Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 126/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--23.01.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 126
Ședința Publică din 8 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006 invocată de reclamanta în dosar nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Timiș, prin Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta lipsă avocat, lipsă pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, Curtea pune în discuție admisibilitatea excepției de nelegalitate raportat la prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Avocatul reclamantei solicită respingerea excepției, admiterea acțiunii, depune la dosar ca practică juridică sentința civilă nr. 270/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra excepției de nelegalitate constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 07.12008,reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâte pe Direcția de Muncă și Solidaritate Socială și Familie Timiș și Guvernul României prin Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea adresei nr. 7488/18.10.2007 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Solidaritate Socială și Familie Timiș, obligarea acestei pârâte la emiterea unei decizii prin care să i se recunoască dreptul la acordarea retroactivă a 3 indemnizații lunare pentru creștere copil până la 2 ani, pentru cei 3 copii, și; constatarea excepției de nelegalitate precum și caracterul discriminatoriu conferit de textul de lege prev. la art. 3 al.1 din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 raportat la prev. art. 1 și art. 6 din OUG nr. 148/2005, obligarea pârâtei la plata sumei de 26.686 lei puls dobânda legală, sumă ce reprezintă cuantumul indemnizației calculate retroactiv a "indemnizației lunare de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani" pentru cei trei copii minori, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că la data de 20.06.2006 a dat naștere la trei copii, și .
Începând cu luna octombrie a anului 2006 primit indemnizația oferita de Statul R pentru îngrijirea copilului, insa numai pentru un singur copil si nu pentru toți cei trei copii rezultați dintr-o singură naștere, in conformitate cu dispozițiile aplicabile in materie reglementate de OUG 148/2005.
Reclamanta arată că s-a adresat pârâtei Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Timiș printr-un memoriu cu nr. de înregistrare 7194/08.10.2007, prin care solicita emiterea unei decizii prin care să-i fie recunoscut dreptul la plata a trei indemnizații lunare de creștere a copilului, câte una pentru fiecare dintre cei trei tripleți.
Pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Timiș prin adresa nr. 7488/18.10.2007 i-a răspuns că nu-i poate recunoaște dreptul invocat de ea și stipulat în OUG nr. 148/2005 și că are dreptul la alocație de stat pentru fiecare copil in parte, însă la indemnizația pentru creșterea copilului ar avea dreptul la aceasta indemnizație numai pentru un singur copil, chiar dacă prin naștere înțelegându-se aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii.
In conformitate cu prevederile art. 2 al.1 lit. h din Legea nr. 554/2004 corelat cu art.2. alin. 2 din aceeași lege se asimilează actului administrativ unilateral si refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, refuz manifestat prin exprimarea explicita, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea.
În spiritul si esența legii este aceea de a sprijini familia care are de crescut unul sau mai mulți copii, iar creșterea a trei copii nu poate fie egala sau nici măcar echivalentă cu creșterea unuia singur.
Reclamanta a invocat, în temeiul art. 4 din Legea nr.554/2004, excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 al.1 din nr.HG 1025/2006 precum și ale art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006, pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de Urgență nr. nr. 148/2005.
Dispozițiile art. 3 al.1 din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 care definesc nașterea ca fiind "aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii" - prevederi care nu sunt în concordanță cu prevederile art.1 și art. 6 al.1 din OUG nr-, potrivit cărora pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani se primește o indemnizație lunară în cuantum de 800 lei, respectiv concediul și indemnizația lunară ce se cuvin pentru fiecare din primele 3 nașteri sau după caz după primi 3 copii. Definiția noțiuni de naștere prevăzută în art. 3 al.1 din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 încalcă acte normative cu forță superioară inclusiv prevederile art. 16 al.1, art. 49 al.1 și 2 din Constituția Românii și instituție discriminări între persoane aflate în situați identice, respectiv între copii proveniți dintr-o naștere concomitentă pe de o parte și copii rezultați dintr-o naștere simplă. Dispozițiile art. 3 al.1 din Hotărârea Guvernului nr. 1025/20065 creând posibilitatea interpretării dreptului de acordare a indemnizații pentru naștere, iar nu pentru toți copii rezultați din actul nașterii, așa cum ar fi fost firesc.
Reclamanta apreciază că legiuitorul statuând prin art. 1 din OUG nr. 148/2005 că pentru un copil născut părinții pot beneficia de un concediu de 2 ani și de o indemnizație lunară de 800 de lei, legiuitorul a dorit ca în cazul unei nașteri multiple, fiecare dintre copii rezultați să beneficieze de aceleași drepturi ca și copilul rezultat dintr-o naștere simplă, în acest sens fiind și prevederile art. 6 din OUG nr. 148/2005, care raportează acordarea indemnizației lunare la numărul copiilor născuți, și nu la numărul nașterilor, astfel că prevederile art. 3 al.1 din Normele Metodologice sunt nelegale.
Reclamanta mai invocă decizia nr. 1947/04.04.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a constata nelegalitatea dispozițiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, text care a fost mai apoi preluat și de art. 3 al.1 din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006.
Prin încheierea pronunțată în dosarul nr- la data de 21.01.2009,Tribunalul Timișa disjuns capătul de cerere din acțiunea reclamantei prin care solicită constatarea excepției de nelegalitate precum și caracterul discriminatoriu conferit de textul de lege prevăzut de art. 3 al.1 din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 și art.6 din OUG nr. 148/2005 și a dispus trimiterea dosarului nou format la Curtea de APEL TIMIȘOARA în vederea competentei soluționări.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- la data de 23.01.2009.
Pârâtul Guvernul României a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 al.1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006.
În motivarea întâmpinării, pârâtul Guvernul României invocă excepția inadmisibilității dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, deoarece, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, nu și pe cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură.
Potrivit doctrinei, actele administrative individuale se caracterizează prin aceea ca manifestarea de voință a organului administrativ competent creează, modifică sau stinge drepturi sau obligații în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate, deci emiterea lor se face cu referire expresă la persoanele care s-au adresat autorității publice pentru rezolvarea unui drept sau interes legitim. Ceea ce este specific, însă, actelor administrative cu caracter normativ este faptul că ele creează, modifică sau desființează reguli de conduită formulate abstract, fără considerare de persoane, astfel ele au caracter impersonal, general și conțin reguli de conduită generală și de aplicabilitate repetată, la un număr nedeterminat de subiecți.
Prin conținutul său actul administrativ atacata are un vădit caracter normativ, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 al.1 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat instanței să constate inadmisibilitatea excepției de nelegalitate invocată în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea întâmpinării, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse arată că Hotărârea de Guvern nr. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, nu este un act administrativ unilateral cu caracter individual.
Prin HG nr. 1025/2006 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, astfel rezultă indubitabil că, acest act administrativ, respectiv HG nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare nu are caracter individual, și, pe cale de consecință, excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, este inadmisibilă.
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse arată că concediul și indemnizația de creștere a copilului până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, se acordă în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 din acest act concediul și indemnizația lunară, precum și stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. 2, respectiv, una dintre persoanele care a care vă solicită să respingeți ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată
Textul menționat, cuprins în OUG nr. 148/2005, aprobate prin HG nr. 1025/2006 cu modificările și completările ulterioare, definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii. Definiția a fost preluată din dicționarul explicativ al limbii române și a fost însușită de Guvern prin adoptarea Hotărârii nr. 1025/2006. Indiferent de numărul copiilor rezultați într-o singură naștere, se acordă o singură indemnizație, însă, începând cu 1 ianuarie 2007, pentru fiecare dintre copiii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, se acordă alocația de stat în cuantum de 200 lei, alocația de stat fiind un drept al fiecărui copil. Astfel, în cazul îndeplinirii condițiilor de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului, familia va beneficia de o singură indemnizație în cuantum de 600 lei și de una, două sau mai multe alocații de stat în funcție de numărul copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap.
Indemnizația pentru creșterea copilului este o măsură de sprijin pentru familia în care vin pe lume unul sau mai mulți copii. Astfel, această prestație înlocuiește pe perioada concediului de creștere a copilului venitul salarial al părintelui care îndeplinește condițiile de acordare și optează pentru această formă de sprijin.
Pârâtul consideră că prevederile cuprinse la art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005, aprobate prin HG nr. 1025/2006, sunt legale, în deplină concordanță cu cele cuprinse în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005, cu modificările și completările ulterioare și nu induc discriminări.
Pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului Tad epus al dosar întâmpinare prin care va solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocată de reclamantă.
În motivarea întâmpinării, pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului T arată că susținerea reclamantei este nefondata deoarece potrivit art. 1 din nr.OUG148/2005, prin susținere familiei in vederea creșterii copile cu modificările si completările ulterioare, persoana care in ultimul an anterior datei nașterii copilului a realizat timp de 12 luni venituri, profesionale supuse impozitului pe venit pot prevederilor Codului Fiscal, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului in vârsta pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, precum și de indemnizație lunara. Potrivit prevederilor art. 6 alin.(1) din actul normativ menționat, concediul si indemnizația lunara, precum si stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau după caz pentru primii 3 copii adoptați, luați in plasament in regim de urgenta ori încredințați în vederea adopției.
Astfel se prevede faptul că acordarea indemnizației pentru naștere si nu pentru fiecare copil rezultat in urma unei singure nașteri. Prin urmare, acesta este un drept al părinților. Pentru fiecare copil născut, indiferent ca părinții realizează sau nu venituri profesionale se acordă alocația de stat pentru copii in cuantum de 200 lei, indiferent de numărul copiilor rezultați la o naștere, iar familia va beneficia de o singura indemnizație in cuantum de 600 lei sau 85 la sute media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4 000 lei si de una, sau mai multe alocații de stat in funcție de numărul copiilor in vârsta de pana la 2 respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap, astfel art.3 alin.(1) din HG1025/2006 este in acord cu art.1 si art.6 OUG148/2005, pe care nu-l modifica si nu-l completează, având același înțeles.
Examinând admisibilitatea excepției de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006, invocată de doamna în dosar nr- al Tribunalului Timiș, instanța constată că în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, doamna a solicitat - în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Timiș, prin Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului T - recunoașterea dreptului domniei sale la acordarea retroactivă a trei indemnizații lunare pentru creșterea copilului de până la doi ani, precum și plata dobânzii legale la sumele datorate de pârâte cu acest titlu.
În cursul judecății, doamna a invocat, ca motiv de admitere a acțiunii, nelegalitatea art. 3 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 1 și 6 din Ordonanța de Urgență nr. 148/2005, susținând că textul respectiv este discriminatoriu.
În privința condițiilor de admisibilitate a excepției de nelegalitate, instanța reține că, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,"legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze".
În conformitate cu acest text legal, admisibilitatea excepției de nelegalitate este condiționată de îndeplinirea următoarelor cerințe:
- excepția de nelegalitate să privească un act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent care este data emiterii acestuia;
- de actul administrativ respectiv depinde soluționarea litigiului pe fond.
În privința actului a cărei nelegalitate se invocă, instanța constată că Hotărârea de Guvern nr. 1025 din 9 august 2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 704 din 17 august 2006, fiind modificată ulterior prin Hotărârea Guvernului nr. 1682/2008.
Conform art. 3 alin. 1 din Norme Metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului - anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006, "potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii".
Ordonanța de Urgență nr. 148 din 3 noiembrie 2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1008 din 14 noiembrie 2005, fiind ulterior modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 1/2006; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2006, prin Legea nr. 508/2006; prin Legea nr. 7/2007; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/2008; prin Legea nr. 257/2008 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2008.
Conform titlului și conținutului acestui act, Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006 reglementează conținutul Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Având în vedere conținutul actului atacat, instanța reține că Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006 este un act normativ, iar nu un act administrativ individual. Normele metodologice aprobate prin acest act sunt aplicabile nu numai unei situații individuale, ci tuturor ipotezelor de acordare a indemnizației acordate în vederea creșterii copilului conform Ordonanței de Urgență nr. Ordonanța nr. 148/2005.
Așadar, această reglementare nu vizează o situație juridică determinată individual, ci tuturor ipotezelor de acordare a indemnizației acordate în vederea creșterii copilului. Ca atare, reglementarea respectivă este susceptibilă să se aplice tuturor situațiilor ce pot fi identificate în mod abstract prin îndeplinirea condițiilor impuse de acest act normativ.
Reținând că Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006 este un act normativ, instanța constată că este inadmisibilă invocarea excepției de nelegalitate a unui astfel de act.
Astfel, instanța reține că art. 4 din Legea contenciosului administrativ se referă la examinarea legalității unui act administrativ unilateral "cu caracter individual", iar nu la examinarea legalității unui act administrativ în genere, limitând, așadar, prin chiar textul legal menționat, sfera actelor a căror legalitate poate fi examinată în baza art. 4 din Legea contenciosului administrativ.
Având în vedere aceste aspecte, instanța reține că este inadmisibilă invocarea excepției de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr. 1025/2006, nefiind îndeplinită condiția ca acest act să aibă caracterul de act administrativ unilateral "cu caracter individual".
În consecință, instanța va admite excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și va respinge excepția de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006, excepție invocată de reclamanta în dosar nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Timiș, prin Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.
Respinge excepția de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006, excepție invocată de reclamanta în dosar nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Timiș, prin Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 8.04.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamantei -
- pârâtului - Guvernul României,
- pârâtului - Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse
- pârâtei - Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Timiș, prin Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului
Red./30.04.2009
Tehnored. / 08.05.2009/6 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan
