Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 6/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6/CA
Ședința din Cameră de Consiliu - 03.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit în soluționarea acțiunii formulată de reclamanții -, domiciliați în Nord,-, județ. C, în contradictoriu cu pârâții - ORAȘUL PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județ C și G HG, domiciliată în Nord, str. - -, -.2,.10.
Cauza se soluționează fără citarea părților, conform dispozițiilor art. 22(5) Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Curtea apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență ivit în soluționarea acțiunii.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția de contencios administrativ, sub nr-, reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Orașul prin Primar, Consiliul Local al Orașului, Primarul Orașului și G HG au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să constate nulitatea absolută parțială a HCL nr.136/1999 și a licitației organizate în ziua de 30.07.1999 precum și nulitatea absolută Contractului de concesiune nr. 203/12.08.1999, încheiat cu pârâta, pentru cauză ilicită, fraudă la lege și pentru inexistența în HCL 136/1999 a obiectului material al acesteia.
În motivarea cererii au arătat reclamanții că în cursul anului 1999 fost adoptată hotărârea consiliului local în discuție și a avut loc încheierea contractului de concesiune atacat, însă desfășurarea acestei proceduri dar și înscrierea la licitație a pârâtei G au fost nelegale, prin raportare la dispozițiile Legii 219/1999.
Au apreciat reclamanții că în momentul desfășurării procedurii în discuție nu era înlocuit planul urbanistic original, întocmit de OCPI C, la cererea numitului și care nu includea loturile 8 și 9 deținute de numitul, respectiv de către reclamanți, cu cel care poartă ștampila Primăriei, care extinde zona concesionată cu loturile 8 și 9, rezultând astfel suprafața de 3.341,81 mp și nu de 4.530 mp, cât a fost aprobat prin HCL 136/1999.
În drept au fost invocate dispozițiile 948.civ, art. 953-954.civ, art. 968.civ, Legea 219/1998 și HCL 136/1999, iar în susținere a fost solicitată administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, testimonială, expertiza de specialitate.
Pârâții, legal citați, au depus întâmpinare prin care au invocat excepțiile lipsei plângerii prealabile (art.7 din Legea 554/2004), tardivitatea introducerii cererii de chemare în judecată în contencios administrativ (art. 11 din Legea 554/2004) și lipsei de interes a tuturor capetelor de cerere.
În motivare s-a arătat că reclamanții au luat la cunoștință încă din cursul anului 2000 de existența actelor administrative a căror nulitate o solicită, aspecte care rezultă din conținutul hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiile dintre părți.
Relativ la excepția lipsei de interes, au arătat că reclamanții justificau un interes numai în cadrul dosarului având ca obiect acțiune în constatare, care a fost respinsă în mod irevocabil.
Au fost atașate în copie înscrisuri constând în HCL 136/1999, documentația aferentă acesteia și decizia civilă 263/2008 a Tribunalului Constanța.
La data de 13.02.2009 reclamanții au depus la dosar cerere de renunțare la judecata capetelor de cerere privind constatarea nulității HCL și a licitației.
Prin Sentința civilă nr.130/13.02.2009, Tribunalul Constanțaa admis excepția necompetenței materiale, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în esență că actul a cărui nulitate absolută se solicită a se constata nu intră în categoria celor la care face referire art.10 din Legea 554/2004, respectiv art. 2 alin.1 lit. din același act normativ, motiv pentru care competenta de soluționare a cauzei aparține instanței de drept comun.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Constanța sub nr. 2062/ 118/ 20.12.2009.
La termenul din 09.12.2009, instanța, din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii, prin raportare la obiectul cererii și față de prevederile dispozițiilor art.66 din OUG 54/2006.
Prin Sentința civilă nr. 20352/09.12.2009 pronunțată de Judecătoria Constanțas -a admis excepția necompetenței materiale a instanței. S-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin cererea formulată, reclamanții au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută Contractului de concesiune nr. 203/12.08.1999, încheiat cu pârâta.
Potrivit art.2 pct.1 lit.d Cod pr. civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afara de cele date în competenta curților de apel.
Potrivit art. 66 din OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea,încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri, se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, iar acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului.
Potrivit art.20 al.2 pr.civ. a constatat ivit conflictul negativ de competență, și a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel Constanța, în vederea soluționării acestuia.
La Curtea de Apel Constanța, cauza a fost înregistrată sub nr. 59/36/13.01.2009.
Analizând cauza sub aspectul competenței materiale, Curteareține că reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută Contractului de concesiune nr. 203/12.08.1999, încheiat de Consiliul Local cu.
Potrivit contractului, acesta a fost încheiat în temeiul Legii nr.50/1991. Art. 13 (1) din lege prevede că terenurile aparținânddomeniului privatal statului sau al unităților administrativ-teritoriale, destinate construirii, pot fi vândute,concesionateori închiriate prin licitație publică, potrivit legii, în condițiile respectării prevederilor documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, în vederea realizării de către titular a construcției.
Ordonanță de Urgență Nr. 54 din 28 iunie 2006 reglementează regimul juridic al contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.
(2) al art.13 din Legea nr.50/1991 prevede că erenurile aparținând domeniului public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale se pot concesiona numai în vederea realizării de construcții sau de obiective de uz și/sau de interes public, cu respectarea documentațiilor de urbanism aprobate potrivit legii.
Din toată documentația depusă la dosar ( HCL nr.136/17.06.1999, Planul urbanistic de detaliu, raportul referitor la proiectul de hotărâre, considerentele Deciziei civile nr.263/18.03.2008 a Tribunalului Constanța, contractul de concesiune încheiat de cele două pârâte ) rezultă fără echivoc faptul că terenul ce a făcut obiectul contractului de concesiune contestat aparține domeniului privat al unității administrativ teritoriale și este destinat construirii unei locuințe.
Prin urmare speței nu îi sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.54/2006 care să atragă competența specială a instanței de contencios administrativ.
Contractul contestat nu se încadrează nici în categoria celor asimilateactelor administrative, în sensul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004întrucât nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, situație ce putea să determine, de asemenea, judecarea cauzei de către instanța de contencios administrativ.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art.22 alin.5 pr.civ. urmează a se stabili competența soluționării cauzei potrivit dispozițiilor art.1 pct.1 pr.civ. în favoarea Judecătoriei Constanța, ca instanță de drept comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei- acțiunea formulată de reclamanții -, domiciliați în Nord,-, județ. C, în contradictoriu cu pârâții - ORAȘUL PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL ORAȘULUI, toți cu sediul în Sud,-, județ C și pârâta - G HG, domiciliată în Nord, str. - -, -.2,.10,în favoarea Judecătoriei Constanța.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 03 Februarie 2010.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
tehnored.hot.jud. - -
8 ex./ 03.03.2010
04 Februarie 2010
Dosar nr-
Data ________________
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CĂTRE
JUDECĂTORIA CONSTANȚA
Vă înaintăm alăturat dosarul cu nr. mai sus menționat, întrucât prin Sentința civilă nr. 6/CA/03.02.2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
Dosarul conține ____ file.
Președinte de complet
- - - Grefier
- -
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban
