Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 715/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.715/R-
Ședința publică din 05 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - GRUP ARE ȘI CONSTRUCȚII SRL cu sediul în Rm.V,-, jud.D, împotriva sentinței nr.536 din 01 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții MUNICIPIUL R V-PRIN PRIMAR cu sediul în Rm.V, str.G-ral, jud.V, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI R V, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI R V și PRIMARUL MUNICIPIULUI R.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat C-tin și intimatul pârât Primarul Municipiului Rm.V reprezentat de consilier juridic, lipsă fiind ceilalți intimați pârâți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei potrivit chitanței nr.-/05.09.2008 (fila 221 din dosar) și cu timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul recurentei reclamante și reprezentantul intimatului pârât, având pe rând cuvântul, precizează că nu au de formulat cereri prealabile.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.
Avocat C-tin, având cuvântul pentru recurenta reclamantă - GRUP ARE ȘI CONSTRUCȚII SRL, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul pârât Primarul Municipiului Rm.V, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, având în vedere precizările din întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 21.09.2006, reclamanta - GRUP ARE și CONSTRUCȚII SRL Rm.V a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Rm.V, prin primar, Primăria Rm.V și Consiliul Local al Municipiului Rm.V solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea certificatului de urbanism nr.1602/23836/28.07.2006 și obligarea emiterii altuia, în condițiile legii.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin eliberarea înscrisului, a cărui anulare o solicită, i-au fost vătămate drepturile, în sensul că, în mod eronat, s-a făcut precizarea la pct.2 din înscris "Regimul economic" că "terenul și construcțiile sunt situate în imediata vecinătate a și în zona de protecție a CFR". Ca atare, față de această precizare este necesară, pentru construcție, obținerea unui Aviz de la Ministerul Culturii și cultelor, dar situația prezentată nu corespunde realității.
Nici prevederea că terenul se află în zona de protecție CFR nu este reală.
De asemenea, privitor la regimul de înălțime, cerința impusă de emitent nu poate fi primită, în sensul de a nu se depăși 10, întrucât nu s-a ținut seama că se va construi între o zonă industrială, unde se impune ridicarea unor clădiri cu volum și înălțime atipice.
Mai mult, cerința este discriminatoare, fiind prima dată când se solicită o asemenea limitare, în zona industrială. Pe de altă parte, o asemenea limitare dă naștere unei alte prevederi nelegale, respectiv de a întocmi un PUZ pentru construcția preconizată. Or, aceasta nu se află în situația descrisă la art.32 alin.1 din Legea nr.350/2001, care impune solicitarea unei derogări de la documentația aprobată anterior, regimul de înălțime al clădirii fiind unul specific zonei în care dorește să se construiască - zona industrială.
În ce privește Planul urbanistic zonal, necesitatea acestuia este prevăzută de lege, menționându-se și condițiile în care trebuie realizat ( art. 47 din Legea nr. 350/2001).
Stabilirea unor cerințe care depășesc cadrul legal, intrând în contradicție chiar cu dispozițiile actelor normative în materie, nu face decât să conducă la apariția unor costuri suplimentare, atât bănești, cât și în timp, costuri care se pot transforma în prejudicii importante în ceea ce privește activitatea societății.
Nu se poate impune realizarea unui PUZ care presupune obținerea altor avize. Pe de altă parte, potrivit alin.4 al art. 47 din Legea nr.350/2001, în cuprinsul Planului urbanistic general trebuie să fie stabilite zonele pentru care se întocmește PUZ obligatoriu, iar zona în speță nu este una dintre acestea.
De asemenea, din analiza art. 47 alin.2 din Legea nr. 350/2001, rezultă pentru ce obiective este necesară realizarea unui PUZ, obiective în care nu se încadrează reclamanta, iar din alin.3 al aceluiași articol rezultă situațiile în care este imperativ necesară întocmirea unui astfel de Plan, situații în care, de asemenea, nu se încadrează.
Nu în ultimul rând, cerința din Certificatul de urbanism, conform căreia ar trebui să realizeze Plan urbanistic zonal, este nelegală și prin prisma celorlalți proprietari de imobile - terenuri din zonă, care s-ar vedea nevoiți să se supună prevederilor unui plan pe care nu l-au dorit.
Tribunalul Vâlcea - prin sentința nr.536 din 1 aprilie 2008, admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Rm.V, Consiliului Local și Primăriei Municipiului Rm.V, respingând acțiunea față de acești pârâți și, totodată, a respins acțiunea față de emitentul actului, pârâtul Primarul Municipiului Rm.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul Rm.V, Consiliul Local Rm.V și Primăria Rm.V, că aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă). În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activ, cât și pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
Față de obiectul acțiunii reclamantei și de motivele pe care se sprijină se constată că pârâții Consiliul Local al Municipiului Rm. V, Primăria Rm. V și Municipiul Rm. V nu au calitate procesuală pasivă, întrucât nu sunt subiecte ale raportului juridic dedus judecății, actul administrativ contestat fiind emis de pârâtul Primarul Municipiului Rm.
Prin urmare, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât și s- respins cererea față de cei trei pârâți individualizați mai sus.
Pe fond, s-a reținut că, la solicitarea reclamantei s-a eliberat certificatul de urbanism nr.1602/23836 din 28.07.2006 pentru realizarea unei construcții pe terenul proprietatea reclamantei situat în Rm. V,-, jud.
Prin acest certificat contestat de reclamantă, în temeiul reglementărilor documentației de urbanism nr. A 93/1998, față aprobată prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Rm. V nr.27/29.02.2000, au fost prevăzute regimul juridic, regimul economic și regimul tehnic al imobilului pentru care urma să se să se obțină autorizația de construire, detaliate în conținutul certificatului, așa cum rezultă din înscrisul de la filele 12-14.
De asemenea, s- solicitat reclamantei că cererea de emitere a autorizației de construire/desființare, să fie însoțită de documentele și avizele indicate la punctele (a), (b), (c), și (d) din conținutul certificatului de urbanism.
Motivele invocate de reclamantă au fost apreciate de instanță ca nefondate.
Astfel, s-a reținut că prin adresa nr.578/04.08.2006, emisă de Ministerul Culturii și Cultelor - Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național V ( fila 40 dosar) se comunică Primăriei Municipiului Rm. că lucrările propuse prin certificatul de urbanism nr.1602/23836 din 28.07.2006 emis de pârât, desființare construcții existente și construire sediu administrativ, locuințe de serviciu și spații comerciale, urmează să fie executate în zona de protecție a ridicat pe locul taberei de la 1848, monument comemorativ, înscris în lista monumentelor istorice din județul V, conform Ordinului ministrului culturii și cultelor nr. 2314/2004 la poziția 755 cod VL-VIII-m-B-09999.
S-a preciat în adresă că, în conformitate cu prevederile Legii nr.422/2001, modificată și completată prin Legea nr. 259/2006 privind protecția monumentelor istorice, art. 59 statuează că până la instituirea zonei de protecție a fiecărui monument istoric potrivit art. 8 din legea menționată, se consideră zonă de protecție a unui monument istoric, suprafața delimitată de jur împrejurul unui monument istoric cu o rază de 100 de metri în localitățile urbane.
Art. 28 din lege prevede că Ministerul Culturii și Cultelor, direct sau prin serviciile sale publice deconcentrate, emite avizul pentru intervenții asupra imobilelor situate în zonele de protecție a monumentelor istorice și a zonelor construite protejate.
Prin certificatul de urbanism, nu s- impus obținerea unui aviz SNCFR, ci a fost solicitat avizul Ministerului Transporturilor Construcțiilor și Turismului conform Legii nr. 350/2001 anexa 1, cap.B (urbanism) punctul 10, ca aviz obligatoriu pentru planul urbanistic zonal și regulamentul local aferent acestuia și nu datorită zonei de protecție CFR.
În ceea ce privește regimul de înălțime prevederile conțin în această zonă o înălțime de maxim 10. Propunerea unei construcții înseamnă o derogare de la prevederile aprobat prin HCL nr. 27/29.02.2000.
Art. 32 din Legea nr. 350/2001 modificată prevede: "În cazul în care prin documentația înaintată se solicită o derogare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă, prin certificatul de urbanism se poate solicita elaborarea unei alte documentații de urbanism prin care să se justifice și să se demonstreze posibilitatea intervenției urbanistice solicitate.
După aprobarea noii documentații de urbanism - Plan urbanistic zonal sau Plan Urbanistic de detaliu - se poate întocmi documentația tehnică în vederea obținerii autorizației de construire. Modificările aduse reglementărilor din asupra procentului de ocupare a terenului și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei se stabilesc prin Planul urbanistic de detaliu, iar cele aduse regimului de construire, funcțiunii zonei, înălțimii maxime admise, coeficientului de utilizare terenului și retragerii clădirilor față de aliniament se stabilesc prin planurile urbanistice zonale.
Nu are relevanță susținerea reclamantei potrivit căreia în zonă există imobile cu înălțimi peste 10, cât timp aceste imobile s-au construit înainte de apariția Legii nr. 50/1991, neavând la bază prevederile aprobat prin HCL nr. 27/29.02.2000.
De asemenea conform art. 47 alin.3 punctul b din Legea nr.350/2001, modificată, elaborarea planului urbanistic zonal este obligatorie în cazul zonelor protejate și de protecție a monumentelor, complexelor de odihnă și agrement, a parcurilor industriale, a parcărilor.
Nu este fondată nici susținerea potrivit căreia obținerea avizelor legale ar fi costisitoare pentru reclamantă întrucât potrivit art. 56 alin.3 din Legea nr. 350/2001, avizarea documentațiilor de interes general se face fără perceperea unor taxe, avizele obținându-se în maxim 30 de zile.
Prin urmare, față de aceste considerații, instanța de judecată, nu a ținut seama de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, întrucât apar ca fiind nefondate, față de dispozițiile legale enunțate mai sus.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
- în mod greșit, nu s-a avut în vedere punctul de vedere exprimat de - V SA, atașat raportului de expertiză, din conținutul căruia rezultă că cele invocate de reclamantă în acțiune sunt fondate, iar documentul atacat este întocmit cu încălcarea legislației în vigoare;
- nu s-a făcut o bună apreciere a situației de fapt și cerințelor pe care trebuia să le conțină certificatul de urbanism decât aceea exprimată de către proiectantul Planului de urbanism al Municipiului Rm.V, care trebuie avută în vedere, cu precădere. Ordinul este o organizație profesională și nu un institut or laborator de specialitate pentru a putea fi concludentă părerea sa;
- actul emis este nelegal deoarece nu corespunde situației de fapt, expertul cauzei precizând că în zona protejată cu valoare istorică este reprezentată de o linie zimțată ce delimitează o suprafață ce nu cuprinde și terenul studiat deci, construcția propriu-zisă nu se află în zona de protecție, ca atare, nu este necesar avizul Ministerului Culturii și Cultelor, nu este în zona de protecție a infrastructurii feroviare, deci, nu este necesar Avizul CFR; limita de înălțime este greșit stabilită la 10. întrucât este vorba de o zonă industrială, și că "zona studiată, cuprinsă în 33, nu figurează în ca zonă de restricție, ca atare, nu este necesar un plan urbanistic zonal";
- nu s-au avut în vedere nici dispozițiile legale, respectiv art.47 alin.2 din Legea nr.350/2001, din care rezultă ce obiective necesită întocmirea unui PUZ.
Prin urmare, se impune anularea certificatului emis și eliberarea unuia ce corespunde realității faptice și prevederilor legale aplicabile.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe care curtea le-a încadrat în temeiul art.304 pct.9 Cod pr.civilă, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod pr.civilă, se reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, referitor la prima critică, apreciată ca neîntemeiată, se constată că înscrisul a cărui anulare se solicită prin emiterea unuia în sensul celor dorite de recurenta-reclamantă, necesar realizării unei construcții pe terenul amplasat în Rm.V,-, a avut la bază documentația de urbanism nr.A 93/1998, în ceea ce privește -ul, documentație aprobată prin HCL nr.27/29.09.2000, în vigoare la data solicitării adresate organului competent.
În raport de acesta s-a stabilit regimul juridic, economic și tehnic al imobilului pentru care s-a solicitat autorizația de construcție, conform detalierii din certificatul de urbanism 12-14.
Prin urmare, realizarea investiției precizate de recurenta-reclamantă, impunea modificarea reglementărilor din și, totodată, elaborarea unei alte documentații de urbanism, respectiv PUZ, așa cum sunt reglementările art.32 pct.3 din Legea nr.350/2001 și în Ordinul din România - Filiala Teritorială Sibiu -
Referitor la cea de-a doua critică, cerințele avute în vedere la emiterea înscrisului s-au întemeiat pe dispozițiile Legii nr.259/2006 - privind protecția monumentelor istorice, care la art.59 impune limita până la care se poate realiza o construcție din imediata vecinătate a unor asemenea zone, respectiv 100.
Despre amplasamentul construcției, intimatul-pârât a fost informat prin adresa nr.558/4.08.2006 a Ministerului Culturii și Cultelor - Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național V, lucrările urmând a fi executate în zona de protecție a ridicat pe locul taberei de la 1848, înscris în lista monumentelor istorice.
Or, elaborarea PUZ este obligatorie, așa cum rezultă din conținutul art.47 alin.3 din Legea nr.350/2001, astfel că susținerea recurentei-reclamante nu este justificată, sub acest aspect.
De asemenea, nici susținerea că ar fi prejudiciată prin taxele percepute pentru emiterea unor asemenea avize, nu este întemeiată, fiind contrazisă de dispozițiile art.56 alin.3 din Legea nr.350/2001.
Avizul solicitat de la Ministerul Construcțiilor și Transporturilor a fost ca urmare a pct.10 anexa 1 cap.B din Legea nr.350/2001, ca aviz obligatoriu și nu impus de zona de protecție a SNCFR.
Și în ceea ce privește regimul de înălțime, instanța de fond a făcut o apreciere corectă, în raport de prevederile legale în vigoare la data stabilirii Planului urbanistic zonal.
Faptul că instanța de fond nu a ținut cont de părerea expertului desemnat în cauză, nu poate fi apreciată ca motiv de modificare a hotărârii, având în vedere neconcordanța concluziilor acestuia cu dispozițiile legale aplicabile.
Ca atare, nu s-a demonstrat că pârâtul a emis certificat nelegal.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă coroborat cu dispozițiile Legii nr.50/1991 - modificată, Legii nr.370/2001 și Legii nr.259/2006, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta - GRUP ARE ȘI CONSTRUCȚII SRL cu sediul în Rm.V,-, jud.D, împotriva sentinței nr.536 din 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții MUNICIPIUL R V-PRIN PRIMAR cu sediul în Rm.V, str.G-ral, jud.V, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI R V, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI R V și PRIMARUL MUNICIPIULUI R.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 septembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
15.09.2008
Red.
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Fabiola
