Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 713/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.713/R-
Ședința publică din 05 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul domiciliat în Rm.V,-,.5,.A,.11, jud.V, împotriva sentinței nr.676 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul GRUPUL ȘCOLAR cu sediul în Rm.V,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul recurentului reclamant precizează că nu are de formulat alte cereri prealabile.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul reclamant, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, casarea sentinței tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare, în principal, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul admiterii în tot a acțiunii, cu obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Constată că prin sentința nr.676 din 13 mai 2008 Tribunalului Vâlceaa fost admisă în parte acțiunea formulată de și a fost obligată pârâta Grupul Școlar Rm. V să furnizeze reclamantului informații de interes public solicitate prin adresele din 4.01.2008 și din 6.02.2008, în sensul comunicării copiilor certificate a următoarelor documente: procesul-verbal al ședinței consiliului profesoral de constituire a Consiliului de Administrație a Școlii din septembrie 2007; lista nominală cu membrii Consiliului de Administrație; proces-verbal al consiliului profesoral, etc, așa cum sunt prevăzute în dispozitivul. Totodată a fost respinsă pretenția reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 100 lei/zi, cu titlul de daune către reclamant, și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că la 26.03.2008, a solicitat obligarea pârâtului Grupul Școlar Rm. V să-i furnizeze informațiile de interes public, solicitate prin adresa din 4.01.2008, respectiv 6.01.2008, precum și obligarea acesteia la plata sumei de 100 lei/zi de întârziere către reclamant, începând cu data pronunțării hotărârii și până la data furnizării informațiilor solicitate; sub motiv că la 04 01 2008, reclamantul a solicitat comunicarea informațiilor de interes public însă nu a primit nici un răspuns iar la 06.08.2008 a solicitat din nou comunicarea informațiilor fără însă a primi un răspuns.
Tribunalul a mai constatat că pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca prematur introdusă.
Analizând acțiunea,tribunalula constatat că,în fapt, prin cererea din 4.01.2008 și prin reclamația administrativă din 6.02.2008, reclamantul a solicitat pârâtului să-i furnizeze informațiile menționate în cererile arătate și că pârâtul nu i le-a comunicat, răspunzându-i că documentele solicitate pot fi văzute la sediul unității, cu avizul conducătorului instituției.
În drept,tribunalula constatat că pârâta era ținută de textul art.6 din Legea nr.544/2001, să-i comunice documentele solicitate de reclamantă.
Cu privire la cererea de daune,tribunalula constatat că această pretenție nu poate fi admisă deoarece pârâta a răspuns reclamantului prin adresa nr.1029 din 14.03.2008, chiar dacă răspunsul nu a fost conform legii.
În concluzie, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să furnizeze reclamantului informațiile de interes public solicitate la 4.01.2008 și să-i comunice documentele cerute în copii certificate, în condițiile art.9 alin.1 din Legea nr.544/2001; și a respins cererea de obligare la plata daunelor în sumă de 100 lei/zi întârziere.
La 27.06.2008, a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
1. Instanța nu s-a pronunțat asupra cererii modificatoare a acțiunii, prin care reclamantul preciza modalitatea în care să i se furnizeze informațiile;
2. Instanța a respins greșit cererea de obligare a intimatei la daune deși ea trebuia să fie obligată pentru ca în acest fel să fie constrânsă la comunicarea informației. Recurentul susține că această pretenție constituie o penalitate, reglementată de art.18 alin.5 din Legea nr.554/2004 și nu constituie o cerere de daună așa cum a reținut instanța de fond.
Se mai susține că respingerea acestui capăt de cerere se datorează greșitei aprecieri de către instanță a probelor administrate. Se arată că adresa 1029/14.03.2008 a fost greșit calificată de instanța de fond ca fiind un răspuns la cerere. În realitate, acel răspuns nu a fost comunicat recurentului ci unei alte persoane, respectiv Sindicatul Liber Învățământ - Grup Școlar.
3. Greșit instanța de fond nu i-a acordat cheltuielile de judecată.
Recursul nu este fondat.
1. Nu este fondată prima critică, încadrată corect de recurent în motivul prevăzut de art.304 pct.6 Cod pr.civilă.
În adevăr, la 15.04.2008, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei să furnizeze informațiile publice solicitate prin remiterea documentelor în copie certificată cu scrisoare recomandată la domiciliul său.
Curtea constată că, instanța de fond s-a pronunțat asupra acestei cereri prin admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la a comunica reclamantului documentele solicitate, în copii certificate, adăugând că această comunicare se va face în condițiile art.9 alin.1 din Legea nr.544/2001.
Curtea constată că această soluție este legală, deoarece, potrivit textului art.9 alin.1 din Legea nr.544/2001, reclamantul trebuie să suporte cheltuielile de copiere a documentelor, iar dacă ar fi fost admisă acțiunea așa cum a solicitat reclamantul, adică obligarea pârâtului la a-i comunica documentele la domiciliul reclamantului, fără a face precizarea privind suportarea cheltuielilor de copiere, s-ar fi înțeles că această comunicare trebuia făcută fără ca reclamantul să suporte cheltuielile arătate. Pe de altă parte legea nu reglementează și modalitatea de comunicare, ci doar comunicarea și, în consecință, nici instanța nu poate să oblige pârâtul la mai mult decât prevede legea.
2. Nu este fondată nici a doua critică încadrată corect în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că potrivit art.18 alin.5 din Legea nr.554/2004, instanța poate să oblige pârâta la plata unei penalități pentru fiecare zi de întârziere, însă penalitățile reglementate de acest text trebuie coroborate cu cele prevăzute de art.5803Cod pr.civilă, text din care rezultă că penalitățile arătate au natura juridică a amenzilor, și ele se plătesc în favoarea statului și nu în a reclamantului. Cum reclamantul a solicitat ca aceste plăți să se facă în favoarea sa și fără a preciza temeiul juridic al acestei pretenții, rezultă că interpretarea dată de instanță pretențiilor reclamantului, de daune interese, este corectă și soluția de respingere este legală, pentru motivele arătate mai sus.
În concluzie, reclamantul solicitând pentru prima dată în recurs obligarea pârâtului la amenzi civile, curtea va respinge această cerere ca fiind formulată omissio medio (pentru prima dată în recurs), cerere interzisă de dispozițiile art.294 alin.1 Cod pr.civilă, regulă aplicabilă,a fortori(pentru aceleași rațiuni), și în recurs.
3. Nu este fondată nici a treia critică, încadrată din oficiu de instanță în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că soluția instanței de fond a fost legală și temeinică pentru toate capetele de cerere și că, admițând în parte acțiunea ea a obligat corect pe pârât la plata parțială a cheltuielilor de judecată pretinse de reclamant, prin aplicarea regulii art.276 Cod pr.civilă care abilitează judecătorul să reducă cuantumul cheltuielilor de judecată, atunci când cererea a fost admisă în parte.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul domiciliat în Rm.V,-,.5,.A,.11, jud.V, împotriva sentinței nr.676 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul GRUPUL ȘCOLAR cu sediul în Rm.V,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 septembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.:
/2 ex/11.09.2008
Jud.fond
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Fabiola
