Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 18/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 18/
Ședința din Camera de consiliu din 23 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier - - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Iași și Tribunalul Iași, privind soluționarea acțiunii de reclamanta - - I în contradictoriu cu pârâtul.
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Cauza se soluționează, fără citarea părților, în condițiile arătate la art.22 alin.5 Cod procedură civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, considerând cauza în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
CURTEA D APEL,
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8313/99/08.11.2007 la Tribunalul Iași, reclamanta -. "" I a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 176,09 lei reprezentând contravaloare prestație salubritate.
Prin sentința nr. 479/CA din 28 martie 2008, Tribunalul Iași și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Iași, prin raportare la dispozițiile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, astfel cum au fost ele modificate prin nr.OUG 13/2008.
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 6861 din 30.05.2008, și-a declinat competența materială de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași, raportat la dispozițiile art. 725 alin. 2 Cod procedură civilă, sesizând Curtea de Apel Iași în vederea emiterii regulatorului de competență.
Curtea, sesizată în condițiile arătate, constată următoarele:
Este necontestat faptul că, la data sesizării Tribunalului Iași, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, în vederea soluționării acțiunii în pretenții formulată de operatorul serviciului public de producere, distribuție și furnizarea energiei termice în sistem centralizat, competența de soluționare a litigiilor izvorâte din neplata contravalorii serviciului furnizat aparținea instanței de contencios administrativ, conform prevederilor art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 și că la data pronunțării hotărârii de declinare a competenței de soluționare a acțiunii în pretenții, aceste norme de procedură au fost modificate prin nr.OUG 13 din 20 februarie 2008, în sensul redării competenței de soluționare a acestei categorii de litigii instanțelor de drept comun, eliminând-se prevederea referitoare la competența instanțelor de contencios administrativ.
Pe timpul cât raporturile juridice dintre operatorul serviciului și utilizatorul acestuia au fost date, prin voința legiuitorului, în competența instanțelor de contencios administrativ, urmare asimilării contractului de furnizare a contractelor administrative, acestea erau supuse regulilor și procedurilor specifice aplicabile acestui gen de raporturi, consacrate, printre altele, și de Legea nr. 554/2004.
Ori, conform art. 28 din citatul act normativ, Legea contenciosului administrativ se completa cu prevederile Codului d e procedură civilă numai în măsura în care acestea nu erau incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile lor, pe de altă parte, compatibilitatea aplicării lor stabilindu-se de instanță, cu prilejul soluționării cauzei.
Prin adoptarea nr.OUG 13/2008, legiuitorul nu a făcut altceva decât să îndrepte eroarea de a asimila contractul de furnizare a serviciului, încheiat de operatorul cu utilizatorul acestuia, contractelor administrative, redându-i acestuia valoarea de contract comercial, născută din statutul de comerciant al furnizorului serviciului și din natura pur comercială a operațiunii de furnizare de servicii.
Modificarea normelor de drept material și a celor de drept procesul, printr-o lege specială, face ca dispozițiile Legii nr. 51/2006, modificate prin nr.OUG 13/2008, să prevaleze în raport cu dispozițiile Codului d e procedură civilă, cu atât mai mult cu cât la art. 721 Cod procedură civilă se stabilește că dispozițiile codului alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă și comercială și nu și în materie administrativă și se aplică numai în măsura în care acesta nu cuprinde dispoziții potrivnice legilor speciale.
Ori, din motive ce nu pot face obiectul controlului judecătoresc, legiuitorul a înțeles să anuleze competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor dintre operatorul și utilizatorul serviciului comunitar și implicit să deroge de la dispozițiile art. 725 alin. 2 Cod procedură civilă, normă de procedură care este de imediată aplicațiune, instanțele de contencios administrativ neputând continua judecata în contra voinței legiuitorului, care, prin adoptarea OUG nr. 13/2008, a dorit să pună în acord natura reală a contractului cu normele de procedură aplicabile cu ocazia soluționării litigiilor născute din executarea acestuia.
Curtea, constatând că regulile de procedură instituite prin OUG nr. 13/2008 cu caracter derogatoriu și prevalează în raport cu dispozițiile art. 725 alin. 2 Cod procedură civilă și că regula instituită de acesta nu poate fi aplicată în materie administrativă, în contra voinței legiuitorului, în temeiul art. 22 Cod procedură civilă, stabilește că Judecătoria Huși, ca primă instanță în materie comercială, este instanța competentă să soluționeze acțiunea în pretenții promovată de reclamanta "" I, în contradictoriu cu pârâtul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii promovate de reclamanta "" I în contradictoriu cu pârâtul, în favoarea Judecătoriei Huși, ca primă instanță în materie comercială.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2008.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
01.07.2008
2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
