Obligația de a face. Decizia 548/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.548/CA/2009 -
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- -- JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - -JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamantul - G domiciliat în O,-- 37,.5, jud. B în contradictoriu cu intimatul pârâtCONSILIUL JUDEȚEANcu sediul în O, Parcul, nr.5, jud. B împotriva sentinței nr.289/CA din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - obligația de a face -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru reclamantul - G - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale emise de Baroul Bihor - Cabinet Individual și pentru intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN B - consilier juridic, în baza împuternicirii nr.8933/02.11.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.- BH/26.10.2009 plus 0,15 lei timbru judiciar, intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare - dublu exemplar, după care:
Reprezentanții părților, învederează instanței că nu mai au alte cereri și solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată. În esență, învederează instanței că, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale aplicabile în speță, pronunțând o soluție nelegală și netemeinică. Astfel, a cercetat cauza doar sub aspectul tardivității acțiunii, excepție invocată de către Consiliul Județean B, reținând doar că reclamantul a cunoscut întinderea pagubei la data la care s-a pronunțat decizia, respectiv la data de 12 aprilie 2007, lucru care însă nu este real, deoarece la data comunicării deciziei, recurentul a luat cunoștință doar de repunerea sa în drepturi și nu de întinderea pagubei. Nu s-a pus problema că intimatul pârât nu va achita indemnizația, iar la data de 3 decembrie 2007 luat la cunoștință de faptul că pârâtul refuză plata drepturilor restante, dată de la care și consideră reclamantul că a luat naștere dreptul la acțiune. În consecință, solicită admiterea recursului.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea recursului conform motivelor arătate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.289/CA din 16 aprilie 2009, Tribunalul Bihora admis excepția tardivității introducerii acțiunii reclamantului și în consecință, a respins cererea formulată de reclamantul - G în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN B, ca fiind tardiv formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin sentința nr.45/CA/2007 a Tribunalului Bihors -a admis cererea reclamantului și s-a dispus anularea art.1 și art.3, în partea privitoare la reclamant, din Hotărârea nr.166/23.05.2005 a Consiliului Județean B, prin care acesta fusese revocat din funcția de reprezentant al comunității din cadrul Autorității teritoriale de Ordine Publică a Județului
Sentința a fost menținută și rămasă irevocabilă prin decizia nr.100/CA/12.04.2007 a Curții de Apel Oradea, ca urmare a respingerii recursului exercitat de către pârât.
Punându-se în executare dispozitivul hotărârilor judecătorești, reclamantul a fost reprimit în funcția pe care o deținuse, începând cu luna august 2007.
Reclamantul s-a adresat pârâtului solicitând ca în termenul cel mai scurt posibil să-i acorde drepturile bănești cuvenite pentru perioada ianuarie 2006- până la data repunerii în funcție, ca urmare a anulării J nr.166/2005.
Pârâtul, prin adresa nr.12973 din 03.12.2007 i-a răspuns reclamantului că, întrucât prin cererea de chemare în judecată a solicitat doar anularea actului administrativ nu și repararea pagubei care a fost cauzată, astfel cum era îndreptățit în conformitate cu dispozițiile art.8 din 554/2004, nu există un titlu executoriu în baza căruia este obligat să-i acorde reclamantului despăgubirile solicitate.
Potrivit dispozițiilor art.11 al.1 și 2 din 554/2004, "când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care aceasta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. Cererile se adresează instanței de contencios administrativ competente, în termen de un an prevăzut la art.11 al.2".
În speță, data la care reclamantul a cunoscut întinderea pagubei, este data la care s-a pronunțat decizia nr.100/CA/2007 a Curții de Apel Oradea, anume data de 12.04.2007, întrucât de la această dată prejudiciul creat reclamantului a devenit cert, condiție esențială pentru a da naștere raportului juridic constând în repararea pagubei.
Ori, raportat la acest moment, este evident că data de 10.11.2008 la care reclamantul a sesizat instanța se situează înafara termenului de prescripție prevăzut de lege.
Este irelevant că în intervalul de timp cuprins între data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești și data introducerii acțiunii reclamantul s-a adresat direct pârâtului, întrucât din textul art. 11 al.2 554/2004 rezultă neîndoielnic că cererea pentru repararea pagubei se adresează direct instanței de judecată.
Față de aceste aspecte, instanța a admis excepția tardivității invocată de către pârâtul Consiliul Local B și pe cale de consecință, a respins cererea reclamantului, ca fiind tardiv introdusă.
Împotriva acestei hotărâri, legal timbrata declarat recurs reclamantul G, solicitând instanței admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului la instanța de fond spre rejudecare, iar pe fondul cauzei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurentul arată că, instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile speței de față, pronunțând astfel o soluție nelegală și netemeinică.
Astfel, cercetând cauza doar sub aspectul tardivității acțiunii, invocată de către Consiliul Județean B, a reținut că recurentul a cunoscut întinderea pagubei la data la care s-a pronunțat decizie nr.100/CA/2007 a Curții de Apel Oradea, anume data de 12 aprilie 2007, ceea ce nu poate fi acceptat de către recurent, pentru simplul fapt că, recurentul a luat cunoștință, la data comunicării deciziei, doar de repunerea sa în drepturi, nu și "întinderea pagubei", cum greșit a reținut instanța de fond.
În opinia recurentului, repararea pagubei, în sensul acordării retroactive a indemnizaților, este o obligație accesorie și colaterală repunerii sale în drepturi, obligație care trebuia îndeplinită de bună voie de către intimat.
Pentru evitarea litigiului, recurentul s-a adresat în mai multe rânduri intimatului, în vederea acordării drepturilor bănești cuvenite, în perioada când a fost exclus din, astfel că data de la care aceasta a luat cunoștință de faptul că pârâtul refuză acordarea drepturilor bănești cuvenite, respectiv data de 3 decembrie 2007, dată de la care consideră că a luat naștere dreptul său la acțiune.
Văzând adresa nr.12973 din 3 decembrie 2007, și ținând cont de faptul că acțiunea recurentului a fost repusă pe rol la data de 10.11.2008, consideră recurentul că în cauză s-a respectat termenul prevăzut de art.19 alin.2 din Legea nr.554/2004, care arată că termenul de acordare a despăgubirilor se înaintează instanței de judecată în termenul de 1 an de la data când persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
În drept au fost invocate prevederile art.299 și urm. Cod procedură civilă.
Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând în motivare că afirmația recurentului că la data comunicării deciziei nr.100/CA/2007 a Curții de Apel Oradea, respectiv data de 12.04.2007 a luat cunoștință doar de repunerea sa în drepturi, și nu de întinderea pagubei, este total nefondată, întrucât așa cum corect a reținut și instanța de fond, la data pronunțării deciziei, prejudiciul a devenit cert, condiție esențială pentru a da naștere raportului juridic constând în repararea pagubei.
Or, raportat la acest moment, este evident că, data de 10.11.2008 la care recurentul a sesizat instanța se situează în afara termenului de prescripție prevăzut de lege.
Examinând sentința recurată,prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu,având în vedere actele și lucrările dosarului se constată că recursul este nefondat.
În mod corect,instanța de fond a respins acțiunea formulată de către reclamant ca tardivă față de prevederile art.19 al.1 rap. la art.11 al.2 din Legea nr.554/2004.
Recurentul trebuia să cunoască întinderea pagubei, reprezentând cuantumul indemnizațiilor de care a fost lipsit pe perioada revocării din funcție și până la reintegrare, de la data reintegrării, respectiv din luna august 2007.
Împrejurarea că s-a adresat în mai multe rânduri intimatei cu cerere pentru plata acestor despăgubiri nu este de natură a întrerupe sau suspenda termenul de prescripție.
Pe de altă parte susținerea recurentului că a luat cunoștință de refuzul achitării acestor indemnizații doar la data de 3.12.2007,nu poate fi primit la fila 11 din dosarul de fond existând o adresă a intimatei,datată 10.08.2007 prin care comunică recurentului că prin acțiunea formulată nu a solicitat plata indemnizațiilor de la data revocării din funcție,iar Consiliul Județean B nu poate pune în executare decât ceea ce instanța a dispus prin sentința judecătorească.
Cum recurentul s-a adresat instanței de judecată cu acțiune în despăgubiri la data de 10.11.2008, deci peste termenul de un an de la data când putea să cunoască întinderea pagubei, acțiunea acestuia apare ca tardivă.
Pentru considerentele mai sus arătate recursul urmează a fi respins ca nefondat, în baza art.312 al.1 Cod Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurentul- Gîmpotriva sentinței nr.289/CA din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 11.11.2009
Jud. fond
Tehnoredact.--
13.11.2009 / 4 ex.
2 com.______
1. - G domiciliat în O,-- 37,.5, jud.
2. CONSILIUL JUDEȚEAN B cu sediul în O, Parcul, nr.5, jud.
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
