Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 29/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SENTINȚA NR. 29/CC DOSAR NR-
Ședința Camerei de Consiliu din 07 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Ioniche Maria
- - - - JUDECĂTOR 3: Raluca
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Făgăraș și Tribunalul Brașov.
Procedura îndeplinită fără citarea părților.
CURTEA:
Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria Făgăraș sub nr-, reclamanta - - prin lichidator judiciar a solicitat, pe calea somației de plată, obligarea pârâtului la plata sumei de 1310 lei reprezentând servicii salubritate neachitate constând în neutralizare gunoi menajer, taxă folosire recipienți și servicii de apă și salubritate.
Judecătoria Făgăraș prin sentința civilă nr. 1105/ 09.08 2007 declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Brașov -secția comercială și de contencios administrativ.
În motivarea hotărârii prin care s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Făgăraș, invocată din oficiu, se arată că față de prevederile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 a Serviciilor Comunitare de Utilități Publice soluționarea litigiilor patrimoniale izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate / prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ iar potrivit art. 2 alin.1 din OG5/2001 cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.
Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 31/CA/15.01.2008 pronunțată în dpsarul nr-, a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe, astfel încât a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Făgăraș.
Tribunalul a arătat că litigiul are un caracter comercial sub incidența Legii 51/2006 intră doar serviciile de utilități publice care deservesc comunitatea fiind activități de utilitate publică sau de interes public cum ar fi: iluminatul străzilor, a piețelor, salubrizarea străzilor, canalizarea localităților, epurarea apelor, transportul public.
Furnizarea la astfel de servicii către diferite persoane fizice ori juridice nu se circumscrie dispozițiilor art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 51/2006 deoarece nu ne aflăm în prezenta unei utilități ori a unui interes public general în scopul satisfacerii cerințelor comunității.
Numai autoritățile administrației publice sunt îndreptățite să încheie contracte de prestări servicii de utilități publice și având în vedere că aceste contracte se încheie de regulă în baza unor achiziții publice legiuitorul a înteles să stabilească pentru acestea competența în primă instanță de soluționare în favoarea instanțelor de contencios administrativ. Celelalte litigii care vizează furnizarea unor servicii către beneficiari se circumscriu litigiilor civile în sens larg și sunt de competența instanței de drept comun.
Prin aceeași sentință Tribunalul Brașov a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Curții de Apel Brașov în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Curtea de Apel Brașov constată că este legal învestită și este competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze conflictul de competență născut între Judecătoria Făgăraș și Tribunalul Brașov raportat la prevederile art. 22 alin.2 Cod procedură civilă.
Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe Curtea de Apel Brașov reține următoarele:
Reclamanta - - prin lichidator judiciar a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1310 lei reprezentând servicii salubritate neachitate constând în neutralizare gunoi menajer, taxă folosire recipienți și servicii de apă și salubritate, arătând că pârâta debitoare a semnat un angajament de plată față de societate în acest sens.
Potrivit art. 2 alin.1 din OG5 /2001 cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.
Conform art. 1 din Legea 51/2006 această lege stabilește cadrul juridic și instituțional unitar obiectivele, competențele, atribuțiile și instrumentele specifice necesare înființării, organizării, gestionării, finanțării, exploatării, monitorizării și controlului funcționării serviciilor comunitare de utilități publice.
Art. 8 stabilește că autoritățile administrației publice locale au competență exclusivă în tot ceea ce privește îndeplinirea atribuțiilor menționate mai sus.
Raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice locale și utilizator stabilite pe baza prevederilor prezentei legi sunt raporturi juridice de natură administrativă supuse normelor juridice de drept public. La fel raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice locale și operatori pot fi norme juridice de drept public sau privat după caz (a se vedea art. 9 din legea menționată).
Art. 36 alin. 1 din Legea 51/2006 precizează în mod expres că raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat.
În speță, se pune problema analizării îndeplinirii obligațiilor contractuale de către utilizatorul serviciului de salubritate, pârâtul din dosar, și operatorul de serviciul public, societatea comercială reclamantă. Raporturile juridice dintre cele două părți bazate pe un contract sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat (drept civil sau comercial după caz ).
Într-adevăr art. 51 alin.3 din Legea 51/2006 invocat de Judecătoria Făgăraș pentru declinarea competenței prevede că: " soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedură de urgență", dar această dispoziție legală trebuie interpretată în concordanță cu scopul urmărit la adoptarea acestei legi.
Legea 51/2006 s-a adoptat în scopul implementării Directivei 92 /13/CEE din 25.02.1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturile și telecomunicațiile.( Oficial al CEE 76/23 martie 1992).
Prin această Directivă au fost excluse utilitățile publice de la procedura achizițiilor publice - derogare de la Directiva 89/665 care se aplică la achizițiile publice în legătură cu bunurile și lucrările, iar Directiva 92/13 se aplică la achizițiile privind sectoarele.
Inițial procedura achizițiilor privind bunurile, serviciile și lucrările era reglementată în cuprinsul Directivei 89/665. Această procedură este denumită în prezent sectorul clasic. Ulterior achizițiile utilităților publice a creeat un sector nou reglementat de Directiva 92/13 acesta fiind denumit sectorul utilităților.
Legiuitorul român a ales sistemul dualist de implementare a dreptului comunitar și astfel s-a ajuns la adoptarea Legii 51/2006 în materia achizițiilor utilităților.
Legea 51/2006 trebuie interpretată în sensul directivei comunitare în a cărei aplicare a fost adoptată. De altfel existența unor contradicții între prevederile principalelor acte normative care reglementează organizarea și funcționarea serviciilor comunitare de utilități publice în țară atât între ele cât și raportat la norma comunitară a fost sesizată și in prezent există un proiect de modificare al Legii 51/2006. Se propune modificarea art. 51 în sensul indicării clare a instanțelor competente în cazul fiecărui tip de contract menționat în lege pentru evitarea interpretărilor neunitare.
Furnizarea unor servicii publice pentru satisfacerea comunității locale se realizează prin încheierea unor contracte de drept administrativ sau public. Este firesc ca și executarea contractului să fie supusă regulilor de drept administrativ. Furnizarea unor servicii către persoane fizice sau juridice în baza unor contracte de drept privat nu se circumscrie dispozițiilor art. 1 din lege și directivei comunitare implementate. Chiar dispoziția de la art. 36 menționează în mod expres că aceasta se face în baza unor contracte supuse normelor de drept privat și nu public.
Art. 51 alin. 4 din lege prevede că soluționarea litigiilor civile și de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanțele de judecată competente în condițiile legii. În consecință litigiul de față care privește neexecutarea unei obligații asumate printr-un contract comercial este de competența instanțelor de drept privat și nu de competența instanței de contencios administrativ.
Pentru considerentele arătate, Curtea de Apel Brașov judecând conflictul negativ de competență în conformitate cu prevederile art. 22 Cod procedură civilă va stabili competența în favoarea Judecătoriei Făgăraș pentru soluționarea acțiunii în pretenții cu care a fost sesizată.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Constată ivit conflict negativ de competență între Tribunalul Brașov și Judecătoria Făgăraș și, în consecință,
Stabilește competența materială în favoarea Judecătoriei Făgăraș de soluționare în fond a cererii formulate de reclamanta creditoare - - Făgăraș prin lichidator judiciar în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect plata sumei de 1310 lei reprezentând servicii salubritate neachitate constând în neutralizare gunoi menajer, taxă folosire recipienți și servicii de apă și salubritate.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare
Dată în ședința Camerei de Consiliu și citită în ședință publică, azi 07.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
-
Red. /8.04.2008
Dact./8.04.2008/4 ex.
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Ioniche Maria, Raluca
