Obligația de a face. Decizia 549/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.549/CA/2009 -
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - - JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de reclamantul din O,-, -b 9,.3, jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtăPRIMĂRIA COMUNEI - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991-,. B împotriva sentinței nr.350/CA din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - obligația de a face -.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu de azi, se prezintă recurentul reclamant - personal și reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.65 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.- din 10.08.2009 plus 0, 15 lei timbru judiciar, intimata pârâtă a depus la dosar cerere de amânare, în temeiul art.156 Cod procedură civilă, după care:
Reprezentanta recurentei lasă la aprecierea instanței cererea de amânare formulată.
Instanța, având în vedere că, intimata a primit citația încă de la data de 9 iulie 2009, respinge cererea de amânare ca fiind neîntemeiată.
Reprezentanta recurentului depune la dosar rezoluția din 16 iunie 2009 și sentința nr.5110 din 7 iulie 2009 Judecătoriei Oradea, învederând că nu este definitivă. Nu mai are alte cereri, solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, fiind necesară administrarea de probe noi, în temeiul art.312 pct.3 Cod procedură civilă. fără cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței că, instanța de fond a respins cu multă ușurință acțiunea formulată pe considerentul că, terenul solicitat reprezintă stradă în intravilanul localității și că figurează ca și domeniu public al comunei. Mai arată că, a formulat o cerere de probațiune, respectiv cercetare la fața locului, pentru ca instanța să se convingă că suprafața de teren nu este drum public, solicitând și audierea unor martori care au cunoștință de împrejurarea că reclamantul a cumpărat terenul de la vechiul proprietar și care a fost delimitat de gard. Toate probele solicitate au fost respinse de către instanța de fond, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale. Mai arată și că Primăria a ridicat gardul într-un mod abuziv și fără a deține un titlu în acest sens, drept pentru care apreciază că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.350/CA din 5 mai 2009, Tribunalul Bihora respins excepția autorității de lucru judecat.
A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în O,-, -9,.3, jud.B, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991, cu sediul în comuna, jud. B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut referitor la excepția autorității de lucru judecat prin prisma disp. art.1201 civil și art.163 pr.civ. că între prezentul dosar și dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr.7053/2007 a Judecătoriei Oradea, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 219/R/2008 a Tribunalului Bihor, nu există triplă identitate, de obiect, cauză și părți. Astfel, în cauza în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești arătate mai sus, obiectul dedus judecății l-a reprezentat anularea unui titlu de proprietate și obligarea pârâtei la eliberarea unui alt titlu de proprietate în favoarea reclamantului. Ori, în cauza de față, obiectul dedus judecății îl reprezintă obligarea pârâtei la acordarea unui aviz favorabil în vederea emiterii Ordinului Prefectului pentru suprafața de 285. Prin urmare, nu există identitate de obiect între cele două dosare.
Față de aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, invocată.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că suprafața de teren de 285 mp, identificată prin nr.top.182, asupra căreia reclamantul solicită obținerea unui aviz favorabil pentru emiterea Ordinului Prefectului în baza 18/1991, reprezintă stradă în intravilanul localității, așa cum rezultă și din schița pentru identificarea imobilului și din raportul de expertiză depus la dosar. De asemenea, din adresa nr.4392/2008, emisă de pârâtă, rezultă că aceasta a refuzat emiterea avizului favorabil solicitat de reclamant datorită faptului că suprafața în discuție figurează în domeniul public al comunei, reprezentând cale de acces (drum) la proprietățile private ale cetățenilor din.
De altfel, reclamantul nu a făcut dovada, prin nici un mijloc de probă, că a cumpărat de la antecesorul său, alături de casa cu nr.adm. 111/A, și suprafața de 512. aferentă acesteia. Mai mult, din titlul de proprietate nr.1047/1995 rezultă că reclamantul este proprietar doar asupra suprafeței de 227 mp din cei 512 mp, titlu de proprietate a cărui valabilitate a fost constatată în mod irevocabil prin sentința civilă nr.7053/2007 a Jud.O, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 219/R/2008 a Tribunalului Bihor.
Față de aceste considerente și văzând în drept și disp. art.5 alin.2 din 18/1991, conform cărora terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, prin prisma disp. Legii nr.554/2004, instanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea pârâtei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare instanței de fond pentru administrarea de noi probe, în baza dispozițiilor art.312 pct.3 Cod procedură civilă. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că, prin acțiunea formulată a solicitat instanței de fond obligarea Primăriei să-i dea aviz favorabil în vederea obținerii ordinului prefectului pentru suprafața de 285 mp. cu nr. top 182, precizând că acesta apare în evidențele Cărții Funciare și cele ale OCPI B, în sensul că nr.top 182 nu are corespondent de coală funciară.
La dosarul cauzei a depus o serie de înscrisuri din care rezultă că suprafața de 285 mp. face parte din întreaga suprafață de 512 mp. teren aferent casei de locuit din, nr.111/
Cu multă ușurință, instanța de fond a respins acțiunea formulată pe considerentul că, terenul solicitat reprezintă stradă în intravilanul localității și că figurează ca și domeniu public al comunei, reprezentând cale de acces la proprietățile private ale cetățenilor din localitate.
Mai arată că, a formulat o cerere de probațiune, respectiv cercetare la fața locului, pentru ca instanța să se convingă că suprafața de teren nu este drum public, solicitând totodată și audierea unor martori care au cunoștință de împrejurarea că reclamantul a cumpărat terenul de la vechiul proprietar și care a fost delimitat de gard. Toate probele solicitate au fost respinse de către instanța de fond, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale și pentru acest motiv apreciază că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
Intimata Primăria comunie - Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.118/1991, deși legal citată nu s-a prezentat în instanță.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurentul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul recurent a solicitat instanței de fond obligarea Primăriei Comunei să-i dea aviz favorabil în vederea obținerii Ordinului Prefectului pentru suprafața de teren de 285 mp. cu nr. top 182.
Acest număr top nu apare în evidențele vechilor cărți funciare și respectiv în evidențele actuale OCPI B - O, nr.top 182 neavând corespondent de coală funciară.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului cu motivarea că suprafața de teren de 285 mp. identificată prin nu.top 182 reprezintă stradă în intravilanul localității, după cum rezultă din schița pentru identificarea imobilului și din raportul de expertiză depus la dosar.
De asemenea, prima instanță a constatat din adresa nr.4392/2008 emisă de pârâtă că suprafața de teren în discuție figurează în domeniul public al comunei reprezentând cale de acces(drum) la proprietățile private ale cetățenilor din.
Într-adevăr, reclamantul nu a făcut dovada că a cumpărat de la antecesorul său, alături de casa cu nr. administrativ 111/A și suprafața de 512 mp. aferentă acesteia și de asemenea din titlul de proprietate nr.1047/1995 rezultă că reclamantul este proprietar doar asupra suprafeței de 227 mp. din cei 512 mp.
Cu toate acestea, instanța de recurs apreciază ca fiind greșită respingerea de către prima instanță a probațiunii solicitate de reclamant constând într-o cercetare la fața locului și audierea unor martori prin care să se stabilească dacă suprafața de teren din litigiu este drum public (stradă) folosit ca și cale de acces de cetățenii din și, respectiv dacă reclamantul a cumpărat de la vechiul proprietar extratabular casa și teren în suprafață de 512 mp. care a fost delimitat cu gard.
Prin urmare, soluția instanței de fond a fost pronunțată fără administrarea unor probe pertinente care să lămurească situația de fapt din speță, cu atât mai mult cu cât și în raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expert, deși se menționează că gospodăria reclamantului este amplasată pe nr.top 182 care reprezintă stradă în intravilanul localității, în planul cadastral și de situație privind identificarea nr.top 182, gospodăria reclamantului apare separat de stradă și este compusă din casă de locuit, anexă, garaj auto, curte și grădină în intravilan,în suprafață totală de 512 mp., împrejmuită cu gard.
În consecință, cum modificarea hotărârii instanței de fond nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, instanța de recurs, în temeiul prevederilor art.312 alin.3 Cod procedură civilă va admite ca fondat recursul declarat de recurentul împotriva sentinței nr.350/CA din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor care va fi casată în parte cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță urmând a fi suplimentată probațiunea cu o cercetare la fața locului și proba testimonială pentru stabilirea concretă a situație de fapt.
Instanța va menține dispozițiile sentinței în partea privind respingerea excepției autorității de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondatrecursul declarat derecurentulîmpotriva sentinței nr.350/CA din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează în parte, cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Menține dispozițiile sentinței în partea privind respingerea excepției autorității lucrului judecat.
Cheltuieli de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 12.11.2009
- jud. fond
Tehnoredact.--
4 ex./19.11.2009
2 com.________
1.din O,-, -b 9,.3, jud.
2.PRIMĂRIA COMUNEI - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991-,. B
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
