Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 4/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara Operator- 2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--25.01.2010
SENTINȚA CIVILĂ NR.4
Camera de consiliu din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - Agro- SRL T împotriva pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T, pentru conflict de competență.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților potrivit prevederilor art.22 alin.5 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care instanța constată cauză în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, sub nr-, reclamanta - Agro- SRL T în contradictoriu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Tas olicitat instanței să se constate dreptul său de a încasa sprijinul financiar pentru producția de aferentă anului 2005, și pe cale de consecință să se dispună anularea parțială a adresei nr.1683/2006 emisă de pârâtă, cu avizarea favorabilă a cererii înaintată de către reclamantă pentru acordarea sprijinului financiar, cu obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în fapt a depus la pârâtă o documentație completă pentru acordarea sprijinului financiar pentru producția de a anului 2005 procesată și valorificată în cantitate de 2342,98 tone, documentație respinsă nejustificat potrivit adresei cu nr.1683/2006, deși respecta pe deplin exigențele legale în vigoare.
Prin sentința civilă nr.7951/21.05.2009, Judecătoria Timișoaraa admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta - Agro- SRL T în contradictoriu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T, în favoarea Tribunalului Timiș -Secția contencios administrativ.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta urmărește anularea adresei nr.1683/2006 emisă de pârâtă, și respectiv avizarea favorabilă a cererii sale înregistrate sub nr.6291/2005, privind acordarea subvenției aferente unei cantități de 2342,98 tone din producția anului 2005, prin constatarea dreptului său la acordarea subvenției.
Potrivit art.1 din Legea nr.-, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Cum în prezenta speță, se urmărește anularea unui act emis de o autoritate publică, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltarea Rurală, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, de natură a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, și recunoașterea dreptului pretins, observând totodată și prevederile art.2 pct.1 lit.d Cod procedură civilă, procesele și cererile în materie de contencios administrativ sunt în competența tribunalului, s-a reținut că prezenta cerere este de competența tribunalului.
În consecință, s-a reținut că Judecătoria Timișoara nu este competentă din punct de vedere material în temeiul art.158 raportat la art.159 pct.2 Cod procedură civilă și art.2 pct.1 Cod procedură civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș -secția contencios administrativ.
Pe rolul Tribunalului Timiș dosarul nr- a fost înregistrat la data de 16.09.2009.
Prin sentința civilă nr.58/13.01.2009, tribunalul a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș și, în consecință, a declinat compentența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta AGRO- cu sediul în T, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ T, în favoarea Judecătoriei Timișoara și a constatat ivit conflictul negativ de competență și sesizează Curtea de Apel Timișoara, în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a considerat că, adresa nr. 1683/2006 nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004. De altfel, chiar reclamanta a formulat cererea având ca obiect anularea parțială a acestei adrese ca o consecință a admiterii capătului principal care constă în recunoașterea dreptului societății reclamante de a beneficia de sprijinul financiar pentru producția de a anului 2005, având un caracter subsidiar. In aceste condiții, instanța apreciază că în speța dedusă judecății este vorba de o acțiune în constatare, fiind incidente dispozițiile art. 1 pct.1 pr.civ. competența de soluționare revenind Judecătoriei Timișoara. In acest sens, s-a pronunțat și Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr.439CA/R din 08.06.2006.
Dosarul a fost înregistrat la rolul Curții de Apel Timișoara la data de 25.01.2010, sub nr-.
Reținând cauza spre soluționare asupra conflictului negativ de competență, Curtea constată următoarele:
În esență, prin cererea formulată reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltarea Rurală T pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate dreptul său a încasa sprijin financiar pentru producția de aferentă anului 2005 și pe cale de consecință să se dispună anularea parțială a adresei cu nr.1683/2006 emisă de pârâtă, cu avizarea favorabilă a cererii înaintată de către reclamantă pentru acordarea sprijinului financiar.
Curtea constată că prin adresa nr.1683/03.05.2006 emisă de T, pârâta a adus la cunoștința reclamantei împrejurarea că documentele anexate de către aceasta în vederea soluționării cererii de acordare a sprijinului financiar nu sunt suficiente, solicitând reclamantei să se prezinte în vederea reglementării situației până la 30.05.2006.
Față de împrejurarea că, cererea reclamantei de acordarea sprijinului financiar este adresată unei autorități publice județene care are obligația potrivit legii să decidă asupra acesteia, văzând că adresa emisă de către pârâtă produce efecte juridice în ceea ce o privește pe reclamantă, Curtea apreciază că acest act reprezintă un act administrativ, astfel cum acesta este definit în art.2 din Legea nr.554/2004.
În acord cu dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cererii se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce a fost cauzată.
Totodată, în acord cu disp. art.8 alin.1 din aceeași lege se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cererii, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiunii administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Temeiul legal al cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă este reprezentat de dispozițiile HG nr.65/2005.
În temeiul acestui act normativ se arată că pentru a beneficia de sprijinul direct al statului, producătorii agricoli trebuie să formuleze o cerere-tip adresată direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală județene sau a municipiului B, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 2. agricoli, persoane fizice sau juridice, solicită subvențiile pe produs la direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene sau a municipiului B, direct sau prin intermediul consiliilor pe produs, al organizațiilor interprofesionale pe produs sau grupă de produse ori al organizațiilor profesionale reprezentative, recunoscute de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și prin intermediul grupurilor de producători pentru comercializarea producției agricole, constituite potrivit legislației în vigoare, din care fac parte.
În același act normativ se prevede în art.6 alin.2 că obligația întocmirii dosarelor producătorilor agricoli, care cuprind datele de identificare, dimensionarea suprafețelor cultivate, schițele de amplasare a culturilor agricole și acte doveditoare ale încasării contravalorii mărfii livrate revine direcției pentru agricultură și dezvoltare rurală județene sau a municipiului B, prin reprezentanții săi teritoriali, în baza datelor furnizate de producătorii agricoli.
În alin.6 al aceluiași articol se menționează că direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și a municipiului B, după verificarea și aprobarea cererilor formulate de producătorii agricoli, întocmesc și depun la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale situația centralizatoare privind cererile pentru încasarea de la bugetul de stat a fondurilor alocate ca sprijin direct al statului pentru producătorii agricoli, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 3. În baza situației centralizatoare prevăzute la alin. (6), direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene sau a municipiului B întocmesc și depun centralizatorul cuprinzând sumele cuvenite ca sprijin direct al statului pe produs la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 4.
Totodată, legiuitorul a stabilit că decontarea sprijinului financiar se face de către direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene sau a municipiului B direct în contul beneficiarului, pentru persoana juridică, la trezorerii, iar pentru persoana fizică, în contul deschis de aceasta la bănci, la Casa de Economii și Consemnațiuni -, sau prin mandat poștal.
Față de situația concretă, raportat la dispozițiile legale mai sus menționate, Curtea constată că, acțiunea reclamantei este întemeiată tocmai pe aceste dispoziții legale, reclamanta fiind nemulțumită de refuzul pârâtei T de a-i recunoaște drepturile solicitate menționate în HG nr.65/2005, act normativ care impune în sarcina acestei pârâte efectuarea unor operațiunii administrative astfel cum au fost mai sus enunțate.
Curtea, constată că, acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată este un litigiu de contencios administrativ în acord cu dispozițiile art.2 lit.f din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ fiind competentă să analizeze dacă refuzul pârâtei de a efectua operațiunile administrate solicitate de către reclamantă este justificat sau nu, prin raportare la prevederile legale din Legea nr.554/2004 coroborate cu dispozițiile speciale din HG nr.65/2005 ținând seama de înscrisurile depuse de către reclamantă în probațiune.
Conform art.10 din Legea nr.554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Instanța subliniază că art. 10 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 face o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ:
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale), și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).
Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale), și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).
În speță, obiectul litigiul este reprezentat refuzul pârâtei T de aplicare a dispozițiilor legale cuprinse în HG nr.65/2005, astfel că, vom ține cont de criteriul privind poziționarea autorității publice în sistemul administrației publice.
Astfel fiind, Curtea constată că, în speță competența de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului Timiș, Secția de contencios administrativ și fiscal, potrivit criteriilor mai sus enunțate precizate în art.10 alin.1 Teza II coroborat cu alin.3 din același articol din Legea nr.554/2004.
În privința competenței teritoriale, în condițiile în care sediul reclamantei este situat în județul T, iar sediul autorității publice județene se află tot în județul T, văzând și că, reclamanta a optat în prezenta cauză pentru instanța de la sediul său - Judecătoria Timișoara - instanța va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului în circumscripția căruia se situează sediul acesteia, respectiv în favoarea Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal, respectând opțiunea reclamantei în favoarea instanței de la sediul său.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta - Agro- SRL T în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltarea Rurală T, în favoarea Tribunalului Timiș - Secția contencios administrativ și fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
red.-2.03.2010
Tehnored. - 2.03.2010; 4 ex./ emis 2 com.
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
