Obligare emitere act administrativ. Decizia 79/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 79/COM
Ședința publică de la 03 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii 9/1998, cu sediul în B, Calea, nr. 202, sect.1, împotriva Sentinței civile nr. 471/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, sat, județul C, având ca obiect - obligare emitere act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 20.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a deliberat a amânat pronunțarea la data de 27.01.2010, 03.02.2010, pentru când:
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 05.12.2008 pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamantul, în contradictoriu cu parata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa constante refuzul nejustificat al paratei de a se pronunța asupra contestației formulate împotriva Hotărârii nr.1901/19.05.2004, emisa de către Comisia Județeana Constanta de Aplicare a Legii nr.9/1998, precum si obligarea paratei la modificarea parțiala a deciziei, prin includerea tuturor bunurilor deținute de autorul reclamantului si actualizarea sumei cuvenite. S-a solicitat, de asemenea a se dispune obligarea pârâtei în caz de neconformare la plata de penalități de întârziere, în cuantum de 200 lei pe zi, precum si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a formulat contestație împotriva Hotărârii nr.1901/19.05.2004 emisă de Comisia Județeana Constanta pentru Aplicarea Legea nr.9/1999 iar pârâta i-a comunicat că o va analiza ca pe un memoriu întrucât este tardivă.
A mai susținut reclamantul că este unicul succesor al lui, strămutat din Bulgaria, care a abandonat pe teritoriul acestui stat următoarele bunuri - 10 ha teren agricol, o casa de locuit, compusa din 4 camere, beci, șopron, o casa compusa din 3 camere, teren intravilan in suprafața de 3000 mp.
S-a mai arătat că în urma strămutării, autorul reclamantului a primit in com., jud.T o suprafața de teren de 5 ha, teren pentru care, in baza nr.18/1991, a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Prin contestația formulata, reclamantul a solicitat completarea Hotărârii nr.1901/19.05.2004 emisa de Comisia Județeana Constanta pentru Aplicarea nr.9/1999 cu acordarea de compensații actualizate pentru următoarele bunuri - 5 ha teren agricol, o casa de locuit, compusa din 4 camere, beci, șopron, o casa compusa din 3 camere, teren intravilan in suprafață de 3000 mp.
In drept au fost invocate dispozițiile art.7 alin.3 nr.9/1998, art.8, 18 alin.1 si 5 din nr.554/2004.
Au fost depuse la dosar înscrisuri-filele 6-28.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare-filele 35-37, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovata de către reclamant, ca fiind rămasa fără obiect, în condițiile în care parata, prin Decizia nr.2216/11.11.2006 a validat Hotărârea nr.1901/19.05.2004, reclamantului fiindu-i acordate compensații în suma de 792,15 lei.
In drept au fost invocate disp.art.115-118.pr.civilă, nr.9/1998. HG nr.286/2004, nr.554/2004.
A fost anexata.nr.2216/11.11.2008 - filele 38-39.
Reclamantul, la termenul de judecata din data de 10.02.2009, si-a precizat acțiunea - filele 59-60, 62-64, solicitând anularea deciziei nr.2216/11.11.2008 si obligarea paratei la acordarea de despăgubiri pentru toate bunurile abandonate de autorul acestuia, pe teritoriul statului bulgar.
Prin Sentința civilă nr. 471/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă în parte acțiunea promovată de reclamant. A dispus anularea Deciziei nr.2216/11.11.2008 emisă de vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărârea instanța de fond a reținut că reclamantul, în calitate de moștenitor al defunctului a solicitat, prin cererea nr.2018/19.08.1999, acordarea compensațiilor cuvenite în temeiul Legii nr.9/1998, pentru bunurile abandonate de autorul acestuia pe teritoriul statului bulgar.
Prin Hotărârea nr.1901/19.05.2004, emisa de către Comisia Județeana C pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului Constanta, a fost admisa cererea reclamantului, fiind dispusa măsura acordării de compensații în cuantum 792,15 lei.
Prin Decizia nr.2216/11.11.2008 s-a dispus validarea Hotărârii nr.1901/2004, măsura luata de către parata fiind contestata in cuprinsul prezentului dosar.
Conform situației de avere imobiliară - filele 52-53, autorul reclamantului deținea în Bulgaria 10 ha. teren arabil si o casa.
S-a reținut de asemenea, faptul ca pentru imobilul teren, reclamantul deține în prezent titlul de proprietate - emis in baza nr.18/1991-filele 17-18 pentru o suprafața de 5 ha si ca pe de alta parte, din înscrisurile administrate reclamantul nu a făcut dovada ca autorul acestora a abandonat pe teritoriul statului bulgar o casa, si teren intravilan in suprafață de 3000 mp. așa cum s-a invocat.
Conform evidentelor întocmite de către Ministerul Agriculturii-fila 22, la momentul strămutării, autorul reclamanților a abandonat în comuna -, jud. o suprafața de 3 ha teren cultivata cu porumb si o suprafața de 3 ha teren cultivata cu soarelui.
Potrivit art.1 alin.1 din nr.9/1998 "cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți".
Pe de alta parte, prin art.3 din nr.9/1998 se stabilește că - " În cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2."
Astfel, s-a constatat ca autorul reclamanților a fost despăgubit parțial doar pentru recolte abandonate insa nu si pentru bunurile imobile abandonate pe teritoriul statului bulgar. In acest sens, cu raportare la masurile compensatorii prevăzute de nr.9/1998, reclamantul este îndreptățit a fi despăgubit suplimentar pentru valoarea de 5 ha teren agricol si una casa. De asemenea, reclamantul este îndreptățit si a primi compensații pentru valoarea recoltelor de porumb si soarelui abandonate de autorul acestuia, pe teritoriul statului bulgar.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat ca Decizia nr.2216/ 11.11.2008 emisa de către parata este netemeinica, si pe cale de consecința a dispus anularea acesteia cu consecința reanalizării cererii de acordare de despăgubiri formulate de către reclamant in baza Legii nr.9/1998, pentru bunurile reținute de către instanță in cuprinsul prezentei hotărâri - 5 ha teren agricol si una casa.
Instanța a respins, ca nefondată, solicitarea formulată de către reclamant privind obligarea pârâtei la plata unei penalități de întârziere, reclamanții având deschisă calea de a solicita stabilirea unei amenzi civile în sarcina conducătorului pârâtei, cu raportare la prev.art.24 din nr.554/2004, în condițiile în care măsura dispusă de instanța nu este îndeplinită în termenul de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. De altfel, norma indicată de către reclamanți-art.18 alin.5 din nr.554/2004, are un caracter dispozitiv, ce nu stabilește în sarcina instanței obligația imperativă de a face aplicarea acesteia.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietățilorcare a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Arată recurenta că în conformitate cu Situația de avere imobiliară rurală a Comisiei mixte româno - bulgare, autorul reclamantului a abandonat 10 ha teren agricol, o casă, soarelui 4 ha și porumb 3 ha.
Reclamanților li s-a atribuit suprafața de 5 ha în proprietate iar pentru suprafața de 4,5 ha a devenit acționar la IAS prin Decizia nr.2149/9.11.1991.
În ceea ce privește actualizarea cuantumului compensațiilor acordate, invocă dispozițiile art. 34 lit.h din HG nr. 753/1998 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 potrivit cărora "prin Hotărârile Comisiei municipiului B s-a făcut o propunere privind cuantumul compensațiilor, acestea devenind certe, lichide și exigibile din momentul validării lor de către serviciul de Aplicare a Legii nr. 9/1998".
Având în vedere faptul că această creanță este stabilită, devenind astfel și exigibilă, la data emiterii Deciziei de validare, pentru actualizarea ei se aplică dispozițiile art. 8 alin.2 din Legea nr. 9/1998, potrivit cărora în cazul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate și se actualizează numai în cazul în care se achită în anul următor.
Potrivit art. 5 din HG nr. 286/2004, compensațiile "se achită beneficiarului eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. Cota de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998".
Dispozițiile legale menționate se coroborează cu prevederile HG nr. 1277/2007 privind modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, aprobate prin HG nr. 753/1998.
Potrivit dispozițiilor art. 38 alin.5-6 din HG nr. 753/1998;
"(5) bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație de la bugetul de stat, astfel;
b)eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 405 în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.000 și 100.000 lei.
c)eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor depășește 100.001 lei.
(6)Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din GH nr. 286/2004 - în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul de Statistică, față de luna decembrie a anului anterior".
Arată recurenta că HG nr. 1277/2007 nu numai că nu modifică prevederile legale anterioare, ci le completează.
În opinia recurentei, a extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală și că legea este de strictă interpretare și este de natură a determina dublarea cuantumului compensațiilor, depășindu-se fondurile repartizate cu această destinație.
În fapt, reclamantul nu face dovada unui prejudiciu ce ar necesita actualizarea, aceasta urmând a se face conform prevederilor legale mai sus precizate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, Legea nr. 9/1998, HG nr. 286/2004, OG nr. 94/2004 și HG nr. 1277/2007.
Intimatul reclamant legal citat nu a formulat apărări în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă Curtea constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr.9/1998,
(1) Comisiile județene și a municipiului B primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor. Hotărârile privind acordarea compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului.
(2) În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei poate face contestație la comisia centrală.
(3) În termen de cel mult 60 de zile,comisia centrală va analiza contestațiileși va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului B,admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate.Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice.
În speță, reclamantul a formulat contestație împotriva Hotărârea nr.1901/19.05.2004, emisă de către Comisia Județeană C pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului C, apreciind că i se cuveneau compensații și pentru alte bunuri abandonate de autorul său pe teritoriul statului bulgar.
Conform recipisei de la fila nr.11 dosar fond, contestația a fost expediată la data de 20.10.2008, în termenul de 15 zile prevăzut de art.7 alin.2 din Legea nr.9/1998 ( comunicarea hotărârii contestate realizându-se la data de 09.10.2008 fila 28 dosar fond ).
Pârâta nu a făcut dovada că s-a pronunțat asupra contestației formulate de reclamant, în sensul admiterii sau respingerii, așa cum era obligată potrivit dispozițiilor art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998. Mai mult, din adresa emisă la 14.11.2008 (fila 9 dosar fond) rezultă că pârâta a considerat contestația reclamantului drept memoriu, pe care evident nu l-a soluționat.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în mod corect prima instanță a dispus anularea Deciziei nr.2216/11.11.2008, cu mențiunea însă că pârâta urmează să soluționeze pe fond contestația nr. 14360/03.11.2008 formulată de intimatul reclamant împotriva Hotărârii nr. 1901/19.05.2004 emisă de Comisia Județeană C, admițând-o sau respingând-o și apoi să treacă la validarea sau invalidarea măsurii stabilită de comisia județeană prin emiterea unei noi decizii.
Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. va admite recursul, va modifica în parte hotărârea în sensul că va obliga recurenta pârâtă să soluționeze pe fond contestația nr. 14360/03.11.2008 formulată de intimatul reclamant împotriva Hotărârii nr. 1901/19.05.2004 emisă de Comisia Județeană Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursulîn contencios administrativdeclarat de recurenta pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, cu sediul în B, Calea, nr. 202, sect.1, împotrivaSentinței civile nr. 471/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, sat, județul
Modifică în parte hotărârea în sensul că obligă recurenta pârâtă să soluționeze pe fond contestația nr. 14360/03.11.2008 formulată de intimatul reclamant împotriva Hotărârii nr.1901/19.05.2004 emisă de Comisia Județeană
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 03.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud.fond
tehnored.hot.jud. - - /4 ex./19.03.2010
04 Februarie 2010
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
