care aduc atingere onoarei, demnității, prestigiului sau cinstei unei persoane, constă în proferarea de expresii insultătoare, calomnii, defăimări ori denigrări la adresa unei persoane și se pot înfăptui prin grai, prin adresarea directă în public, în scris, prin publicitate în presă ori prin mass - media în general, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză, arată recurentul.
Așadar, reclamantul nu a menționat în ce constă prejudiciul moral pretins și nu a dovedit în nici un fel daunele morale solicitate.
Conform art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar art.999 Cod civil, statuează că, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Pe cale de consecință, arată recurentul că, reclamantul nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a cerințelor impuse de art.998 și art.999 Cod civil.
În altă ordine de idei, deși este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză, pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii, este necesar ca cel ce pretinde daunele morale să producă un minim de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituție, i-au fost afectate și pe cale de consecință să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul, ceea ce în speță nu s-a făcut.
În concluzie, la pronunțarea hotărârii instanța trebuie să aibă în vedere că dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
În ceea ce privește angajarea răspunderii instituției recurente, în speță, învederează faptul că nu sunt întrunite condițiile angajării acesteia, astfel că, nu sunt întrunite cumulativ următoarele condiții sau elemente constitutive: prejudiciul nu a fost dovedit de către reclamant, nu există o faptă ilicită din partea recurentului, nu există un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și în nici un caz nu poate fi reținută culpa sa.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este fondat, urmând ca în baza prevederilor art.304 pct.9, art.312 Cod procedură civilă, să dispună admiterea lui și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii formulate de reclamant pentru următoarele considerente:
Intimatul reclamant, prin cererile adresate pârâților, a solicitat furnizarea în scris a unor informații de interes public privitoare la o suprafață de teren, informații la dobândirea cărora era îndreptățit potrivit prevederilor art.12 alin.4 din Legea nr.18/1991.
Conform prevederilor art.6 din Legea nr.554/2001, pârâților le revenea obligația de a-i comunica informațiile solicitate în termenul prevăzut la art.7 din lege, însă aceștia nu au respectat termenul prevăzut de lege, comunicând informațiile solicitate la data de 3.04.2009, după sesizarea instanței de judecată.
Sub acest aspect al comunicării informațiilor solicitate, capetele de cerere formulate de reclamant vizând obligarea pârâților la comunicarea informațiilor sub sancțiunea unor daune cominatorii, a rămas fără obiect, cum în mod corect a reținut și dispus prima instanță.
Cât privește capătul de cerere vizând obligarea pârâților la plata sumei de 1500 lei daune morale, admis de prima instanță, se reține că motivele de recurs invocate sunt fondate.
Astfel, conform prevederilor art.22 alin.2 din Legea nr.554/2001, instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale.
Aceste daune morale sau patrimoniale ce se pot acorda datorită nefurnizării informațiilor publice solicitate, nu se datorează de către instituția sau autoritatea publică în mod automat, doar ca simplu efect al necomunicării, ci este necesar a se dovedi în fața instanței justețea și temeinicia lor prin mijloacele de probă prevăzute de lege.
Temeiul juridic al răspunderii pentru daune este art.998 Cod civil, conform căruia "orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, să-l repare", text care nu face distincție între natura patrimonială ori nepatrimonială a prejudiciului.
Legiuitorul a avut în vedere posibilitatea producerii unor daune materiale și morale prin emiterea unor acte administrative ilegale sau prin refuzul nejustificat al autorităților de a rezolva cererea celor îndreptățiți, daunele materiale urmând a fi dovedite prin înscrisuri justificative, iar cu privire la aprecierea prejudiciului moral suferit, vor fi avute în vedere drept criterii orientative importanța valorii lezate, personalitatea victimei, durata și menținerea consecințelor vătămării, intensitatea suferinței suportate, repercusiunile asupra situației sociale, precum și criteriul echității.
În speță, reclamantul intimat nu a administrat probe pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a vreunor vătămări psihice și nici pentru stabilirea vreunor criterii de evaluare a daunelor morale, arătând doar în mod generic că prin necomunicarea înlăuntrul termenului prevăzut de lege a informațiilor solicitate, s-au afectat valori care definesc personalitatea umană și care se referă la liniște, demnitate, onoare și alte valori similare.
Intimatul reclamant nu a învederat instanței în concret în ce fel fapta imputată pârâților i-au afectat personalitatea ori valorile morale invocate.
Simpla nerespectare a unui termen de răspuns la o cerere de comunicare informații, nu duce în mod automat la lezarea demnității și onoarei persoanei, ca valori ale personalității. Simpla stare de nemulțumire cauzată ca urmare a necomunicării în termen a răspunsului, neînsoțită de producerea unor consecințe de ordin psihologic, care să afecteze starea persoanei ori a unor suferințe cauzate persoanei de ordin material sau de altă natură, nu poate fi considerată drept suficientă pentru acordarea daunelor morale.
Cât privește afectarea valorilor de definesc personalitatea, respectiv demnitatea, onoarea și altele de aceeași natură, se reține că reclamantul intimat nu a precizat și arătat instanței în ce mod aceste valori au fost afectate de fapta pârâților. Nu s-a dovedit și nici nu s-a susținut de către reclamant că, în vreun fel statutul său social, familial ori profesional ar fi fost vătămat datorită necomunicării în termen a informațiilor solicitate.
Prejudiciile care aduc atingere onoarei, demnității, prestigiului sau cinstei unei persoane constau de regulă în proferarea unor expresii jignitoare, defăimătoare ori calomnioase prin orice mijloace, însă în speță reclamantul intimat nu a învederat instanței existența unor asemenea manifestări din partea pârâților.
Necomunicarea unor informații în termenul legal, nu reprezintă o jignire sau denigrare a persoanei ca să poată fi apreciată drept leziune a demnității și onoarei persoanei, astfel cum a invocat reclamantul intimat în susținerea cererii de acordare a daunelor morale.
Drept urmare, instanța de recurs reține că în mod eronat, cu interpretarea eronată a prevederilor legale incidente și a probatoriului administrat, a reținut prima instanță că este fondat capătul de cerere vizând acordarea daunelor morale solicitat de reclamant.
În consecință, constatându-se fondate motivele de recurs formulate în cauză, se va dispune admiterea ca fondat a recursului și modificarea sentinței recurate conform dispozitivului prezentei decizii.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurentulPRIMARUL MUNICIPIULUI C N,împotriva sentinței nr.240/CA din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în sensul respingerii în totalitate a cererii formulate de reclamantul prin mandatar G, împotriva pârâtelorComisia Locală CNp entru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Primarul Municipiului C N, Președintele Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 09.11.2009
- jud. fond -
- tehnoredact. / - 6 ex.
- 24.11.2009
4 com. __________ cu:
- Primarul Municipiului C N,
-
- Comisia Locală CNp entru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor,
- Președintele Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
