Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 13/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 13/2009
Ședința camerei de consiliu de la 04 februarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Bistrița N și Judecătoria Bistrița, în soluționarea acțiunii formulate de către - SRL în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect rezoluțiune contract.
Soluționarea conflictului s-a făcut în cameră de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bistrița, reclamanta - SRL Bac hemat în judecată pârâtul solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța "să se constate rezoluțiunea, la data de 8 februarie 2008 contractului de vânzare-cumpărare pentru autovehicul rutier folosit, contract atestat de avocat sub nr. 10/30 ianuarie 2008, în baza pactului comisoriu de ultim grad înserat în aceasta.
În motivarea acțiunii a arătat că a vândut pârâtului autoturismul marca Audi tip 4F cu serie înmatriculat sub nr. -, la prețul de 21.500 Euro. Plata prețului nu s-a realizat, astfel că în baza art. 4 teza finală din contract considerat de reclamant pact comisoriu de gradul IV, consideră contractul desființat.
Prin sentința civilă nr. 1492/15 aprilie 2008, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Bistrițaa declinat competența materială pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița -
În motivarea sentinței s-a menționat că potrivit art. 2 alin 1 lit a Cod procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materia comercială al căror obiect este neevaluabil în bani. Reținând că reclamantul are calitate de comerciant, iar potrivit dispozițiilor art. 56 Cod comercial toți contractanții sunt supuși legii comerciale,că prezentul litigiu este neevaluabil în bani, că are caracter comercial și este supus legii comerciale, judecătoria a apreciat că tribunalul este competent să soluționeze cauza ce face obiectul dosarului nr-.
Prin sentința nr. 1202 din 14 noiembrie 2008, Tribunalul Bistrița -N a apreciat că revine judecătoriei competența pentru soluționarea acțiunii.
În motivarea sentinței s-a reținut că deși reclamanta este o societate comercială aceasta prin vânzarea autoturismului nu a efectuat un act de comerț în sensul art. 3 și 4 Cod comercial, nefăcând dovada că obiectul său de activitate este comercializarea de autoturisme. Numai în aceste condiții, motivează tribunalul, ar fi devenit incidente dispozițiile art. 56 Cod comercial la care judecătoria a făcut trimitere.
Constatând ivirea conflictului negativ de competență, Tribunalul Bistrița -N a sesizat Curtea de Apel Cluj pentru soluționarea acestuia.
Asupra conflictului negativ de competență Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 1 pct 1 din Codul d e procedură civilă, judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afara celor date prin lege în competența altor instanțe.
Potrivit art. 2 pct 1 lit a, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materia comercială al căror obiect are o valoare de justă 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
În opinia Curții, judecătoria a făcut aplicarea legii comerciale raportului juridic intervenit între reclamantă și pârât fără a clarifica dacă actul vânzării-cumpărării are natura unui act comercial pentru reclamantă sau pentru pârâtul persoană fizică.
Numai în situația în care vânzarea-cumpărarea de autoturisme constituie obiectul de activitate al reclamantei sau dacă bunul vândut face parte sau are legătură strânsă cu fondul de comerț al acesteia se poate reține că vânzarea autoturismului este comercială pentru reclamantă.
Prin urmare, numai în aceste condiții judecătoria putea reține incidența art. 56 Cod comercial, cu consecința calificării litigiului ca fiind unul comercial.
Nefiind clarificată în mod temeinic și argumentat natura comercială a actului de vânzare-cumpărare, până la proba contrară operează prezumția caracterului civil al operațiunii de vânzare- cumpărărare, astfel că și acțiunea grefată pe acest act are natura unei acțiuni civile. În raport de cele menționate anterior, competența revine judecătoriei, potrivit art.1 pct.1 Cod pr. civilă.
Nimic nu va putea împiedica judecătoria, dacă apreciază ca fiind necesar, să solicite părților precizări cu privire la aspectele reținute anterior de curte, iar în raport de elemente noi ce intervin în cauză să-și verifice, din nou, propria competență.
Indiferent însă de aceste clarificări ce urmează a fi făcute de instanță în competența căreia intră soluționarea cauzei, Curtea apreciază ca fiind relevantă în cauză și Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 pronunțată de secțiile unite ale ÎCCJ în dosar nr. 75/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 830/10 decembrie 2008, potrivit căreia dispozițiile art. 1 pct 1, art. 2 pct 1 lit a și b și art. 2821alin 1 Cod procedură civilă, se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței, unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
În considerarea acestei interpretări făcută dispozițiilor legale de procedură menționate, acțiunea formulată de reclamanta - SRL privind rezoluțiunea vânzării autoturismului este evaluabilă în bani și deci, din punct de vedere al competenței, intră tot sub incidența art. 1 pct 1 Cod procedură civilă, judecătoria având competența materială de a soluționa cauza.
Pentru aceasta se are în vedere că suma de 21.500 Euro reprezentând prețul prevăzut în contractul a cărei rezoluțiune se solicită a fi constatată, se află sub pragul valoric reglementat de art. 2 pct 1 lit a Cod procedură civilă, astfel că litigiul excede competenței materiale a tribunalului.
În consecință, în temeiul art. 22 alin 5 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că Judecătoria Bistrița este instanța competentă să soluționeze acțiunea promovată de reclamanta - SRL
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența materială în favoarea Judecătoriei Bistrița pentru soluționarea acțiunii formulată de reclamanta - SRL B cu sediul în B,- județul B împotriva pârâtului cu domiciliul în B,- B. 40 județul
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
5 ex./6.02.2009
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța
