Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 1/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--20.01.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1
Camera de Consiliu din 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul de competență materială ivit între reclamanta Reșița și pârâta.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Dată fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și trece la soluționarea cauzei.
CURTEA
Asupra conflictului de competență materială de față, constată:
Prin acțiunea introdusă la Judecătoria Reșița, reclamanta Reșița a solicitat să fie obligată pârâta la plata sumei de 100,14 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9,61 lei lei, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada mai 2006 - septembrie 2007 executat servicii de salubrizare în beneficiul pârâtului, pentru care au fost emise facturi fiscale ce au rămas neachitate până în prezent.
Se mai arată căa fost parcursă procedura prevăzută de art. 7201.pr.civ. privind concilierea directă, fără rezultat.
În drept se invocă dispozițiile art. 969.civ. art. 25 aliniatul 1 din Legea nr. 326/2001 a gospodăriei comunale și art. 274.proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 2596/17. 2008 pronunțată în dosarul nr- Judecători Reșița și-a declinat competența materială în favoarea Tribunalului C-S ca instanță de contencios administrativ cu motivarea că art. 1, aliniatul 1 din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților, reglementează obiectul acestei legi, în sensul că prezenta lege are ca obiect stabilirea cadrului juridic unitar privind înființarea, organizarea, gestionarea, exploatarea, finanțarea și controlul funcționării serviciului public de salubrizare a localităților, în timp ce aliniatul 2 arată că acest act normativ se aplică serviciului public de salubrizare a localităților, înființat și organizat la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau, După caz, al sectoarelor municipiului B, indiferent de mărimea acestora.
De asemenea, o altă reglementare în materie este dată de dispozițiile Legii nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, care, după ce în art. 1, aliniatul 2 definește noțiunea de servicii comunitare de utilități publice, enumeră mai multe categorii de utilități, printre care la litera e salubrizarea localităților.
Ambele acte normative vorbesc despre competența instanțelor de a soluționa litigii izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate de operatori.
Astfel, art. 36 aliniatul 1 din Legea nr. 101/2006 prevede că soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea și executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizare /prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedură de urgență.
De asemenea, potrivit art. 521 aliniatul 3 din Legea nr. 51/2006, soluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii și se judecă în procedură de urgență, iar cererea se introduce la instanțele de judecată în a căror competență teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului.
Dintre cele două acte normative enunțate, Legea nr.101/2006 are caracterul unei legi speciale în raport de prevederile Legii nr. 51/2006 care este o lege generală în materie, astfel încât, în privința instanței competente să soluționeze litigiilor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor prestate este aplicabil art. 36 din Legea nr. 101/2006.
Potrivit art. 36 aliniatul 3 din Legea nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară, în cadrul tribunalelor funcționează secții sau după caz, complete specializate pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.
În speță, este vorba despre un litigiu izvorât din neplata contravalorii serviciilor de salubrizare prestate de reclamant și, având în vedere dispozițiile legale invocate, precum și caracterul imperativ acestor acte normative care pot fi invocate și din oficiu, instanța a admis excepție privind necompetența materială a Judecătoriei Reșița și a declinat cauza în vederea soluționării în favoarea Tribunalului C-S, secția contencios administrativ.
La rândul său Tribunalul C-S secția contencios administrativ și-a declinat competența materială în favoarea Judecătoriei Reșița, prin sentința civilă nr. 2220/5.XII.2008 pronunțată în dosarul nr- reținând că Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, precum și Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare au fost modificate și completate prin nr.OUG 13/2008. Prin art. II punctul 52 al ordonanței de urgență a fost modificat aliniatul 3 al art. 51 din Legea nr. 51/2006 și introdus aliniatul 31având următorul conținut:
- aliniatul 3 - "Soluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele de judecată în a căror competență teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului", iar
- aliniatul 31- "Soluționarea litigiilor dintre unitățile administrativ teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și operatori în legătură cu atribuirea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004; cererea se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competență teritorială se află sediul operatorului".
Față de modificările aduse Legii nr. 51/2006 prin nr.OUG 13/2004 rezultă, fără nici un echivoc că instanța de contencios administrativ este competentă numai în privința raporturilor juridice de drept administrativ în care parte este o autoritate publică, cum sunt, cu titlu de exemplu, raporturile născute în legătură cu gestiunea delegării serviciilor de utilități publice, care se aprobă prin hotărâre a consiliului local sau județean, după caz, potrivit art. 30 aliniatul 2 din lege.
Instanța de drept comun este competentă în privința tuturor celorlalte raporturi juridice de drept privat, cum este și cazul raporturilor care se stabilesc între operatorii /furnizorii de servicii de utilități publice și utilizatorii acestor servicii ca în speța de față, unde ambele subiecte ale raporturilor juridice sunt de drept privat.
În plus, instanța a reținut și faptul că noțiunea de contract administrativ, așa cum este definită de art. 2 aliniatul 1 litera c teza a-2 -a din Legea contenciosului administrativ și care ar putea atrage competența instanțelor de contencios administrativ nu include și contracte de prestări servicii încheiate între persoane fizice sau juridice de drept privat și furnizorii de utilități.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului C-
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 158 aliniatul 1 Cod procedură civilă, a declinat competența teritorială de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta în favoarea Judecătoriei Reșița.
Examinând conflictul negativ de competență materială Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 22.pr.civ. stabilește competența materială pentru soluționarea acțiunii formulate de reclamanta Reșița împotriva pârâtei, în favoarea Judecătoriei Reșița, pentru că:
Obiectul acțiunii reclamantei îl constituie cererea de obligare a pârâtei, la plata sumei de 100,14 lei reprezentând pretenții bănești, constând în contravaloarea prestațiilor pentru serviciile de salubritate executate de reclamantă și neachitate de pârâtă.
Potrivit art. 51 aliniatul 3 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, modificată prin nr.OUG 13/2008, soluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv cele izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii și se judecă în procedură de urgență, cererea introducându-se la instanțele de judecată în a căror competență teritorială se află domiciliul sau sediul utilizatorului.
Art. 51 aliniatul 31din aceeași lege prevede că "Soluționarea litigiilor dintre unitățile administrativ teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și operatori în legătură cu atribuirea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004. Cererea se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competență teritorială se află sediul operatorului".
Deci, prin lege s-au creat două competențe materiale distincte pentru judecarea litigiilor ce cad sub incidența Legii nr. 51/2006, modificată, raportat la obiectul acestuia.
Cum litigiului de față vizează art. 51 aliniatul 3 din lege, având ca obiect neplata de către o persoană fizică a contravalorii prestației asigurate de operator, revine instanței cu competența materială generală, dreptul și obligația de a judeca dosarul, sens în care acesta se trimite Judecătoriei Reșița, conform art. 1 punctul 1.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Stabilește competența materială pentru soluționarea acțiunii formulate de reclamanta Reșița împotriva pârâtei, în favoarea Judecătoriei Reșița.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./10.09.2009
Tehnodact /17.02.2009/4 ex.
Se comunică:
-reclamantă Reșița,- jud. C-
-pârâtă - Reșița,- jud. C-S
Com. 2 ex.
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru
