Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 5/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--16.03.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5
Camera de consiliu din 8 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare soluționarea conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Timiș și Judecătoria Timișoara în soluționarea acțiunii formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu, se constată lipsa părților.
Judecarea cauzei s-a făcut fără citarea părților, conform art. 22 alin. 5 Cod de Procedură Civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, la data de 24.07.2008 reclamanta a solicitat instanței de judecată în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T anularea Deciziilor de calcul accesorii nr. - din 15.03.2000, 15.06.2000, 15.09.2000, 15.12.2000, 31.06.2000, 30.04.2002, 11.06.2002, 25.06.2002, 02.09.2002, 12.09.2002, 09.10.2002, 31.12.2002, 12.03.2003, 31.12.2003, 31.12.2004, Deciziei de calcul accesorii nr. - din 30.06.2005, Deciziei de calcul accesorii nr. -, nr. -, nr. -, nr. - din 31.12.2005, Deciziei de calcul accesorii nr. -, nr. - din 31.12.2006.
La data de 07.10.2008, pârâta Administrația Finanțelor Publice Tad epus la dosarul cauzei Întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii.
La data de 07.10.2008, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus la dosarul cauzei Întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a sa, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Tribunalul Timișa analizat excepția necompetenței materiale a instanței, conform art. 158 coroborat cu art. 137 Cod procedură civilă, a constatat că obiectul acțiunii reclamantei îl constituie contestație la executare silită, iar conform art. 400 Cod procedură civilă "contestația la executare se introduce la instanța de executare", astfel că instanța de executare este judecătoria în raza căreia are loc executarea.
Tribunalul Timișa mai reținut că în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - prin Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.733 din 30.10.2007, în recursul în interesul legii, statuând faptul că: " Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege."
Titlurile executorii întocmite de pârâta T, în calitate de organ de executare silită bugetară, sunt acte emise în cadrul procedurii de executare silită prevăzută de art. 136-171 din nr.OG 92/2003 republicată, competentă să analizeze aceste titluri fiind instanța de executare.
Prin sentința civilă nr. 855/CA/29.10.2008 pronunțată în dosarul nr-,Tribunalul Timișa declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație la executare, în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr- la 13.11.2008.
Judecătoria Timișoaraa constat că deciziile de calcul accesorii a căror anulare se solicită, reprezintă acte administrative fiscale de impunere în înțelesul art. 41 din OG nr. 92/2003, astfel că procedura de contestare este cea prevăzută de art. 205 și următoarele din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală republicat.
Prin sentința civilă nr. 1347/28.01.2009 pronunțată în dosarul nr-,Judecătoria Timișoaraa declinat competența materială de soluționare a cauzei formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T în favoarea Tribunalului Timiș; a constatat ivit conflictul negativ de competență materială; a sesizat Curtea de APEL TIMIȘOARA pentru soluționarea conflictului pe cale de Competență.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- la data de 16.03.2009.
Analizând probatoriuladministrat în cauză cu privire la prezentul conflict de competență,Curtea constată următoarele:
Prezentul litigiu are ca obiect acțiunea formulată de reclamanta prin care aceasta - conform acțiunii atașate la fila 3 din dosarul Tribunalului Timiș - a solicitat anularea mai multor decizii de calcul accesorii, decizii prin care s-a calculat de către Administrația Finanțelor Publice T majorări de întârziere pentru pretinsa neplată la scadență a unor sume datorate cu titlul de impozit pe venit.
Tribunalul Timiș și-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze, cu motivarea că obiectul litigiului constă în contestarea formelor de executare silită, iar contestația la executare este de competența instanțelor de drept comun, iar nu a instanțelor de contencios administrativ.
La rândul său, Judecătoria Timișoaraa declinat competența de soluționare a acestei cauze, reținând că reclamanta a contestat însuși titlul de creanță fiscală, respectiv deciziile de calcul accesorii, iar potrivit art. 218 Cod de Procedură Fiscală, contestația împotriva deciziei de soluționare a contestației administrativ fiscale este de competența instanței de contencios administrativ.
În examinarea competenței de soluționare a acestui litigiu, Curtea constată că reclamanta a solicitat în prezenta cauză a solicitat anularea unor decizii de calcul accesorii, decizii prin care s-a calculat de către Administrația Finanțelor Publice T majorări de întârziere pentru pretinsa neplată la scadență a unor sume datorate cu titlul de impozit pe venit.
În acest sens, Curtea constată că reclamanta nu contestă în prezenta cauză legalitatea unor acte de executare silită, nefiind incident, sub acest aspect, art. 169 (în prezent art. 172) alineatul 1 Cod de Procedură Fiscală, text conform căruia "persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii," și nici dispozițiile art. 169 (în prezent art. 172) alin. 4 Cod de Procedură Fiscală, conform cărora "contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență."
Dimpotrivă, din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că doamna contestă stabilirea în sarcina domniei sale a majorărilor de întârziere, iar nu modul de executare a deciziilor de impunere care constituie titlurile executorii. Această concluzie nu este înlăturată de împrejurarea că prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată după declanșarea executării silite împotriva reclamantei, întrucât contestarea titlurilor executorii a fost întârziată de împrejurarea că reclamanta nu a avut cunoștință despre existența acestor titluri de creanță fiscală.
În privința contestării actelor administrativ fiscale, art. 205 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală prevede că "împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii".
La rândul său, soluția dată de organele fiscale asupra contestației poate fi atacată în justiție, art. 218 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală stabilind că"deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii".
Așadar, în condițiile în care reclamanta contestă legalitatea titlurilor executorii, iar nu legalitatea formelor de executare silită ori legalitatea declanșării executării silite, instanța apreciază că prezenta cauză este de competența instanței de contencios administrativ, iar nu a instanței de drept comun
În raport cu cele arătate anterior, instanța apreciază că prezenta cauză este de competența Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ, motiv pentru care - în soluționarea conflictului de competență - va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 8.04.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamantei -, Cabinet avocatură " " din T, P-ța -. G, nr. 1. 10, jud.
- pârâtei - Direcția Generală a Finanțelor Publice T, T Bv., nr. 15A, jud.
- pârâtei - Administrația Finanțelor Publice T, Calea, nr. 11, jud.
Red./30.04.2009
Tehnored. / 08.05.2009/5 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan
