Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 11/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 11CNC
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Alina Răescu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare conflictul de competență ivit între Secția civilă și Secția comercială și de contencios administrativ ale Tribunalului O l t, privind acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care Curtea constatând cauza în stare de judecată, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Slatina petentul a formulat contestație la executare, solicitând să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de sechestru pentru bunurile imobile încheiat la 27.06.2007 de
În motivare a invocat vicii de formă în sensul că nu cuprinde nr. dosar de executare, fiind încălcate dispoz. art. 148 alin. 1 lit. c Cod pr. fiscală, necompletarea rubricii privind numărul delegației executorului fiscal și neidentificarea imobilului sechestrat.
Judecătoria Slatina, prin sentința nr. 4149 din 28.08.2007 a respins contestația la executare formulată de petentul împotriva S, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, iar prin decizia nr. 2001 din 3.12.2007 s-a admis excepția necompetenței materiale a Secției Comerciale a Tribunalului Olt și a declinat competența în favoarea Secției Comerciale și de Contencios Administrativ și Fiscal.
S-a reținut că titlul executoriu a fost emis de MEF - Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar raportul juridic are caracter fiscal și nu civil, caz în care executarea silită și eventualele incidente ivite în procedura execuțională cad în competența secției specializate corespunzător. S-a considerat că soluția se impune și pentru motivul care a rezultat din posibilitatea ca în cadrul contestației la executare să fie invocate apărări de fond a căror natură comercială și administrativ fiscală, să fie indiscutabilă, apărări care nu pot fi examinate de instanța civilă.
Prin decizia nr. 14/07.02.2008 a Tribunalului Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției Civile a Tribunalului. S-a constatat ivit conflict negativ de competență și a fost înaintată cauza Curții de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a reținut faptul că titlurile executorii aparțin Administrației Finanțelor Publice S și este o creanță fiscală, ca atare executarea se face în temeiul art. 160 și următoarele Cod pr. fiscală.
Referirea de la art. 169 alin. 4 Cod pr. fiscală, în cazul executării silite în sensul că "contestația se introduce la instanța competentă", se interpretează în sensul că o atare competență revine numai instanței de drept comun, aceasta fiind judecătorie. Această interpretare este dată și de decizia în interesul legii nr. XIV din 5.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Competența de soluționare aparține secției civile a Tribunalului O l t, având în vedere următoarele considerente:
În cauza aflată pe rolul Judecătoriei Slatina pe calea contestației la executare a fost contestat procesul verbal de sechestru pentru bunurile imobile încheiat de Administrația Finanțelor Publice
Obiectul cererii l-a constituit astfel instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului, dispusă în temeiul art. 126 Cod pr. fiscală, fiind în discuție un act de executare în materie fiscală, care este reglementat în Titlul VIII - Colectarea creanțelor fiscale din codul d e pr. fiscală.
Contestația la executare silită este reglementată în Cap. XI al Codului d e pr. fiscală.
Potrivit art. 169 alin. 1 din Codul d e pr. fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului d e pr. fiscală de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii, iar conform art. 169 alin.2 Cod pr. fiscală, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executor, în temeiul căruia a fost pornită executarea și în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă, pentru contestarea lui, mu există o altă procedură prevăzută de lege.
În alin. 3 al art. 169 Cod pr. Fiscală se stabilește instanța competentă să soluționeze aceste contestații, ca fiind instanța judecătorească competentă.
Această reglementare se completează cu dispoz. art. 400 alin. 1, cu referire la art. 373 alin. 2 Cod pr. civilă, care stabilesc că, împotriva actelor de executare se introduce contestație la instanța de executare, care este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.
Competența stabilită de art. 169 alin. 3 Cod pr. fiscală nu se confundă cu cea stabilită de art. 188 alin. 2 Cod pr. fiscală care prevede în mod expres competența instanței de contencios administrativ numai în cazul contestației formulate împotriva deciziilor date în soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale.
Deci, competența instanței de contencios administrativ este stabilită expres în Codul d e procedură fiscală și cum în speță s-a contestat un act de executare în materie fiscală și nu o decizie emisă în soluționarea contestației împotriva actelor administrativ fiscale, competența aparține în primă instanță judecătoriei ca instanță civilă cu plenitudine de jurisdicție, neexercitând o dispoziție specială a legii care să stabilească competența materială în favoarea Tribunalului.
Recursurile declarate împotriva soluțiilor de primă instanță ale judecătoriei ca instanță civilă intră în competența de soluționare a Tribunalului - Secția Civilă conform art. 2 alin. 3 Cod pr. civilă.
Competența secției civile se reține și din faptul că, în conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. Cod pr. civilă tribunalul este prima instanță în cazul proceselor și cererile în materie de contencios administrativ.
Tribunalul este instanță de recurs numai în materiile expres date în competența sa.
Referirea sentinței civile la faptul că raportul juridic se soluționează de către secția comercială și de contencios administrativ este eronată, deoarece contestația la executare este reglementată distinct de acțiunile care privesc fondul cauzei.
Ori, în condițiile în care hotărârea pronunțată în contestație la executare dă fără drept de apel, deci împotriva ei se exercită recursul, competența de soluționare aparține secției civile, procedura făcând parte din dreptul comun, așa cum s-a analizat anterior și nu din specializarea pe care o incumbă materia contenciosului administrativ
Față de cele arătate anterior va fi stabilită competența de soluționare în favoarea Tribunalului Olt - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, în favoarea Tribunalului Olt - Secția Civilă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2008.
PREȘEDINTE: Alina Răescu | JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu |
Grefier, |
red. Jud. A
Ex.3//10.04.2008
Jud. fond M
V
G
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Iuliana Rîciu
